Un semnal de alarmă: Limba Română

1Vestea recunoașterii oficiale a limbii române ca limbă de stat în Republica Moldova a fost primită cu legitimă satisfacție, la stânga şi la dreapta Prutului. Cultura în limba română este miza principală a colaborării dintre România şi Republica Moldova, ea este garanția unei solidarităţi de durată, deoarece vine din istorie şi ţine de straturile cele mai profunde ale numitorului comun al celor de la stânga şi de la dreapta Prutului.

În această privință, nu este întâmplător că la București şi la Chișinău apar reviste lunare, cu același titlu: „Limba Română”. La București, ea este editată de Institutul de Lingvistică al Academiei Române şi are o vechime de peste jumătate de secol; la Chișinău, ea apare din anul 1991, la inițiativa a trei oameni luminați, Ion Dumeniuk, Nicolae Mătcaş şi Alexandru Bantoş, care conving Ministerul Științei şi Învățământului de la Chișinău să editeze revista „Limba Română”, în noile condiții, de independenţă, ale Republicii Moldova, când venise momentul ca limba română să-şi reia şi la Chișinău rolul ce-i revenea în haina ei firească, latină. Acum, cu recunoașterea limbii române ca limbă oficială, de stat, a Republicii Moldova, era de așteptat ca şi revista „Limba Română” să capete un nou suflu.

Dar n-a fost să fie. Pe coperta interioară a revistei de la Chișinău citim: Publicație editată cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe al României – Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni. Apare fireasca întrebare: dar, în noile condiții, nu ar trebui ca şi Guvernul de la Chișinău să sprijine această revistă? Răspunsul trist îl aflăm din editorialul lui Nicolae Mătcaş „Destinul limbii, destinul revistei”, în numărul 9-12 (219-222), septembrie-decembrie 2013 (paginile 7-10) al acestei reviste, din care aflăm că, părăsită de cei care ar trebui s-o sprijine, revista riscă să moară; chiar proximul ei număr se află sub semnul întrebării. Timp de 22 de ani, revista aceasta a constituit un ajutor esențial pentru predarea limbii române în școlile din Republica Moldova. Este evocat cuvântul rostit de marele lingvist Eugeniu Coşeriu la împlinirea a zece ani de existenţă a revistei: „Să nu lăsăm să piară această revistă […] dacă dispare şi această revistă […] atunci ne-am trădat cultura națională, ne-am trădat identitatea spirituală, am trădat dimensiunea fundamentală a omului ca ființă spirituală: limbajul”. Acest apel al celui mai celebru lingvist român postbelic era lansat în condiții politice net mai dezavantajoase faţă de cele de azi, când Republica Moldova se apropie de Uniunea Europeană iar la Chișinău nu se mai află un guvern comunist. Dar iată că lucrurile au evoluat altfel. În finalul articolului, autorul lansează un apel disperat conducătorilor actuali ai Republici Moldova, cerându-le să conștientizeze că această publicație are azi acută nevoie de susținerea instituțiilor statului, pentru a supraviețui.

Noi, cei de la București, ne întrebăm desigur cum rămâne cu sprijinul acordat de Guvernul României acestei reviste. Aflăm din articol ca acest sprijin a constat în acoperirea cheltuielilor privind hârtia şi tipografia. Dar nimeni nu mai sponsorizează munca redacțională, salariile celor care fac revista.

Putem asista indiferenți la încetarea apariției revistei „Limba Româna” de la Chișinău, exact într-un moment în care este o tot mai mare nevoie de ea?

Acad. Solomon Marcus,

Bucureşti

Revista 22,

16.12.2013

Nota redacţiei: Abonările sunt o soluţie pentru publicaţiile noastre. În 2014 revista „Limba Română” apare bimestrial, format carte cu un volum de 176 de pagini, inclusiv 8 color. În Republica Moldova abonamentele pot fi perfectate la toate oficiile poştale. Indice de abonament – PM77075. Preţul unui număr – 50 de lei.

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău