Un mariaj reușit al tragicului cu ludicul în „Nunta de aur” de Vladimir Beșleagă

În sezonul nunților mulți basarabeni sunt invitați la una sau mai multe ceremonii de oficiere a căsătoriilor, noi însă vă propunem să mergeți la „Nunta de aur” de Vladimir Beșleagă, spectacol intrat de curând în repertoriul Teatrului Național „Mihai Eminescu”.

Vladimir Beșleagă debutează ca dramaturg

Debutul lui Vladimir Beșleagă în dramaturgie pare simplu și firesc. Probabil, unii dintre noi se miră cât de ușor a ajuns o piesă a domniei sale pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu”. De regulă, dramaturgia basarabeană e ținută la respect de regizorii autohtoni. Ei, regizorii autohtoni, inevitabil atinși de provincialism, preferă totuși să monteze clasici din alte literaturi, majore, lăsând-o pe cea basarabeană, minoră, să se mai bălăcească o vreme în mocirla pe care o descrie.

Pe neașteptate, unul dintre regizori, Emil Gaju, se încumetă și pune în scenă un text scris la Chișinău, luându-l prin surprindere chiar pe autor. Vladimir Beșleagă a și mărturisit într-o emisiune radio că Emil Gaju și artiștii care joacă în „Nunta…” l-au anunțat că-i montează piesa doar cu câteva zile înainte de premieră.

O astfel de surpriză îi poate provoca un atac de cord unui autor mai slab de înger, dar octogenarul Vladimir Beșleagă e rezistent la orice încercări ale destinului și a trecut senin și peste acest eveniment, bucurându-se de el ca un copil. Noi știm însă cât de disciplinat a fost frecventând mai toate ședințele Atelierului de Dramaturgie al Teatrului Național, cât de activ a participat la discuții, la analiza textelor dramatice și câte piese a scris în perioada aceea (anii 2007 – 2010) dându-ni-le să le citim și ascultându-ne „sfaturile”, ca un adevărat învățăcel.

Replici de aur în „Nunta de aur”

Doar una dintre piesele lui Vladimir Beșleagă a avut norocul să fie montată, ce-i drept, nu în sala mare, ci în sala mică, numită Sala-studio „Valeriu Cupcea” a Naţionalului. Protagoniştii sunt doi bătrâni care se gândesc cum să marcheze 50 de ani de când s-au cunoscut. Pregătindu-se de „nunta de aur”, își împărtășesc cele mai scumpe amintiri, dar își pun și cele mai incomode întrebări despre vise și eșecuri, despre slăbiciuni și momente de cumpănă, despre frica de moarte și curajul de a merge împreună până la capăt. Sunt doi bătrâni „tipici” pentru intelectualitatea basarabeană, nu au izbutit să agonisească mai nimic de-o viață, nu se descurcă din pensii, așa că el, fost medic și scriitor, sapă grădinile oamenilor, iar ea, fost filolog, vinde flori.

Dar nu despre sărăcie și nevoi vorbesc ei, întrebarea principală din piesă este: „Ce-ai făcut cu viața ta?”. Da, timpurile au fost grele, cei doi știu ce înseamnă război, foamete, sistemul politic actual nu e mai blând față de oamenii vârstnici și față de oameni în general, dar dincolo de fundalul social-politic, ce au realizat ei ca ființe umane? Nu există un singur răspuns la o astfel de întrebare, dar ceea ce înțelege spectatorul e că doar având pe cineva alături, poți trece prin toate. Iar dacă ajung la linia de finiș și El, și Ea, se pot considera fericiți.

Dina Cocea și Nicolae Darie, virtuozi ai artei actoricești

Umbra morții planează asupra cuplului Aurel-Aurica, se mai târăște pe urmele lor și o trenă de regrete, de dorințe neîmplinte, de năzuinte și promisiuni neonorate, dar nu-i auzim pe cei doi soți lamentându-se, aruncându-și reproșuri, plângând. Dimpotrivă, se întrec unul pe altul în a povesti lucruri amuzante, a glumi, a se tachina, a se autoironiza. Atuul spectacolului este această manieră de a vorbi degajat, cu umor, despre lucruri grave, mai mult decât triste. Îmbinarea tragicului cu ludicul asigură reușita spectacolului pe care Emil Gaju îl consacră părinților săi. Și admirația sa pentru sclipitorii artiști Dina Cocea (Aurica) și Nicolae Darie (Aurel) este evidentă.

Veniți să vedeți un regal actoricesc susținut de grațioasa, irepetabila Dina Cocea și de impetuosul, neobositul Nicolae Darie, secondați de Altcineva, un personaj misterios (înger sau mesager al tenebrelor?) interpretat cu finețe de Diana Decuseară. Un spectacol după un text profund, emotiv, poetic, cu multe replici „de aur” care te fac să te simți transportat direct în dramaturgia clasică.

Irina Nechit

 

The following two tabs change content below.