Un om printre „vedete”

„Acum, după ce Maia Sandu s-a unit cu Dodon, pe cine să votez?”

Cad frunzele îngălbenite peste crucile românimii basarabene. O mătură grăbită le împrăștie în părți. E atât ce poate face mâna asta îmbătrânită, pentru neamul său schingiuit de sorți.

De când s-a luat cu Mihai al ei, Maria Țugulschi, Mândru de fată, a locuit într-una din casele cu geamurile ce dau în curtea Cimitirului Central din Chişinău. Face degrabă 78 de ani, iar în tot acest timp a fost martoră la multe funeralii de pe aleea „vedetelor”, astfel le spune ea personalităților înmormântate pe stradela centrală din cimitir. Aici, o găsești deseori așezată pe un scaun sau făcând curat la mormântul vreunui patriot român.

De când i-a murit soțul și i-a plecat fiica în străinătate, cimitirul i-a devenit și mai apropiat, un refugiu din singurătate. Deși au trăit o viață împărțind curtea cu morții, nu i s-a găsit în acest cimitir un loc de veci și pentru Mihai al ei, „să-l aibă mai aproape”. A mers odată cu o cerere la primărie, pentru un loc de înmormântare pentru ea. Dar, deși Dorin Chirtoacă i-a promis s-o ajute, primarul a fost destituit curând din funcție, iar administrația cimitirului, povestește bătrâna, i-a tăiat-o scurt: „Cine te crezi mata, vreo vedetă, ca să fii înmormântată aici?”

Ghid în Cimitirul Central

„Ştiţi cine e Anton Crihan? A fost un mare om, Dumnezeu să-l ierte! Vedeţi, aici e scris că a fost deputat în Sfatul Ţării, care a votat Unirea în 1918! După război, a fugit de ruşi în America. A trăit până la 100 de ani acolo, dar a dorit să fie înmormântat acasă. Datorită americanilor, a fost adus înapoi la Chişinău.

Acolo e înmormântat Alexandru Moşanu, mare român şi el. Toţi patrioţii au câte un tricolor pe cruce. Aici, odihneşte Ion Ungureanu, dincoace, e înmormântat Grigore Vieru, dar şi mama sa. La înmormântarea lui Vieru am lipsit, eram plecată la fiica mea în Spania, dar știu că el a lăsat cuvânt să fie înmormântat în satul său de baștină, păcat că nu i-au respectat dorința. Dincolo, sub crucea cea din lemn, odihneşte scriitoarea Leonida Lari. Am plâns mult la înmormântarea ei, pentru că ea a luptat cel mai mult pentru unirea neamului nostru”, îmi destăinuie femeia trăirile sale la despărțirea de „vedetele” care au marcat-o.

Cu mătura în mână, doamna Maria mă îndeamnă s-o urmez ca să-mi arate mormintele eroilor români luptători pentru întregirea neamului. Mă duce mai întâi pe la Alexei Mateevici, unde are grijă să mature frunzele galbene de toamnă ce-i acoperă piatra funerară. Apoi, trecem pe la mormântul deputatului Sfatului Țării Boris Macarie Iepure, povestind cum i-a descoperit monumentul.

Spune că a văzut odată o delegaţie de oameni venită din România, care au depus flori la acest mormânt. S-a luat pe urmele lor şi numai atunci a înțeles cine odihnește sub această piatră. Pe urmă, spune că a cumpărat niște flori și le-a sădit aici, le-a udat, prășit, dar cineva i le-a scos cu tot cu rădăcină când plantele au înflorit.

„Toți deputații din Sfatul Țării, preoții, primarii și cei care au avut funcții mai mari pe timpul administrației românești, toți au fost împușcați de ruși când au ocupat Basarabia. Dar uite că Epure a apucat să moară înaintea veniri lor”, oftează bătrâna lângă piatra deputatului, pornind spre alt mormânt.

