Un raport eşuat

7 APRILIE // Comisia Nagacevschi nu a găsit vinovaţii

Creată cu scopul de a elucida evenimentele din aprilie 2009, Comisia Nagacevschi nu a oferit un răspuns la cea mai importantă întrebare: „Cine sunt organizatorii devastărilor din 7 aprilie 2009?”. În schimb, din raportul comisiei prezentat vineri în Parlament aflăm că ipoteza unei tentative de lovitură de stat trebuie exclusă, la fel ca şi acuzaţiile de implicare a României în evenimentele din aprilie 2009. Deputaţii comunişti, membri ai comisiei, au exprimat o opinie separată în care insistă asupra acuzaţiilor de lovitură de stat. Potrivit lor, raportul oficial al Comisiei Nagacevschi este unul subiectiv; din acest considerent, comuniştii au lansat o investigaţie proprie în legătură cu evenimentele din aprilie 2009.

Un raport incomplet, dar curios

După mai multe luni de aşteptare, Comisia pentru elucidarea evenimentelor din aprilie 2009 şi-a făcut public raportul în cadrul şedinţei de vineri a Parlamentului. Deşi însuşi preşedintele comisiei, deputatul liberal-democrat Vitalie Nagacevschi, recunoaşte că raportul nu este complet şi are mai multe lacune, documentul oferă opiniei publice mai multe detalii necunoscute până acum despre acţiunile poliţiei, ale judecătorilor şi autorităţilor centrale în zilele de 6-15 aprilie 2009. Potrivit lui Nagacevschi, raportul comisiei de anchetă nu este un rechizitoriu şi nu poate fi interpretat ca un verdict. El conţine analiza evenimentelor premergătoare protestelor din aprilie 2009, cronologia şi aprecierea caracterului manifestaţiilor de protest din perioada de referinţă, analiza consecinţelor protestelor, dar şi recomandari la adresa Procuraturii Generale (PG), a Ministerului Afacerilor Interne (MAI) şi a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). În cele ce urmează vom reproduce cele mai curioase fragmente din raport.

Pericolul protestelor era cunoscut

Potrivit raportului Comisiei Nagacevschi, SIS, MAI şi Serviciul Pază şi Protecţie de Stat (SPPS) au constatat încă înainte de alegeri nemulţumirile care existau în societate faţă de guvernarea comunistă. Extras din răspunsul MAI nr. 14/435 din 8 mai 2009 dat Comisiei de stat sub preşedinţia dlui V. Ţurcan: „Analiza fluxului de adresări făcute prin intermediul site-urilor web a scos la iveală că aceste adresări de orientare antistatală erau făcute preponderent de către tineri, uneori chiar şi minori, care au făcut aceste apeluri fără conştientizarea pericolului pe care îl poartă şi fără un suport ideologic ce ar putea fi materializat”.

Acelaşi lucru îl comunică şi SPPS în răspunsul oferit pe 20 mai 2009 Comisiei de investigare a evenimentelor din 7 aprilie, condusă de deputatul comunist Vladimir Ţurcan. SIS susţine la rândul său în răspunsul dat Comisiei Nagacevschi că:“estimările operative din lunile martie-aprilie 2009 indicau predominarea la o anumită categorie de persoane a predispoziţiilor pronunţat negative la adresa formaţiunii de guvernământ, sesizate pregnant în mediile oponente, cu precădere, în rândurile generaţiei tinere. Printre tehnologiile aplicate s-au evidenţiat organizarea manifestaţiilor de tip flash-mob, utilizarea mesajelor SMS şi Internet, aşa-numitul format twitter şi blogurilor pentru difuzarea informaţiei şi organizării maselor” (acestea au fost tehnologiile folosite la organizarea protestelor din 6-7 aprilie – n.r.). Aşadar, despre pericolul protestelor s-a ştiut.

Poliţia, nepregătită

Cu toate acestea, acţiunile poliţiei pe 6-7 aprilie sunt apreciate drept incorecte şi chiar stranii de către comisia parlamentară de anchetă. Astfel, se arată în raport, în seara zilei de 6 aprilie 2009, deşi se aflau în număr mare în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN), poliţiştii nu au întreprins acţiuni ferme în privinţa persoanelor agresive care blocau circulaţia pe bd. Ştefan cel
Mare şi pe str. Bănulescu-Bodoni şi comiteau acte ilegale, astfel „încurajând” aceste persoane să participe a doua zi (7 aprilie 2009) la manifestaţii. Fostul comisar al mun. Chişinău, Vladimir Botnari, a declarat în faţa comisiei că persoanele agresive nu au fost reţinute pentru a nu provoca violenţe. Comisia parlamentară mai remarcă şi faptul că, deşi încă de pe 6 aprilie se anunţase despre participarea unui număr mare de persoane la protestele de a doua zi, pe 7 aprilie forţele de ordine erau nepregătite şi acţionau în lipsa unei tactici, la indicaţiile directe ale preşedintelui de atunci Vladimir Voronin.

Provocatori cu epoleţi

Analizând evenimentele din 7 aprilie, Comisia Nagacevschi a identificat câteva momente în care forţele de ordine au acţionat în sensul provocării agresiunii tinerilor. Primul episod este aducerea autospecialei pompierilor lângă Preşedinţie, fapt care a provocat o explozie de violenţă din partea unei părţi a manifestanţilor. Instalarea autospecialei în faţa Preşedinţiei a fost efectuată la indicaţia lui Mihai Harabagiu, şeful Serviciului Situaţii Excepţionale, nefiind coordonată cu MAI (potrivit ex-ministrului Gheorghe Papuc – n.r.). Cea de-a doua provocare venită din partea poliţiei a fost ofensiva forţelor de ordine de la ora 12.43. În timpul acesteia, în doar cinci minute, poliţia a reuşit să alunge toţi protestatarii din spaţiul dintre Parlament şi Preşedinţie.

Dar, după dispersarea manifestanţilor pe perimetrul străzilor Sf. Ţării şi M. Cibotari, poliţia s-a oprit pentru câtva timp. Cu excepţia a două grupuri de cursanţi de la Academia de poliţie (pană la 50 de cursanţi din fiecare parte), care au rămas în faţa mulţimii, forţele de ordine au fost retrase în faţa clădirilor Preşedinţiei şi Parlamentului. Cele două grupuri de cursanţi au fost împroşcate cu pietre de către protestatari. Ezitarea şi staţionarea poliţiştilor, reducerea numărului acestora a determinat creşterea numărului de persoane agresive şi violente.

Cine sunt instigatorii?

Referindu-se la persoanele violente care au provocat distrugerile de la Parlament şi Preşedinţie, comisia pentru elucidarea evenimentelor din 7 aprilie menţionează că acestea se aflau în grupuri compacte, în mijlocul mulţimii, comunicând prin gesturi specifice, unii având echipament şi mijloace speciale de comunicare (fluiere, staţii radio), prin care se chema la acte de violenţă. Potrivit raportului, serviciile operative ale MAI şi SIS nu şi-au indeplinit obligaţiile de serviciu: fiind infiltraţi între manifestanţi, colaboratorii acestor servicii nu au făcut nimic pentru a identifica şi îndepărta dintre manifestanţi persoanele agresive şi provocatorii. De altfel, nici după încheierea manifestaţiilor persoanele agresive şi provocatorii nu au mai fost identificaţi şi traşi la răspundere.

De asemenea, comisia Nagacevschi subliniază în repetate rânduri în raport că pe tot parcursul protestelor din 7 aprilie, numărul poliţiştilor implicaţi în apărarea celor două edificii guvernamentale era de câteva ori mai mare decât cel al persoanelor agresive, care a crescut de la 20 la 200 de persoane.

