Utopie şi distopie pe teren moldovenesc

MIRCEA-V.-CIOBANU

S-ar putea întâmpla ca după lectura acestui text să ne alegem cu (doar) un cuvânt nou, dar nici asta nu ar fi rău. Când puşculiţa e goală, orice achiziţie e binevenită. Despre utopie ştim din vremurile URSS (care chiar era o utopie: în sens strict etimologic – un loc inexistent, în sens social şi istoric: un vis irealizabil prezentat ca realitate „în devenire”). Distopia este utopia în oglinda deformantă a realităţii crude: un viitor indezirabil, d. e., o catastrofă antropogenă, ca urmare a „progresului tehnico-ştiinţific” sau a unor idei sociale aberante.

Citesc un text fantastic de frumos, care „își propune ca obiectiv principal creșterea bunăstării, siguranței și calității vieții cetățenilor, în special prin: dezvoltarea economiei și facilitarea creării locurilor de muncă bine plătite, eradicarea corupției și garantarea supremației legii, asigurarea securității personale […], asigurarea protecției sociale pentru grupurile vulnerabile ale populației.”

Nu e o glumă, sunt anunţaţi şi paşii: „Cea mai sigură cale pentru atingerea acestor obiective este integrarea europeană”. Programul „își propune să creeze toate premisele necesare care, odată valorificate, vor asigura eligibilitatea Republicii Moldova privind obținerea statutului de țară-candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană”. Textul are în mânecă şi rezolvarea diferendului transnistrean. Cum? Simplu: „Soluția politică a conflictului va fi corelată cu obiectivul de integrare europeană a țării”.

Există aici şi ţinte imediate („pe termen scurt”): „stabilizarea sectorului bancar, sancționarea și combaterea fraudelor financiare, […] protejarea veniturilor cetățenilor”. Iar „pe termen mediu”, pas cu pas: „sporirea bunăstării cetățeanului; combaterea corupției; reformarea justiției și a instituțiilor de drept, care să garanteze supremația legii; […] asigurarea securității economice, financiare și energetice a țării”. Şi astea au descifrările lor logice: „politicile economice vor avea la bază următoarele principii-cheie: libertatea economică și condițiile egale pentru toți agenții economici, concurența loială, […] stabilitatea macroeconomică și responsabilitatea financiar-bancară, consolidarea securității energetice”.

În fine: „Scopul final […] este un stat puternic, care să servească poporul. Un stat cu instituții corecte și drepte, care acționează în baza principiului transparenței și eficienței. Un stat unde funcționează legea, unde instituțiile de drept sînt depolitizate, unde justiția se face în interesul cetățeanului, iar banul public este cheltuit în interesul public. Un stat în care corupția și crima sînt efectiv combătute, iar prioritare sînt respectul pentru drepturile și libertățile omului…”

Cele scrise mai sus nu sunt revendicări ale protestatarilor, ale partenerilor de dezvoltare, vise ale vreunui „împărat-poet” şi nici fragmente din nu ştiu ce opere fantastice. Sunt secvenţe din programul guvernului Filip, aprobat în parlament acum o sută de zile. El are statut de lege şi justiţia ar trebui să spună: de ce îşi bat joc de noi utopiştii care au elaborat acest document?

Or, distopiile (acesta e cuvântul pe care îl învăţăm azi) cam de aici încep: un proiect aparent nobil, care conduce la o realitate catastrofală. Acum o sută de zile, un Thomas Morus, alături de un alt Jules Verne al R. Moldova, scriau un „program de guvernare” (ori poate făceau un copy-paste după textul altui Tommaso Campanella?). Pentru cei cu simţul umorului sau al literaturii (d.e., „majoritatea calificată” din Parlament), „programul” era pură ficţiune, pentru delectare estetică. Pentru lumea credulă, speranţa insuflată era ca un drog paralizant.

Acum, după perioada de graţie (cea mai memorabilă formulă a programului de guvernare a dat-o ministrul Economiei: o sută de priorităţi într-o sută de zile!), roadele le culeg nişte Bradbury sau Vonnegut: distopie clasică, catastrofă antropogenă. Iar peste trei ani, acest pământ pârjolit, aceste realităţi atât de ale noastre, vor semăna cu cele din fraţii Strugaţki şi Tarkovski.

Paște fericit, iubit popor paşnic!

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu