„Va fi greu să scăpăm de neocomuniştii deveniţi milionari”

ANIVERSARE // Interviu cu publicistul Alexandru Donos la 80 de ani

– Stimate dle Alexandru Donos, care este, în opinia Dvs., cea mai gravă problemă a societăţii basarabene?

Toate dificultăţile cu care ne ciocnim astăzi pornesc de la faptul că societatea noastră a fost afectată de virusul comunismului, inoculat cu multă dibăcie în sufletul unei bune părţi a basarabenilor pe parcursul celor aproape 50 de ani. Mihail Gorbaciov ne-a preîntâmpinat despre acest flagel prin omiterea din constituţia URSS a articolului 6 care stipula că Partidul Comunist este „forţa diriguitoare a societăţii”. La noi însă, spre marele regret, nu s-a ţinut cont de acest precept, din contra: deghizându-se peste noapte în aprigi democraţi, comuniştii au pătruns în parlamentul de după destrămarea URSS în proporţie de peste 80 la sută, instalându-i în posturile de conducere pe aceiaşi nomenclaturişti sovietici, care, prin vorbe mimau democraţia, iar prin fapte i-au adus în cele din urmă la putere pe aceiaşi comunişti.

Abia peste aproape 20 de ani de la căderea imperiului totalitar, liderul Partidului Liberal Democrat, Vladimir Filat, actualul şef al guvernului, a lansat lozinca „Moldova – fără comunişti!”. Dacă deviza în cauză ar fi fost lansată la începuturi, atunci când comuniştii erau îngroziţi şi descumpăniţi de prăbuşirea colosului sovietic, realizarea acesteia ar fi decurs mult mai uşor. Acum însă va fi nevoie de o muncă asiduă şi o strategie bine chibzuită pentru a-i învinge pe neocomuniştii deveniţi azi milionari.

„Hainele mele nu se uzează uşor”

– Ce aspecte ale vieţii social-politice din R. Moldova Vă inspiră optimism?

Într-o anumită măsură, optimismul îmi este generat de curajul cu care actuala guvernare şi-a început munca. Am în vedere nu numai intenţia fermă a acesteia de a trage la răspundere persoanele care, la 7 aprilie 2009, au deturnat un protest paşnic al cetăţenilor, punând la cale devastarea celor două instituţii de stat – Parlamentul şi Preşidenţia –, dar decretul prezidenţial din 14 ianuarie 2010, semnat de Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al R. Moldova, privind instituirea Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova în frunte cu doctorul în istorie Gheorghe Cojocaru.
În câteva luni, comisia Cojocaru a reuşit să prezinte un raport de aproape 1000 de pagini despre actele de genocid, teroare şi deportări din acei ani. Fiind adus la cunoştinţa populaţiei printr-o metodologie bine pusă la punct, raportul respectiv va avea un rol decisiv în formarea unei opinii sănătoase privind crimele comise de regimul totalitar comunist. Tocmai aceste acţiuni, fiind bine organizate, îmi insuflă încă o doză de optimism.

– Cum se descurcă un publicist pensionar din Republica Moldova?

Descifrând concis modalitatea unui pensionar de a supravieţui în cea mai săracă ţară din Europa, aş putea concretiza următoarele: mai întâi studiez sistematic preţurile de la piaţa agricolă, care cresc de la o lună la alta, împart pensia de circa o mie de lei la cele 30 de zile ale lunii în aşa fel ca din ea să-mi rămână şi pentru achitarea serviciilor comunale. Cât priveşte îmbrăcămintea şi încălţămintea, acestea mai aşteptă: cele cumpărate încă în perioada sovietică de la magazinul de firmă „Ionel” şi de la fabrica „Zorile”, spre norocul meu, sunt atât de trainice încât nu se uzează atât de uşor, deşi, fireşte, au cam ieşit din modă.

„Nu mă simt bine în ziua când nu citesc ziare”

– Ca ziarist cu o vechime în muncă de aproape 50 de ani, cum păstraţi legătura cu cele mai importante publicaţii periodice din Moldova?

Relaţia cu cele mai bune ziare şi reviste este păstrată în permanenţă prin faptul că nu pot să nu citesc articolele care mă interesează şi cele care îmi sunt aproape de inimă. Sincer vorbind, nu mă simt bine în acea zi când nu am posibilitatea să iau cunoştinţă de materialele autorilor preferaţi din ziarele proaspăt apărute. Însă, nedispunând de mijloace financiare pentru a mă abona la ziare şi neavând Internet în casă, deseori sunt nevoit să citesc unele publicaţii la vitrina de ziare din Parcul Catedralei. Altele, cum ar fi revistele lunare sau trimestriale, le citesc la Biblioteca Naţională sau la cele municipale. Am satisfacţia să citesc acasă doar „Jurnal de Chişinău”, „Ziarul de gardă” şi „Săptămâna”. Vorba e că redactorii şefi ai acestor publicaţii – Rodica Mahu, Aneta Grosu şi Viorel Mihail – au amabilitatea să mă aboneze în ultimii ani la ziarele menţionate. Le mulţumesc din tot sufletul pentru generozitatea de care dau dovadă.

– Ce scrieţi acum? Aveţi manuscrise în sertar?

Am scris şi am publicat până nu de mult articole despre unele probleme la zi, exprimându-mi propriile opinii pe marginea acestora. Însă, după ce un responsabil mi-a dat de înţeles că articolele mele nu încap din lipsă de spaţiu, care este pus, în primul rând, la dispoziţia angajaţilor redacţiei, mi-a trecut pofta de a mai scrie. Cât priveşte cea de-a doua întrebare, am două manuscrise: unul intitulat „Poziţia cetăţenească a scriitorului ce nu corespunde cu cea oficială în vizorul cenzurii sovietice”, iar altul – „Poezii de ieri risipite prin ziarele de alaltăieri”. Şi iarăşi din lipsa finanţelor nu pot să le propun spre editare. Le ţin în speranţa că vor avea cândva parte de vreun sponsor.

– Spuneţi-mi, Vă rog, o concluzie interesantă a celor 80 de ani ai dumneavoastră.

Mă bucur că împlinesc 80 de ani în perioada când la cârma statului se află o coaliţie liberal-democratică şi anticomunistă, care doreşte cu orice preţ să restabilească economia naţională şi să scoată ţara din nevoi. Mă întristez că la cei 80 de ani ai mei, comuniştii, nedorind să părăsească arena politică, continuă să opună o rezistenţă feroce procesului de democratizare a societăţii şi integrării europene. Cu toate acestea, la cei 80 de ani ai mei, nutresc speranţa că poporul va da riposta cuvenită forţelor antinaţionale în cadrul apropiatului plebiscit şi în viitoarele alegeri.

– Vă felicităm cu ocazia aniversării şi vă urăm mulţi ani, sănătate şi forţă de creaţie!

Mulţumesc mult pentru urările de bine! Totodată, sunt profund recunoscător administraţiei publicaţiei „Jurnal de Chişinău” care, după demisionarea mea de la „Literatura şi arta”, şi-a manifestat bunăvoinţa de a mă angaja pentru un timp, din propria-i iniţiativă, ca reporter netitular.

Interviu realizat de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)