Indicaţiile lui Voronin

Potrivit raportului prezentat vineri în Parlament, suspendarea serviciilor de telefonie mobilă în perimetrul clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei s-a făcut la indicaţia lui Vladimir Voronin. Conform declaraţiilor consilierului preşedintelui, V. Diozu, la 12.00, în baza indicaţiilor conducerii R. Moldova, el a solicitat operatorilor de telefonie mobilă să-şi suspende serviciile în perimetrul clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei. Această măsură a fost întreprinsă, după declaraţiile lui V. Diozu, pentru a împiedica coordonarea acţiunilor între manifestanţi. Aceasta, însă, a perturbat şi comunicarea între reprezentanţii forţelor de ordine, care aveau legătură prin intermediul telefoanelor corporative.

De asemenea, pe parcursul zilei de 7 aprilie, comunicarea prin staţiile radio dintre conducerea SPPS aflată în clădirea Preşedinţiei şi conducerea MAI şi a forţelor din afară clădirii a lipsit pentru o perioadă importantă de timp. De asemenea, se menţionează în raport, pe 7 aprilie Voronin a dat ordine directe colaboratorilor MAI, prin aceasta depăşindu-şi atribuţiile constituţionale. Comisia mai presupune că abandonarea clădirii Parlamentului la ora 18.00 s-a făcut la indicaţia expresă a preşedintelui Vladimir Voronin.

Incendii misterioase

Modul în care s-au produs distrugerile şi incendiile din Parlament după ora 18.00 a provocat cele mai multe nedumeriri comisiei. Astfel, în raportul comisiei se arată că, pe la ora 18.00, fostul şef al Direcţiei ordine publică din cadrul MAI, Andrei Şumleanschi, responsabil de apărarea clădirii Parlamentului, este solicitat să se prezinte la Guvern la o întâlnire cu Papuc şi Zubic pentru a raporta situaţia din Parlament. El a plecat, lăsandu-l pe Botnari responsabil pentru clădirea Parlamentului. Înainte de a pleca, Şumleanschi afirmă că a verificat întreaga clădire şi în Parlament nu se afla niciun protestatar. Tot atunci, organele de forţă aflate în clădirea Parlamentului au primit ordin de la Papuc să părăsească clădirea.

În locul poliţiştilor, în edificiu a intrat un grup de reprezentanţi ai combatanţilor, condus de Victor Alerguş. Pe la ora 20.00, în Parlament au fost incendiate două birouri de la etajul cinci, incendiile fiind lichidate. Alte două birouri de la acelaşi etaj au fost incendiate la 20.30. La ora 23.00, forţele de ordine au preluat controlul asupra Parlamentului, cu toate acestea, la 2.00, în clădirea Parlamentului a mai izbucnit un incendiu, focul fiind adus din afara clădirii. “În condiţiile în care la acea oră poliţia preluase controlul asupra clădirii, apare întrebarea logică – cine a pus focul?”, se întreabă membrii Comisiei Nagacevschi.

Noaptea răzbunării

În noaptea în care poliţiştii au descins în PMAN, conducerea statului se afla în clădirea Guvernului. Audiat la comisie, fostul spicher Marian Lupu a declarat că în seara zilei de 7 aprilie „nu se lucra în regim de stat major, era mai mult o şedere pasivă, în izolare. Şeful statului nu avea nicio iniţiativă, era o stare de prostraţie, un vid informaţional, hăt noaptea târziu, mai aproape de 12, a fost o indicaţie dată de şeful statului. Preşedintele Voronin a spus că în asemenea condiţii noaptea ar putea începe o debandadă şi mai mare, cu atacuri şi devastări ale unităţilor economice, şi, dacă încep asemenea lucruri, ele trebuie curmate cu orice preţ. Aceste cuvinte nu au fost formulate ca o indicaţie, dar presupun că au fost transmise celor vizaţi. Cum au fost transmise nu ştiu. Eu nu vedeam să vină cineva cu informaţii în birou”, a declarat Lupu.

Potrivit informaţiei MAI, oferită comisiei de anchetă, „la 22.30, ex-ministrul Papuc a ordonat mobilizarea şi echiparea efectivului BPDS „Fulger”, care, sub dirijarea comandantului, colonel de poliţie Gr. Cojocaru, în intervalul de timp 00.30-03.30, a declanşat o campanie violentă şi arbitrară de reţinere şi arestare a demonstranţilor paşnici şi a unor persoane care se aflau în PMAN”. Ex-viceministrul Zubic susţine însă că nimeni nu a dat indicaţia ca Fulger să iasă special.

Blufuri comuniste

În urma investigării evenimentelor din 7 aprilie, Comisia Nagacevschi a stabilit că nu există temei pentru a considera că la 7 aprilie s-a încercat o tentativă de lovitură de stat. În acţiunile din acea zi nu au fost implicate forţe din exteriorul R. Moldova, în special din România, iar aşa-zisul atac cibernetic asupra softului Preşedinţiei este un bluf. “Potrivit explicaţiilor ex-consilierului
prezidenţial V. Diozu, pagina web a preşedintelui Republicii Moldova reprezintă o „platformă informaţională” şi asigura legătura electronică a aparatului preşedintelui cu alte
instituţii. Prin urmare, nu este clar în ce măsură atacul cibernetic ar fi afectat „securitatea statului R. Moldova”, se arată în raport.

Potrivit aceleiaşi surse, faptul neimplicării României ca stat în organizarea protestelor din 7 aprilie 2009 a fost confirmat de către ex-procurorul general, Valeriu Gurbulea, în cadrul unei conferinţe de presă încă la 22 iulie 2009 şi reconfirmată în procesul de audieri în faţa Comisiei de anchetă.

Tricolorul arborat de “un cunoscut”

În ceea ce priveşte arborarea tricolorului românesc pe Preşedinţie, în raport se menţionează, cu referire la o scrisoare a SPPS din 20 mai 2009, că, „peste aproximativ 10-15 min. după ce Galaţchi şi Musteaţă au arborat pe Preşedinţie drapelul UE, protestatarii, încălcând înţelegerile prealabile, au înfăptuit o pătrundere masivă în sediul Preşedinţiei, devastând Sala de decoraţii şi încăperile adiacente.

Personalul Serviciului a reuşit să elibereze holul Preşedinţiei, dar un grup de circa 30-40 de persoane a rupt cordonul şi s-a urcat la etajele de sus ale clădirii. Ulterior, din cuvintele lui Nicolae Potcova (inginerul-şef de la Preşedinţie, care le-a descuiat uşa spre acoperiş lui Galaţchi şi Musteaţă – n.r.), am aflat că el, după ce încuiase uşa ce duce pe acoperişul Preşedinţiei şi coborâse deja până la etajul 10, a fost oprit de un grup de persoane dintre care unul vizual cunoscut (probabil se are în vedere o persoană, cunoscută din vedere – am păstrat, în mare, limbajul defectuos al declaraţiilor pe care îl citează raportul, sublinierea ne aparţine – n.r.) şi forţat să se întoarcă şi să deschidă trecerea pe acoperiş, unde ultimii au arborat drapelul României”.
Comisia nu a reuşit să afle cine sunt persoanele “cunoscute” care au arborat tricolorul. Dar, potrivit deputaţilor comunişti din această comisie, printre cei care au instalat steagul României pe “batiment” se numără un reprezentant al Mişcării naţional-creştine.

Doar doi provocatori reţinuţi?

Alte detalii curioase menţionate în raportul comisiei arată că vârsta medie a persoanelor care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie (atât protestatari torturaţi, cât şi poliţişti – n.r.) este de circa 20 de ani. “Distribuirea” persoanelor arestate în urma evenimentelor din 7 aprilie în izolatoarele comisariatelor de poliţie raionale s-a făcut la indicaţia viceministrului Valentin Zubic.
Majoritatea celor reţinuţi erau bărbaţi şi doar aproximativ 5% erau femei. 9 % dintre arestaţi erau minori.

Deşi anterior fosta conducere a statului a declarat că majoritatea celor arestaţi în legătură cu evenimentele din 7 aprilie erau drogaţi, băuţi şi aveau antecedente penale, Comisia Nagacevschi a stabilit că doar 14% dintre aceştia avuseseră anterior probleme cu legea. Principalele temeiuri de aducere a persoanelor la comisariate erau „înjosirea premeditată a onoarei şi demnităţii unei persoane prin acţiune, verbal sau în scris”, „vorbe sau expresii injurioase în locuri publice”, “tulburarea liniştii în locuri publice”. Deşi MAI a invocat permanent faptul că, în urma acţiunilor de protest din 7 aprilie 2009 şi a „ploii de pietre” lansate de către protestatari, au fost răniţi 274 de poliţişti, nu este clar de ce numărul persoanelor reţinute pentru cauzarea leziunilor corporale este atât de mic (doar două persoane în dosare contravenţionale şi o persoană într-un dosar penal), se arată în raport.

Judecători la comandă

Un capitol aparte din raportul comisiei este dedicat acţiunilor judecătorilor după 7 aprilie. Astfel, în urma investigaţiilor realizate de comisia parlamentară s-a stabilit că deplasarea judecătorilor în comisariate s-a făcut după o consultare, coordonare prealabilă telefonică cu CSM (fiind invocat expres numele preşedintelui CSM, Nicolae Clima, căruia i-a telefonat preşedintele judecătoriei Buiucani). În unele cazuri, solicitarea deplasării judecătorilor în comisariate a fost făcută de către procurorul Igor Popa, şef al Direcţiei cauze excepţionale a Procuraturii Generale, iar în alte cazuri în baza demersului verbal al comisarului CPS Centru. Potrivit judecătorilor audiaţi de comisie, nimeni dintre tinerii judecaţi în comisariate nu s-a plâns privitor la aplicarea torturii, iar semnele de maltratare fizică nu erau vizibile.

Examinând demersurile de aplicare a măsurii preventive de arest, cei mai severi s-au dovedit a fi judecătorii de la judecătoria Buiucani, care, în toate cazurile examinate, au admis integral
demersurile şi au eliberat mandate de arest în condiţiile solicitate de procurori. Aceeaşi tendinţă se observă şi în cazul examinării demersurilor procurorilor în sediul judecătoriei Ciocana. Cel mai “rapid” judecător a fost Mihai Diaconu, de la Judecătoria Buiucani, care a examinat cazurile, în medie, 19 minute fiecare, cel mai mic interval de examinare a fost de 0 minute (1 caz).

Judecată “la xerox”

Comisia pentru elucidarea evenimentelor din aprilie 2009 mai remarcă faptul că un exemplar al procesului-verbal al şedinţei de judecată condusă de judecătorul Dorin Popovici a fost xeroxat, lăsându-se loc liber în dreptul numelor bănuitului, apărătorului şi al procurorului, acestea fiind înscrise pe loc, în cadrul şedinţei. Niciunul dintre procesele-verbale ale şedinţelor de judecată semnate de Dorin Popovici nu apare în dosare în originalul scris de mână, ceea ce poate însemna că procesul-verbal „model” a fost pregătit din timp şi „completat” pe loc în comisariat, nereflectând cele întâmplate în realitate în faţa judecătorului. Cazuri similare au fost descoperite şi în privinţa altor judecători.

Potrivit raportului Comisiei Nagacevschi, demersurile procurorilor la examinarea mandatelor de arest au fost examinate în incinta comisariatelor de poliţie de către următorii judecători: Ghenadie Morozan, Anatolie Galben (Judecătoria sectorului Râşcani); Mihai Drosu, Dorin Popovici, Mihai Diaconu (Judecătoria sectorului Buiucani); şi Sergiu Crutco (Judecătoria sectorului Centru).

Mariana RAŢĂ