Un parastas pentru făuritorii Unirii

Cea mai curată filă de istorie politică scrisă în spaţiul basarabean

Sunt patru ani de când la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău se ţine slujba religioasă pentru pomenirea deputaţilor din Sfatul Ţării, cei care la 27 martie 1918 au votat Unirea Basarabiei cu România. Anul acesta slujba a avut loc miercuri, de Bunavestire, ţinută de un sobor de preoţi din Ţară şi din Republica Moldova.

Ideea organizării parastasului îi aparţine Nadejdei Brânzan, deputat în primul parlament al Republicii Moldova, enoriaş al Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. „Pe lângă parastas este şi o sărbătoare, 27 martie – actul unirii Basarabiei cu patria mamă, România. Facem două lucruri, şi parastas, şi păstrarea memoriei înaintaşilor noştri, care au schimbat cursul istoriei, al bunicilor şi părinţilor noştri. Această idee devine deja o tradiţie şi sper că va fi perpetuată de multe generaţii de preoţi”, spune iniţiatoarea acestui eveniment.

Deşi de anul trecut iniţiativa a fost preluată de către biserică, Nadejda Brânzan este ca o gazdă. Toată lumea care trece pragul bisericii o salută şi o sărută pe cea care încearcă să menţină vie memoria deputaţilor Sfatului Ţării, alături de parohul bisericii Petru Buburuz şi preotul Viorel Cojocaru.

Preoţii românismului din Basarabia

Înainte de începerea slujbei, părintele Viorel Cojocaru ne spune care este scopul acestei slujbe şi cine este prezent la acest eveniment: „Biserica şi-a propus să organizeze acest parastas împreună cu mirenii, cei care au o simţire românească şi cei care doresc ca evenimentul din 1918 să se repete, pentru că noi astăzi trăim evenimentul anilor 1917, când se simte invazia răsăritului cum vine tot mai insistent şi abuziv peste noi. De aceea, ideile şi înseninarea cu care au fost înzestraţi deputaţii Sfatului Ţării de a reuşi să se unească cu Ţara, pentru a fi o ţară mai puternică, pentru a reuşi a se opune invaziei comuniste care venea din răsărit, tot aşa şi azi ar trebui să ne gândim să ne unim cu ţara noastră mamă, să fim o ţară mult mai puternică, să fim o ţară care să putem depăşi toate problemele. Cel mai important este să păstrăm tradiţia noastră românească. Să ne păstrăm ca ţară, ca neam şi să nu uităm de înaintaşii noştri care şi-au pierdut sângele pentru demnitatea noastră, pentru viaţa noastră, pentru ţara noastră şi pentru limba noastră!”.

Când enoriaşii se adună, începe slujba de parastas, pentru pomenirea membrilor Sfatului Ţării, ţinută de un sobor de preoţi basarabeni şi de peste Prut. Preot de onoare este Vasile Mihoc, venit tocmai de la Sibiu. Părintele Mihoc, după încheierea slujbei, a venit cu un mesaj de credinţă către enoriaşi:

„Să le urmăm credinţa!”

„Prea cucernici şi iubiţi părinţi, stimaţi şi iubiţi participanţi la acest eveniment. Îmi exprim bucuria ca sunt aici şi eu. E un eveniment care mă marchează, pentru că toată viaţa mea am avut o evlavie deosebită pentru oameni ca cei pe care i-am pomenit acum. Eu însuşi sunt din Suceava, şi întotdeauna am socotit Moldova, ţara lui Ştefan, în rotunjimea pe care a avut-o în vremea lui Ştefan cel Mare şi pe care au avut-o în inima lor aceşti oameni şi care au socotit că este momentul să facă acest act istoric. Noi suntem în continuitate cu ei, ei sunt vii desigur la Hristos, Hristos este Dumnezeul celor vii şi celor adormiţi. Dar ei sunt vii nu numai în împărăţia lui Hristos, dar sunt vii şi în sufletele urmaşilor, şi noi suntem chemaţi ca, privind la viaţa lor şi la sfârşitul lor martiric de multe ori, să le urmăm credinţa, cuvântul apostolului Pavel, iar a urma credinţa înseamnă a ne inspira din viaţa lor, din acţiunile lor, şi a duce mai departe idealul şi lupta lor. Bunul Dumnezeu să-i odihnească pe cei pe care i-am pomenit şi cu adevărat să-i menţină vii în sufletele noastre, ca noi să ne cunoaştem îndatorirea în momentele decisive, înalte ale vieţii noastre, putând şi noi să contribuim la viitorul neamului şi al copiilor noştri. Bunul Dumnezeu să-i odihnească şi să-i ierte! Pe noi să ne întărească în lupta cea bună credinţei pentru biserică şi neam, amin!”

Act de mare curaj civic şi naţional

La eveniment au participat istorici, politicieni, scriitori. Istoricul Ion Negrei şi-a amintit de spusele lui Nicolae Iorga care îndemna intelectualii ţării ca despre oamenii mari ai neamului să li se vorbească permanent cetăţenilor. Deputaţii Sfatului Ţării care au votat Unirea au redat neamului din Basarabia integritatea naţională, credinţa strămoşească şi unitatea naţională. „Deputaţii Sfatului Ţării au făcut ca neamul românesc să revină în istorie şi să readucă încrederea în viitorul nostru. Fapta acestei generaţii este cea mai curată filă de istorie politică scrisă în spaţiul basarabean. Ei au făcut aceasta într-un context istoric foarte complicat, dar în deplină cunoştinţă, forţă, convingere, au făcut un act de mare curaj civic, omenesc şi naţional”, a relevat Ion Negrei.

Timpurile se repetă!

Protoiereul Petru Buburuz, parohul bisericii şi gazda evenimentului, le-a mulţumit enoriaşilor pentru prezenţă ca să ne „aducem aminte de înaintaşii noştri despre care n-am avut dreptul să vorbim, să ne mândrim cu ei, să-i pomenim. Şi Sfântul Apostol Pavel ne învaţă să cinstim învăţătorii noştri. Astăzi îi cinstim pe deputaţii Sfatului Ţării pe care Dumnezeu i-a ţinut în unitate de cuget şi simţire”. Părintele Buburuz a spus că aceştia „au făcut două lucruri mari: au chemat armata română, când ţara era bântuită de bande de criminali, fapt datorită căruia am avut 22 de ani de linişte şi pace şi prosperitate, şi n-am trăit alături de Ucraina Holodomorul şi anul 37, când erau împuşcaţi toţi la rând, şi preoţi şi generali. Şi-al doilea fapt au făcut Unirea, jertfindu-se pe sine”.

Protoiereul Buburuz a făcut o paralelă istorică, amintind că „avem alţi 22 de ani, în care nu se găseşte aşa un parlament unit să ne hotărască problemele naţionale. Timpurile se repetă! După 100 de ani de la Primul Război Mondial, lucrurile încep la fel, cum făcea Hitler, prin ocuparea teritoriilor străine. M-am bucurat totuşi că nu toţi ruşii sunt la fel ca Putin. Duhul satanei e puternic pe lumea asta. Lăcomia îi biruie pe toţi. Noi să ne rugăm la Dumnezeu să ne trimită pace pe pământ şi oameni înţelepţi, care să se gândească mai întâi la Dumnezeu, apoi la ţară şi sine, nu invers. Dumnezeu să-i ierte pe aceşti înaintaşi ai noştri, să-i odihnească în curţile drepţilor, împreună cu sfinţii, căci ei sunt vrednici de lauda şi pomenirea noastră pentru faptele pe care le-au făcut spre folosul poporului!”.