Ushi Sushi şi-a găsit fericirea la Suruceni

ÎN JURUL LUMII // Japonezul de 39 de ani parcurge Eurasia fără bani şi fără telefon mobil

Ushi Susu sau Ushi Sushi, cum îi spun prietenii din Moldova, este de profesie călător. “Am părăsit cu trei ani în urmă Japonia şi aş dori să călătoresc în toată lumea”, recunoaşte bărbatul de 39 de ani. Deşi a călătorit în peste 30 de ţări, întreaga lui avere sunt hainele de pe sine şi carnetul cu numere de telefoane. Cea mai mare bogăţie sunt amintirile pe care i le lasă locurile unde ajunge şi un caiet, unde schiţează sub formă de benzi desenate experienţele trăite.

Rucsacul în spate şi geanta pe umăr

De unde vine această pasiune pentru călătorii, nu poate să răspundă. “Pentru prima dată am fost în India, aveam 25 de ani. Am locuit acolo zile zile şi am înţeles că sunt locuri minunate, pe care aş dori să le descopăr”, spune acesta. Dar adevărata provocare a venit mai târziu, când s-a pornit cu un rucsac în spate şi cu o geantă pe umăr să colinde globul pământesc. “În urmă cu trei ani şi trei luni, mi-am pus în rucsac unele lucruri şi am părăsit Japonia”, spune acesta.

Recunoaşte că nu a visat din copilărie să devină călător. “Îmi doream să fiu autor de benzi desenate. Când am mai crescut, am început să ascult muzică rock. Facultatea de management din cadrul universităţii mi-a permis să îmi urmez această pasiune. În timpul studiilor, am format o trupă rock şi la un moment dat chiar mă gândeam să fac la modul serios muzică”, spune călătorul.

Dar a lucrat ca manager o perioadă, iar muzicii i se dedica doar în timpul liber. Spune că a fost şi şofer şi a lucrat programator. “Dar aceste profesii nu îmi permiteau să interacţionez cu oamenii. Aşa că am ales să fiu asistent social, aveam grijă de oamenii în vârstă. În Japonia sunt foarte multe persoane de vârsta a treia pe care nu are cine să-i îngrijească. Timp de şase ani, am lucrat ca asistent social. Acum oamenii care mă găzduiesc au grijă de mine şi îmi oferă un pat unde să dorm şi de mâncare”, remarcă bărbatul.

Spune că a colindat aproape toate statele ex-sovietice. “Nu am fost în Turkmenistan, pentru că am nevoie de viză şi nu am bani ca să o achit”, afirmă acesta. Nu are nici telefon mobil, nici laptop, lucruri care par a fi indispensabile unei persoane din secolul XXI, mai ales unui călător. “De la început aveam cu mine un bagaj mai mare, dar mi-a fost furat. Nu voi spune în ce ţară, pentru că nu are importanţă, dar de atunci iau cu mine doar strictul necesar şi port lucruri la care renunţ uşor”, spune Ushi.

“Apelez la ajutorul oamenilor, când am nevoie de ceva”

“Cum mă descurc fără bani şi telefon mobil? Simplu – apelez la ajutorul oamenilor. Am un carneţel unde scriu numerele de telefon şi, când am nevoie să sun, rog oamenii să îmi împrumute telefonul. Dacă cineva nu vrea să mă ajute, rog altă persoană şi, până la urmă, se găseşte cineva care să îmi dea telefonul”, spune cu francheţe bărbatul.

În ce priveşte cazarea, de cele mai dese ori apelează la serviciul couchsurfing. “Persoanele care mă cazează îmi permit să folosesc şi computerul lor câteva ore. Atunci intru şi caut o persoană care este disponibilă să mă primească să dorm pe canapeaua ei. Aşa am făcut cunoştinţă cu o persoană din Suruceni. De la Chişinău este uşor să ajungi acolo, o singură marşrutka îţi trebuie.

Aveam numele şi acolo întrebam din casă în casă cum să ajung la cunoştinţa mea”, povesteşte bărbatul, care spune că vorbeşte în engleză şi rusă.
Acesta spune că este în R. Moldova de două săptămâni şi a fost impresionat de recoltarea strugurilor şi datul vinului la teasc. “A fost o experienţă inedită la Suruceni. Am văzut pentru prima dată cum în familia în care am locuit au tăiat o raţă, pentru a pregăti de mâncare. Recunosc, am fost şocat iniţial, dar mi-am revenit. Şi până la urmă, raţa a fost, cum se spune în română, foarte gustoasă”, spune Ushi. În Moldova va sta până la finele lunii curente, apoi se gândeşte unde să se îndrepte. “Încă nu sunt sigur, în Ucraina sau România, voi decide mai târziu”, recunoaşte bărbatul.

Întrebat care a foste cea mai periculoasă experienţă din călătoriile sale, acesta a menţionat vizitarea Libanului cu doi ani în urmă. “Era în timpul confruntărilor dintre două forţe politice interne. Tancurile erau în centrul oraşului, iar oamenii se ascundeau în case. Eram foarte stresat, însă persoanele care m-au cazat mi-au spus că e ceva obişnuit pentru ei”, spune acesta. Dar această experienţă nu i-a tăiat pofta de a vizita zonele de conflict. “Aş dori să ajung în Irak sau Somalia, dar nu numai. Până la ora actuală, am fost doar în ţările de pe continentul Eurasia, vreau să încep să trec oceanul, deşi recunosc că voi avea nevoie în acest caz de bani”, conchide temerarul călător.

Întrebat dacă şi-ar dori să se întoarcă în ţara natală, acesta spune că pe moment nu ar vrea. “Nu mi-e dor de Japonia, de ea mă leagă doar părinţii, sora şi nepoţica”, spune Ushi. “Poate pentru nepoţica mea şi am să mă întorc cândva în Japonia. Îmi pare rău pentru că părinţii mei îşi fac griji pentru mine, dar acesta este stilul de viaţă pe care l-am ales pentru mine şi altfel nu aş vrea să trăiesc. Japonia este o ţară unde oamenii trăiesc bine, dar, din cauza ritmului de viaţă alert, a stresului, aceştia nu reuşesc să fie fericiţi”, susţine Ushi.

Proiectul CouchSurfing este un serviciu de ospitalitate internaţional gratuit bazat pe Internet. Din iulie 2008, are mai mult de 600.000 de membri în 231 ţării şi teritorii. Utilizatorii îşi oferă canapelele pentru a găzdui călătorii.

Marina LIŢA

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)