Unde mergi, Republica Moldova?

gurinRepublica Moldova se găsește, acum ca niciodată, la o răscruce de drumuri. Cetățenii Republicii Moldova vor decide la 30 noiembrie încotro va merge statul lor în următorii patru ani. Dacă Republica Moldova o ia la stânga, spre așa-zisa Uniune Vamală, fără îndoială, drumul îi va fi foarte scurt și liniștit. Aderarea la Uniunea Vamală se poate face foarte rapid din moment ce nu există condiții stricte pentru aderare la această organizație.

După cum se știe, Uniunea Vamală reunește un grup de state autoritare, nedemocratice, sărace, foarte corupte și puțin eficiente din punct de vedere economic. Republica Moldova îndeplinește în momentul de față aproape toate aceste „condiții”! Profeții Uniunii Vamale din Republica Moldova au însă un argument care prinde oarecum la public. Aderând la Uniunea Vamală, Republica Moldova va beneficia de o „pomană” din partea Rusiei: (poate) va plăti mai puțin pentru gaze și (poate) își va vinde oarecum în Rusia produsele agricole pe care nu le vrea nimeni altundeva.

Prețul pentru o astfel de „pomană” este însă unul foarte mare. În cazul aderării la Uniunea Vamală și la alte structuri răsăritene, Republica Moldova nu va mai fi un stat independent. Toată lumea ştie că Rusia este un „partener strategic” (vai, ce eufemism!) căruia nu-i poți spune „nu” şi în care nu poţi avea încredere. Exemplul recent al Ucrainei o demonstrează perfect. Nesupunerea Ucrainei față de Rusia a costat-o un război, pierderi teritoriale şi un dezastru economic. Cum poți avea încredere într-un partener care îți dă cu ranga în cap din moment ce nu ești de acord cu el?

Pe plan intern, aderarea la Uniunea Vamală nu va aduce modernizarea tării pe care ne-o dorim cu toții. Clasa noastră politică, destul de egoistă și coruptă, după cum se știe, nu va avea niciun interes să-şi schimbe „năravurile”. Corupția și „cumetrismul” vor prolifera, reformele atât de necesare pentru dezvoltarea țării vor fi stopate și Republica Moldova va deveni în cel mai scurt timp un stat autoritar asemenea celorlalte „republici surori” ale Uniunii Vamale.

Dacă Republica Moldova o ia la dreapta, spre Uniunea Europeană, drumul îi va fi lung și dificil, însă țara va avea o șansă reală de a ieși la lumină din capătul tunelului tranziției. Într-adevăr, integrarea europeană este supusă unor condiții stricte care presupun o reformare profundă a realităților post-sovietice din țară. Regulile jocului sunt foarte simple: Republica Moldova îşi ajustează legislaţia la normele europene în schimbul unor avantaje concrete cum ar fi asistenţa financiară deloc neglijabilă de aproape 400 milioane de euro în următorii patru ani pentru modernizarea drumurilor, școlilor, canalizării etc., etc., libera circulație a cetățenilor și a bunurilor din Republica Moldova în Uniunea Europeană și, pe termen lung, o reală modernizare a țării după modelul polonez, baltic sau românesc.

Adevăratul „partener strategic” al Republicii Moldova în proiectul integrării europene ar trebui să fie România. Românitatea basarabenilor este argumentul moral al integrării europene. Lingvistic vorbind, Republica Moldova este deja integrată în Uniunea Europeană. Limba română este una dintre limbile oficiale ale Uniunii europene. Comunitatea de limbă și de neam a Republicii Moldova cu România este o șansă istorică, care, cel puțin, scutește guvernul Republicii Moldova de un exercițiu penibil de traducere a mii de pagini de legislație europeană în limba română.

Exemplul noilor state membre ale Uniunii Europene ne-a arătat că integrarea europeană produce schimbări politice, sociale și economice pozitive și ireversibile. Își poate imagina cineva astăzi Polonia ca pe o țară croită după model „putinist”, adică autoritară, coruptă, oligarhică? O țară în care poți face afaceri doar dacă ai un „cumătru” bine plasat în structurile statului sau în care mașinile cu girofar ale guvernanţilor sunt în afara tuturor regulilor de circulație tocmai bune pentru cei mulți și proști?

Semnarea Acordurilor de asociere și de liber schimb și liberalizarea regimului de vize de care profită actualmente mii de cetățeni ai Republicii Moldova sunt un prim pas în drumul schimbării la față a Republicii Moldova pe care o așteptăm de mai bine de 20 de ani. Ar fi o nebunie ca după 30 noiembrie Republica Moldova să trântească ușa în fața Uniunii Europene, adică să-și rateze unica șansă de a reveni la o viață demnă.

Andrei Gurin, jurist la Comisia Europeană*
* Ideile exprimate în acest articol sunt opinii personale şi nu reprezintă poziția oficială a instituțiilor europene.

Notă biografică:
Născut în 1982 în Cimișlia, Andrei Gurin şi-a făcut studiile gimnaziale în Republica Moldova şi cele liceale în România, după care a studiat dreptul comunitar în universitățile din Strasbourg (Robert Schuman), Paris (Sorbona) şi Londra (King’s College).
De mai bine de șase ani, Andrei Gurin lucrează în calitate de jurist la Comisia Europeană, organul executiv al Uniunii Europene, şi activează în prezent la Direcţia „Piaţa internă şi servicii” a Comisiei Europene în una dintre secțiile specializate în reglementarea serviciilor financiare.