Tragediile trăite de familia sa

„Şi pe fratele mamei l-au arestat rușii, la două de noapte, în 1940. L-au dus la gropile cu var. Pe toţi care erau învăţați i-au împușcat și deportat. Fratele mamei, Alexandru Panaghiu, lucra la trenuri nu ştiu ce, și iată că și pe el l-au arestat. O fată din sat, care a fost şi ea arestată, o scoteau la curăţat cartofi și ea plângea foarte tare. Vedea ce se întâmplă și-i era frică. Plângea, plângea și ei i-au dat drumul. Ea a povestit ce a văzut, cum își băteau joc ruşii de cei arestați. Le tăiau nasurile, urechile. Ea i-a spus bunicii că Şasa ei se află în deal la mori, aşa-i ziceau la locul cela, fiindcă familia nu știa unde se află el. Când a venit Armata Română să ne elibereze, i-au găsit împușcați pe toți în gropile de var. Toate corpurile erau negre, numai după cămașă l-au cunoscut. L-au luat acasă și l-au îngropat în cimitir, la Durlești”, își aduce aminte doamna Maria cele auzite de la mama sa.

Amintirile femeii care are grijă de mormintele patrioților români din Cimitirul Central sunt trăiri asemănătoare sutelor de mii de basarabeni. Își amintește că, deși aveau 12 hectare de pământ, au scăpat de deportare datorită unui om din sat, badea Luca, cel care le-a zis rușilor care umblau să ridice oamenii că aici locuiesc niște sărmani. Nu poate uita femeia însă cum pe timpul foametei erau obligați să dea tot laptele la stat și tot ce mai aveau, de mureau de foame. Începe a lăcrima.

Rușii îi omorau și pe ai lor

Despre atrocitățile bolșevicilor ruși, i-a povestit multe și Mihai al ei, așa îl dezmiardă femeia pe bărbatul său trecut demult în lumea celor drepți. Tatăl lui Mihai, polonez de origine, a fost ofițer în armata românească. Când au venit ocupanții, acesta a fost nevoit să fugă în Crimeea, unde și-a schimbat numele și și-a trăit viața alături de o altă femeie, fiindcă mama lui Mihai nu a vrut să plece.

Mihai a făcut armata în Germania, în „osobîi otdel”. Când în Ungaria a avut loc revoluția împotriva bolșevicilor, Mihai a fost trimis acolo. Maria își aduce aminte ce îi povestea soțul: „Aveau ordin să-i împuște pe toți cei răniți, chiar și pe ai lor. Dar Mihai al meu l-a scăpat pe un consătean de-al său, căruia i-a spus să se târâie cum poate, dacă vrea să scape”.

„Mihai al meu a fost mare patriot. Din 1995 m-am dus cu el ca să ne redobândim cetățenia română, fiindcă așa este corect, considera el, nu pentru ca să plecăm peste hotare. Am călătorit mult cu el prin România, cu mașina mare a televiziunii. A fost șoferul șefilor de la televiziunea națională, care iată-i, sunt toți îngropați aici”, îmi arată femeia pe rând mormintele altor personalități.

Cu cine o să votați?

„Pe cine o să votez eu acum la primărie? Mă gândesc că doar cu cei care vor fi pentru România. Dar, după ce Maia Sandu s-a unit cu Dodon, nu știu pe cine dintre ei să mai votez. Am aşa o părere că ei nimeni nu vor unire, toţi vor cresle (fotolii – n.a.), toţi vor să fie împărați.

Mă duceam înainte la partid la Maia Sandu. Le-am zis odată: „Mă băieți, faceți unirea, că asta ne este unica salvare!”, „Va fi unire, va fi, dar nu acum, că nu-i momentul”, mi-a spus o subalternă de-a ei.

Dar când va fi acel moment, că noi din anii 90 tot așteptăm și așteptăm, și ei ne tot  spun că încă nu-i timpul?!”, oftează Maria Țugulschi.

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Ultimele articole de Nadea Roşcovanu (vezi toate)