Un mire şi-o mireasă, fără vornicei şi nuntă-aleasă

Ce poate fi mai îngrozitor decât să-ţi vezi mirele murind cu câtva zile înainte de nuntă?!

Până la 20 de ani, Vica nu fusese îndrăgostită niciodată. Nu înţelegea cum pot colegele ei de şcoală, apoi cele de facultate să vorbească ore în şir despre băieţi, iar atunci când relaţiile lor se destrămau, să plângă cu disperare. Toate acestea i se păreau Vicăi lucruri mărunte pentru care nu merita să-ţi pierzi timpul.

Păstra dragostea în secret

Până când, într-o zi, un tânăr care stătea pe treptele blocului universitar cu privirea pierdută undeva departe i-a trezit un sentiment ciudat. L-a privit pe furiş, el prefăcându-se că nu o vede. Dar când acesta şi-a îndreptat privirea spre ea, a simţit cum îi zboară fluturaşi prin stomac. O senzaţie stranie, o atracţie irezistibilă faţă de cineva de sex opus nu mai încercase. Şi ea, care credea că niciun bărbat nu poate să-i stârnească vreo emoţie, iată că se simţi electrizată de acest tânăr înalt şi zvelt.

Neexperimentată în astfel de situaţii, se simţi stânjenită. După câteva clipe, care i s-au părut o veşnicie, tânărul îi întinse mâna şi-i spuse zâmbind, pe un ton familiar: „Mă cheamă Vlad. Sunt de la anul IV”. Fata i-a răspuns încercând să pară indiferentă: „Sunt Victoria, anul I”. După câteva clipe, realiza că încă îl mai strângea de mână, deşi făcuseră deja cunoştinţă. Îmbrăcată într-o rochie de un albastru viu, precum cerul în zilele senine de vară, cu părul blond răsfirat pe umeri, Vica l-a încântat pe studentul de la anul IV. „Arăţi minunat şi ce voce plăcută ai! Chiar mă bucur să te cunosc”, i-a spus Vlad, privind-o cu blândeţe.

Vica se îndrăgostise de el, dar păstra această dragoste în secret. Nu i-o împărtăşea. Atunci când a invitat-o să iasă cu el în oraş, i-a răspuns minţindu-l: „Te admir pentru tot universul tău interior, dar nu pot ieşi cu tine, am un prieten pe care îl iubesc. Mi-ar plăcea să fim doar amici şi să discutăm despre lucruri interesante doar la Universitate”. Vlad s-a arătat înţelegător.

Creştea singur un copil de la şase luni

Domnişoara studia la facultatea de Pedagogie şi Psihologie, Vlad la Istorie. Ea venea dintr-un sat de la nordul republicii, iar el locuia la Chişinău. Era un student sclipitor, pasionat de istorie şi literatură, dar mai cu seamă de literatura fantastică. Era carismatic, impresiona prin felul său de a aşeza frumos gândurile în vorbe. Ştia să le exprime în faţa colegilor şi profesorilor sincer şi convingător. Multe fete erau îndrăgostite de el, iar băieţii îl invidiau pentru inteligenţa şi seriozitatea cu care se apropia de carte, pentru că era mai deştept decât ei. Colegii nu ştiau că fusese căsătorit şi avea un copil de şapte ani pe care îl creştea singur de la şase luni. Doar Vica îi aflase povestea cu rusoaica lui care se droga.

Se îndrăgostise de ea la 17 ani, când aceasta era trecută de treizeci şi devenise dependentă de droguri. Avea pielea albă, părul blond şi priviri ispititoare. Mulţi bărbaţi erau gata să-şi dea şi sufletul, numai ca să fie aleşii ei. Câte case a stricat, pe câte femei le-a lăsat plângând şi blestemând! Când absolvise şcoala,Vlad era un băiat voinic, vesel, deştept şi la fel de frumos! Nu i-a scăpat şerpoaicei, l-a ademenit şi a pus mâna pe el. Îi plăcuse mult de tot, i-a sucit minţile până într-atât că l-a făcut să se căsătorească cu ea. Părinţii şi toţi prietenii nu s-au putut opune acestei căsătorii care n-a ţinut mult.

După mai bine de doi ani, într-o dimineaţă când primii trecători mergeau pe lângă casa blestemată, rusoaica pleca pentru totdeauna din oraş, lăsându-l pe Vlad nebun de dragoste cu un copil de şase luni în braţe. În scurt timp, băiatul a avut puterea şi curajul să stingă flacăra iubirii adolescentine şi să treacă învingător peste această dezamăgire. Nu a acceptat pomana nimănui. A ales să-şi crească singur copilul, să intre apoi la facultate.

cea-mai-romantica-si-simpatica-cerere-in-casatorie-cum-a-contribuit-un-catel-la-logodirea-a-doi-indragostiti_1_size1Se bucurau de viaţă, crezând într-un final fericit

Până a o întâlni pe Vica, Vlad nu s-a lăsat prins în mrejele atâtor fete dornice de dragoste, de afecţiune care îi cereau cu text deschis o relaţie. Vica era cea trimisă de Sus, considera el. Sentimentele lor s-au înălţat în timp. Cei doi nici nu mai ştiu cum de la amiciţie au ajuns să petreacă împreună seri, apoi nopţi la Vlad acasă. El nu mai locuia în casa rusoaicei, ci într-o garsonieră din centrul oraşului, unde pusese începutul unei iubiri frumoase. Discutau despre orice, citeau împreună, învăţau împreună, visau împreună.

Vica aflase ce e dragostea şi o definea ca pe cel mai frumos sentiment care face ca inimile, minţile şi trupurile a doi oameni să vibreze la unison. Ei erau unul pentru altul sursa benefică de energie. După absolvirea facultăţii Vlad a obţinut un loc de muncă într-o instituţie de stat prestigioasă. O carieră strălucitoare i se deschisese în faţă. A avut norocul să fie înscris la o şcoală de vară de Studii Europene peste hotare. În următorul an şi Vica a fost acceptată la un curs de instruire la Londra. Se bucurau de viaţă, crezând într-un final reuşit şi în valoarea binelui. Vica se împrietenise foarte tare cu Violeta, fiica lui Vlad.

A murit, iubind cu bucurie

Sosise momentul potrivit ca să se căsătorească. Au ales pentru acest eveniment frumos anotimpul lor preferat, iarna. Cu o lună înainte de ziua nunţii Vica a plecat pe două săptămâni într-o deplasare în Olanda. Dorul de Vlad era mai greu ca niciodată. Zilele treceau foarte încet. Îngrozitor de încet. În penultima zi de şedere peste hotare, l-a sunat aşa cum o făcea de obicei în fiecare zi, ca să-i audă vocea. Telefonul tăcea. A mai sunat o dată, încă o dată, şi încă de multe-multe ori. Tăcere.

Simţea că ceva îngrozitor s-a întâmplat. Alunga gândurile negre, dar ele reveneau continuu în subconştient. A doua zi, Violeta a sunat-o, înecându-se de plâns. Îi spusese că tăticul ei e la spital în stare gravă. Făcuse accident cu maşina… Peste o zi, Vica a ajuns la spital. Vlad era în comă. Zdrobită, femeia a îngenuncheat la patul lui, l-a sărutat fierbinte şi el a deschis ochii. I-a zâmbit, apoi i-a închis pentru totdeauna…

A fost una din cele mai grele încercări pentru Vica. Dar ce poate fi mai greu şi mai îngrozitor decât să-ţi vezi mirele murind cu câteva zile înaintea nunţii?!

Au trecut de atunci trei ani. L-a deplâns pe Vlad şi îl mai deplânge. Încă nu s-a căsătorit. Dragostea pentru el şi suferinţa cumplită a pierderii lui au ajutat-o să se ridice şi să meargă mai departe. Munceşte mult, are grijă de Violeta, fiind convinsă că prin tot ce face îi redă lui Vlad locul pe care îl merită în inima ei.

The following two tabs change content below.