Unirea e baubau sau de ce Rogozin este responsabil pentru violenţele de la Bălţi

„I-am spus astăzi lui Şevciuk că e o prostie să se vorbească despre reglementarea transnistreană, atâta timp cât la Chişinău se pregăteşte unirea Republicii Moldova cu România”, scrie pe Twitter emisarul special al preşedintelui rus pentru Transnistria, Dmitri Rogozin, care pare să-şi fi făcut o obsesie pentru tema unirii. Nu demult, într-un interviu acordat publicaţiei „Kommersant”, el declara că „atâta timp cât la Chişinău se aud chemări de unire cu România… nu se poate vorbi despre o soluţie rapidă (pentru problema transnistreană).

Totuşi la cine se referă dl Rogozin, cine pregăteşte unirea la Chişinău, de nu vedem şi noi? În afară de PNL şi Platforma „Acţiunea 2012”, care partide mai lucrează pentru ideea reîntregirii?

Dacă nu e paranoic, ce urmăreşte emisarul lui Putin prin declaraţiile sale? Să ne pună căluş la gură şi să reinstaleze sârma ghimpată pe Prut? Să fie atât de meschin şi stupid?

Da, la Chişinău se pregăteşte unirea, dar, de cele mai dese ori, deloc intenţionat. Pentru unii politicieni lucrul aceasta ar putea fi o surpriză ca cea trăită de eroul lui Moliere când află că vorbeşte în proză. Orice pas liber, orice adevăr care demască propaganda comunistă sovietică este un pas spre unire. Orice gest normal, orice relaţie dintre guvernele de la Chişinău şi Bucureşti, dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului apropie în mod teoretic clipa reîntregirii. Mult cam încet, e adevărat. Orice punte, orice pod peste Prut subminează „independenţa” RM, în modul în care şi-o doreşte Moscova.

Dar ce are ea împotriva unirii? De ce nu acceptă această idee? Răspunsul e simplu: din făţărnicie, din reflex. Fiindcă, dacă ar recunoaşte că pe o parte şi alta a Prutului trăieşte acelaşi popor, ar însemna să se recunoască ocupant, în 1812, 1940, 1944… Ruşii nu se pot dezice de moştenirea sovietică, ei nu au curajul să o rupă cu trecutul, să fie sinceri cu ei înşişi… De aceea, tot Rogozin ne avertiza că nu vom vedea Transnistria, până nu vom decide definitiv cine suntem, moldoveni sau români. Dar cum să decidem dacă suntem şi moldoveni şi români?

Să ne împărţim, ca râmele, în două?

Rusia se face vinovată pentru violenţele de duminică de la Bălţi. Ea îi antagonizează pe moldoveni, asmuţindu-i pe unii împotriva altora. Incitat de cuvintele lui Rogozin, a pus mâna pe piatră bălţeanul care a lovit-o în cap pe reportera Victoria Ocară de la Jurnal TV. „Unirea e bau-bau, românii sunt fascişti”, i s-a spus din copilărie. Unirea este în primul rând o idee, care se poate sau nu realiza, dar cu siguranţă nu este una „fascistă” sau „nazistă”, cum i s-a inoculat în şcoala sovietică şi i se inoculează din nou de la Moscova. Cei care justifică aruncarea cu pietre în unionişti sau chiar triumfă cu acest prilej, cum ar fi „social-democratul” Şelin, ar trebui să se consulte la medic. De ce e normal să vrei să aderi la Uniunea Eurasiatică şi nu e normal să vrei unirea cu România?

„Ideea unirii Republicii Moldova şi României este una firească atât din punctul de vedere al identităţii naţionale, cât şi al pragmatismului”, consideră expertul georgian Tenghiz Ablotia. Să ne închipuim, scrie el pentru portalul Georgia Online, că lângă Georgia, slabă din punct de vedere economic, cu frontierele închise, cu perspective neclare, se află o a doua Georgie, cu 50 de milioane de oameni, într-o situaţie economică mult mai bună, membră a Uniunii Europene, cu perspective clare. Cum credeţi, mulţi georgieni de-ai noştri se vor opune intrării în imaginara Georgie, membră a UE? Cam aşa stau lucrurile şi în Republica Moldova. Proiectul reglementării transnistrene propus de Moscova pune cruce pe această perspectivă, conchide Ablotia.

Este firesc să doreşti să locuieşti între conaţionalii tăi, într-un sat mai mare, într-un oraş mai mare, într-o ţară mai mare, fiindcă astfel ţi se deschid perspective mai largi, nu numai din punct de vedere cultural, dar şi economic. Patriotismul provincial, dacă întrece măsura, devine ridicol, e semn de prostie. Nu mă refer la foştii kaghebişti din „Patrioţii ai Moldovei” care, se vede, se mai află în serviciul Rusiei. De ce unirea cnezatelor ruse a fost un fenomen progresist, iar unirea Moldovei cu Muntenia şi formarea României nu place „patrioţilor” de profesie? De ce la Bălţi poate fi sărbătorită Ziua Rusiei, dar nu şi Ziua Unirii din 1918?

Unirea depinde în foarte mare măsură şi de Bucureşti. Despre aceasta se vorbeşte mai puţin. România trebuie să devină o ţară atractivă. Din păcate, evenimentele din ultimele săptămâni nu contribuie la aceasta. Alarmându-i pe europeni, modul cum acţionează puterea de la Bucureşti nu poate să nu ne sperie şi pe noi.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)