Unde joacă vălenenii acolo pământul geme!

Cea mai mică participantă a festivalului etnofolcloric „Dulce floare de salcâm” are doar şase ani

„Am băut cu nesaț din fântâna nesecată a folclorului”

„Mergeţi la Văleni? La festival? Unde vedeţi o poiană de salcâmi şi mulţi oameni veseli îmbrăcaţi în costume naţionale acolo vă opriţi”, ne ghidează un bătrânel aşezat comod într-o căruţă trasă de un măgar care, în pofida soarelui fierbinte, îşi duce stăpânul la festivalul internaţional etnofolcloric „Dulce floare de salcâm”, din Văleni, Cahul.

Oricine ajunge în satul de pe malul Prutului o caută pe „bunica care a bătut toba”, Lidia Bejenaru. Noi o găsim pe o scenă amenajată în sânul unei poiene, acompaniată de soţ şi nepoţi. Dinastia Bejenaru, pentru al cincilea an consecutiv, este mascota festivalului „Dulce floare de salcâm”, care adună formaţiile etnofolclorice din raioanele de sud ale R. Moldova şi nu numai.

„Ca să le dăm bătăi de cap domnilor din juriu, haideţi să cântăm şi să dansăm ca să le fie greu să stabilească cel mai bun participant”, îi îndeamnă pe „concurenţi” bunelul Dorică Bejenaru. Îmbrăcat în cămaşă de mire, „bunelul” îşi priveşte „bunica” cu multă dragoste. Se pare că odată cu trecerea anilor sentimentele lor au rămas la fel de puternice ca atunci când pentru prima dată Dorică i-a fredonat la fluier o doină şi i-a cucerit inima Lidiei.

Rodul acestei iubiri sunt copiii şi nepoţii cărora le-au împărtăşit afecţiunea faţă de tradiţiile şi obiceiurile naţionale, astfel încât astăzi îi putem admira pe scenă. „Cămaşa o am de la moş Gheorghe. I-a cusut-o ţaţa Nadea. Potrivit unui obicei, înainte de nuntă, mireasa cosea singură cămaşa mirelui ei. Se păstra la el în ladă. Eu am luat-o şi am purtat-o la toate concertele. A văzut-o toată Europa şi sper să o mai vadă multă lume”, ne spune bunelul Dorică.

Are cu ce se fuduli şi bunica Lidia. „Costumul meu are vreo 90 de ani. Mi-a rămas de la bunica. Mama, Dumnezeu s-o ierte, se îmbrăca în acest costum şi se fudulea”, râde bunica.

„Disciplină, băieţi, disciplină!”

Dinastia Bejenaru

Fiecare participant la festival are câte un costum cu un trecut al său, unii le-au moştenit de la străbunicii lor şi le-au păstrat, cum spun ei, „cu sfinţenie”. Membrii formaţiilor le cântă şi le vorbesc spectatorilor într-un grai doldora de regionalisme. Pe feţele celor care au venit pentru prima dată la festival citim semne de întrebare.

O tânără mămică, fiind întrebată de fiica ei de patru anişori ce e „cupitul oilor”, nu ştie ce să-i răspundă. Îi sare în ajutor moş Ion de la Văleni: „Se măsoară laptele, ca să se aleagă oile care sunt mai bune de lapte. Ia uitaţi-vă pe scenă şi o să vă luminaţi”. Moş Ion oftează şi îşi îndreaptă pălăria ponosită de ani.

În spatele culiselor improvizate în crângurile de salcâm îşi aşteaptă rândul să iasă pe scenă alte formaţii. Emoţiile sunt la apogeu. Prestaţiile sunt una mai impresionantă decât alta, iar membrii juriului devin tot mai confuzi. Ion Diaconu, conducătorul artistic al formaţiei „Ciobănaşii” din Cantemir, îşi instruieşte elevii săi până în ultima clipă înainte de a păşi pe scenă. „Disciplină, băieţi, disciplină!”, îi atenţionează conducătorul pe tinerii traşi ca prin inel care repetă mişcările: „Un, doi, trei. Un, doi trei”.

„Am urmat exemplul fraţilor de pe celălalt mal al Prutului”

Între timp, urcă pe scenă un grup de copii care plâng şi se roagă „caloianului” să le trimită ploaie. „Las’ că au mai cerut anul trecut şi a plouat cu găleata”, îşi aminteşte Silvia Şterbeţ, primăriţa de Văleni. Ideea de organizare a acestui festival care atrage an de an tot mai mulţi oaspeţi îi aparţine.

„Şase ani în urmă, am fost la un asemenea festival în România. Atunci m-am gândit: de ce să nu organizăm o asemenea manifestare şi la noi, la Văleni, având aceste locuri frumoase, acest crâng frumos de salcâm la poalele colinelor de aur, atâţia oameni valoroşi care-şi iubesc tradiţia, portul, cântecul, colegii mei primari din lunca Prutului, care ţin la tradiţiile strămoşeşti”, ne spune Silvia Şterbeţ. S-a gândit şi a făcut.

Copiii se roagă „caloianului” să le trimită ploaie Fotografii de Svetlana Panţa

Mai complicat însă le-a fost membrilor juriului să desemneze cea mai bună formaţie. Toţi cei care au evoluat pe scenă au fost deosebiţi. Au cântat de au atins sufletele spectatorilor, au dansat de au ridicat fiecare particulă de praf de pe scenă. Acum aşteaptă emoţionaţi decizia juriului.

Într-un final, spectatorii se ridică în picioare de pe iarba moale pentru a aplauda câştigătorii. „Toţi sunteţi cei mai buni. Astăzi, am băut cu nesaț din fântâna nesecată a folclorului”, spune primăriţa şi le împarte tuturor formaţiilor trofeele meritate.

La ieşire din poiana cu salcâmi îl întâlnim pe bătrânelul care şi-a „parcat” căruţa trasă de un măgăruş alături de maşinile cu numere străine, majoritatea fiind din România. „Aşa e că v-a plăcut la noi? E mai frumoasă sărbătoarea noastră decât concertul pe care vi l-au făcut ruşii de 9 mai. Vă aşteptăm şi la anu’”, ne spune moşul cu o bunătate de nedescris în privire.

Ruşinoasă i s-a părut manifestarea de 9 mai de la Chişinău şi Silviei Şterbeţ. Adunaţi la o masă de sărbătoare cu toţi participanţii la concert, primăriţa spune tare: „Noi suntem văleneni! Noi suntem europeni!”.

Svetlana Panţa

 

The following two tabs change content below.