Unde să-mi caut iubirea?

Sunt singură şi nu găsesc nici cea mai mică bucurie în acest fapt. Din acest motiv, ori de câte ori, prietenele au încercat să-mi aranjeze o întâlnire am acceptat. La început, cu entuziasm, mai apoi, cu resemnare. Aşa se întâmplă că am cunoscut tot soiul de oameni: de la singuraticii care sunt în această situaţie pentru că le face plăcere şi burlacii convinşi care nu-şi doresc decât aventuri de o noapte la bărbaţi puşi pe însurătoare doar pentru că toţi prietenii lor au făcut acest pas.
De la a treia întâlnire, am renunţat la speranţa că îmi voi găsi astfel jumătatea şi am început să le studiez comportamentul: avem mai întâi categoria de bărbaţi proaspăt ieşiţi dintr-o relaţie. Aceştia te măsoară din cap până în vârful picioarelor şi te compară cu fosta lor iubită în tot ceea ce faci. La final, ea iese câştigătoare, pentru că încă o mai iubeşte.
Există categoria entuziaştilor care vorbesc continuu în speranţa că te vor cuceri. Nu ştiu nici ei bine de ce, pentru că de fapt nici tu nu le eşti simpatică.
Mai sunt bărbaţi însuraţi, dar cu verigheta ascunsă. Pe aceştia îi miroşi de la o poştă, pentru că sunt prea buni ca să fie adevăraţi: au cămaşa călcată la dungă, ştiu să îi vorbească unei femei şi, mai mult decât orice, ştiu să o asculte. Aş menţiona bucuroasă numele lor în speranţa că îi vor arăta oamenii cu degetul pe stradă, însă mi-e milă de ruşinea şi tristeţea nevestelor care se cred iubite.
Burlacii convinşi sunt înfoiaţi în pene ca şi curcanii. Nu le ajungi cu cinci prăjini la nas, pentru că, prin definiţie, sunt „prea buni” ca să aparţină unei singure femei şi îţi lasă de înţeles de la prima întâlnire acest concept de bază ce trebuie pus la temelia  potenţialei voastre relaţii.
În urma propriilor experienţe, sunt împotriva întâlnirilor aranjate. Am început să mă întreb: „Atunci unde?”. Unde să îţi întâlneşti jumătatea? În timp ce acum 100 de ani toată familia era implicată în căutarea unei perechi pentru odraslă, astăzi suntem „pe cont propriu” în acest sens. Nu întâlnirilor oarbe, pentru că întâlneşti toţi ciudaţii, nu site-urilor de dating, pentru că ajungi să cunoşti toţi obsedaţii, nu ieşirilor în cluburi, pentru că nu mai poţi să „agăţi” ca la 15 anişori, nu la locul de muncă, pentru că îţi rişti cariera. Atunci unde?
Alina O., mun. Chişinău
Prietenie sau invidie?
Mă gândesc la felul în care grupul de prietene acceptă faptul că una dintre ele a început o relaţie serioasă în condiţiile în care niciuna dintre celelalte nu are aşa ceva. Mă gândesc, pentru că sunt în situaţia respectivă.
Întotdeauna, petreceam timpul liber împreună şi ne simţeam foarte bine. Mergeam la cumpărături, la o bârfă. Uneori ne îmbrăcam, ne coafam, ne machiam şi ieşeam la vânătoare de bărbaţi. Toate căutam partenerul ideal, dar nu ne aşteptam să-l găsim. Însă s-a întâmplat că una dintre membrele acestui grup, adică eu, să găsească un bărbat care să corespundă propriilor cerinţe şi să înceapă să petreacă mai mult timp în compania lui.
Reacţia generală este una de bucurie atunci când le povestesc  toate detaliile despre relaţia mea cu bărbatul iubit. Însă atunci când  nu sunt prezentă la întâlnirile lor, mai în glumă, mai în serios, ele dezaprobă faptul că le-am abandonat cu atâta uşurinţă pentru cineva din tabăra adversă oricât de minunat ar părea aceasta la prima vedere. În consecinţă, încep o urmărire a defectelor lui, a reacţiilor neadecvate, mă interoghează în legătură cu toate lucrurile pe care le consideră importante în încercarea de a găsi detalii care ar putea duce la ceva rău în viitor şi mă încurajează să fiu cât mai atentă.
Eu trebuie să accept faptul că nu mai pot să ies cu fetele în club sau la vânătoare, pentru că nu mai am de ce. Oricât de interesant ar fi să le văd şi pe ele găsind pe cineva potrivit. Astfel că relaţiile dintre mine şi membrele grupului se răcesc inevitabil. Mă simt tratată altfel, poate şi deoarece chiar sunt tratată altfel.
Angela J.
Ne-am întâlnit pe internet!
Într-o lume de incertitudine, când neîncrederea domină în societate, am dorit foarte mult să cunosc pe cineva de sex opus. Iată aşa am cunoscut o sumedenie de persoane, care mai de care. Într-o bună zi, hazardul sau destinul a ales să stabilesc un dialog simplu şi decent cu Elena, o fiinţă tandră şi înţelegătoare. Viaţa mea începea să primească contur. Tot timpul aşteptam dialogul cu ea şi nu unul oarecare, ci telefonic, cald, plăcut.
Cred că nimic nu este la voia întâmplării nici chiar acest site în care oamenii au dreptul să se eschiveze, să mintă sau să fie ei înşişi. Noi însă am fost sinceri şi ne-am acceptat unul pe altul.
În prezent, relaţiile dintre noi nu s-au schimbat. Suntem sinceri  şi ne iubim ca doi adolescenţi. Suntem mereu gata să ne jertfim unul pentru celălalt şi să arătăm celor din jur că viaţa înseamnă să-i oferi posibilitatea cuiva să devină mai bun. Fiţi voi înşivă, zâmbiţi şi priviţi spre ceea ce se aşterne înaintea voastră.
Dan B.
The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău