„Unicul loc sigur e buncărul”

Impresiile unui moldovean, angajat al NATO în Afganistan

Denis Stepanenco, bucătarul moldovean care a lucrat timp de patru ani în armata NATO din Afganistan, făcând de mâncare zilnic pentru 1500 de militari, a revenit acasă. Acum, după ce a cunoscut mai îndeaproape Afganistanul, bucătarul vine cu detalii despre această ţară chinuită de războaie interminabile.

Viaţa în ţara în care cel mai jinduit lucru este pacea clocoteşte ca şi mâncarea din cazanele în care Denis Stepanenco pregătea bucate din cele mai alese pentru masa militarilor spanioli din armata NATO. În ultimele trei luni de aflare a sa în Afganistan, Denis a decis să-şi imortalizeze amintirile făcând zeci de poze din ţara ce trece prin vremuri de restrişte, dar care, surprinzător, ascunde nişte locuri cu adevărat impresionante. Unul dintre cele mai frumoase obiective vizitate de Denis a fost Moscheea Albastră.

Nimeni nu este protejat

Alarmă! – e aici cuvântul de ordine. Un nou atac terorist, câteva zeci de ostatici, nu este ceva ieşit din comun pentru această ţară. Deşi era bucătar, Denis mergea şi el în misiuni. „Indiferent de funcţie, toţi merg în gura morţii”, îşi aminteşte tânărul privind fotografiile făcute în timpul unui act terorist dintr-o moschee, în care armata a reuşit să salveze 108 civili.

Nici vorbă nu poate fi să mergi liniştit pe drum. La orice colţ de stradă, în orice perioadă a zilei, te paşte pericolul. „Am fost martor ocular al unui furt în stradă. Doi oameni îmbrăcaţi în negru au ameninţat cu pistolul un adolescent şi i-au luat motocicleta. Împreună cu alţi colegi am încercat să-i ajungem, dar evident că nu am putut face nimic. Erau pregătiţi din timp pentru acest furt. Într-o asemenea situaţie poate nimeri orice persoană. Nimeni nu este protejat. De fiecare dată când mergeam într-o misiune riscam să ne explodeze maşinile sau să fim ţinta unui atac terorist. Unicul loc în care te simţi în siguranţă este buncărul”, Denis deapănă firul amintirilor care îi vor sfredeli mintea încă mult timp.

Reguli şi nereguli

Străzi supraaglomerate, haos, maşini foarte vechi, bune de aruncat, lume agitată… „Te simţi ca într-o junglă de piatră. Şoferii nu ştiu de reguli de circulaţie. La intersecţie, cine reuşeşte primul acela trece. Chiar dacă maşinile se tamponează, ceea ce se întâmplă foarte des, şoferii se salută şi merg mai departe”, ne povesteşte Denis. Întrucât nu au transport public, vara urcă vreo 20 de oameni într-o maşină, iar agenţii de circulaţie nu reacţionează decât în cazurile în care ştiu că persoanele care încalcă regulile ar putea să le umple buzunarele. „E mai bine să nu chemi poliţia. În cazul unui accident grav, te costă mai ieftin să te înţelegi cu cealaltă persoană. Poliţistul vine la faţa locului şi nu te întreabă altceva decât cine dă mai mulţi bani”, spune Denis. Astfel, la capitolul corupţie R. Moldova rămâne în urmă faţă de Afganistan. „Indiferent dacă ai sau nu dreptate, poliţistul îţi face semn cu mâna pe sub sacou că trebuie să-i dai bani”, îşi aminteşte Denis despre felul în care se face legea în Afganistan.

Cel mai proaspăt lapte

Ca profesionist, Denis nu poate trece cu vederea pieţele alimentare din Afganistan. Deşi alimentele pentru mâncărurile pe care le gătea pentru armata NATO erau aduse în special din Spania sau alte ţări europene, bucătarul s-a plimbat şi printre tarabele cu legume şi fructe din ţara în care s-a aflat mai bine de patru ani. „În pieţele din Afganistan lângă produsele alimentare poţi vedea gunoi, insecte, simţi un miros înţepător. Localnicii s-au deprins. Odată am încercat să cumpărăm orez din Afganistan, dar s-a depistat în el o bacterie periculoasă”. Un lucru care te impresionează este şi faptul că laptele nu se vinde în sticle, oile fiind mulse pe loc.

În R. Moldova trebuie să lupţi cu alte stereotipuri

Întors acasă, Denis încă nu s-a reacomodat cu stilul de viaţă din R. Moldova, iar planurile pe care şi le-a făcut în Afganistan se pare că nu sunt compatibile cu realităţile din R. Moldova. „Am lipsit patru ani. În acest răstimp, gusturile oamenilor de la noi s-au schimbat. Mi-am dorit să deschid o reţea de cafenele de tip american, unde oamenii ar putea bea dimineaţa, înainte de serviciu, o cafea. Când le-am împărtăşit prietenilor mei italieni şi spanioli ideea mea, m-au susţinut şi m-au încurajat, însă când le-am cerut sfatul câtorva persoane de aici, m-au surprins cu răspunsul lor: ‘Ce, nu pot să-mi beau cafeaua acasă?!’. Acum nu mai ştiu ce să fac”, spune oarecum dezamăgit Denis.

Nu se însoară deocamdată pentru că doreşte să găsească persoana care să-l aştepte cu drag acasă. Dacă va găti pentru soţia sa? Desigur! „Nu accept stereotipul că locul femeii este la bucătărie, iar bărbatul nu are treabă la cratiţe. Dacă ea va fi mai obosită decât mine, sigur că o voi ajuta. Nu accept însă să mi se spună: eşti bucătar, stai la bucătărie!”, îşi face planuri Denis Stepanenco.

Ana Babin, stagiară