Un hasdeolog: Stancu Ilin

STANCIU ILINFormat la şcoala lui G.Călinescu, Stancu Ilin este unul dintre puţinii cercetători (critici şi istorici literari) care ţintesc la cuprinderea întregului domeniu şi, pe cât posibil, şi dincolo de marginile lui, chemând în sprijin – pentru elucidarea problemelor –, şi ştiinţele înrudite: folcloristica, filologia, istoria, istoria artelor.

Sunt cunoscute, de altfel, lucrările sale dedicate unor mari scriitori: I.L.Caragiale, Liviu Rebreanu, G.Călinescu ş.a., prin care Stancu Ilin nu numai că a adus puncte de vedere noi, dar le-a transformat în veritabile instrumente fundamentale de lucru, peste care nu se poate trece.

Aş invoca, în acest sens, ediţia I.L.Caragiale, Opere (vol. I-V), alcătuită cu Nicolae Bârna şi Constantin Hârlav, reunind critic întreaga creaţie literară şi publicistică a marelui dramaturg; monument editorial ce deschide, împreună cu Bibliografia I.L.Caragiale în 2 vol. (la care şi-a adus şi el importanta contribuţie), un câmp larg de cunoaştere şi aprofundare ştiinţifică a operei şi personalităţii scriitorului.

Întrucât în rândurile de faţă nu aspirăm la creionarea unui portret total al cercetătorului, mă voi opri doar la activitatea sa în domeniul hasdeologiei, în care l-am putut urmări mai îndeaproape timp de peste trei decenii.

S-a constituit cândva, în anii ’70 ai secolului trecut, în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G.Călinescu”, la sugestia prof. Ovidiu Papadima, un mare colectiv de elaborare a bibliografiei B.P.Hasdeu în scopul alcătuirii marii ediţii a savantului.

Din păcate, bibliografia nu s-a închegat, dar colectivul şi-a direcţionat atenţia către publicarea vastei corespondenţe inedite, emise şi primite de Hasdeu de la nume strălucite ale ştiinţei universale, la capătul căreia au fost publicate cele trei volume B.P.Hasdeu şi contemporanii săi români şi străini, datorate colegilor Al. Săndulescu, Crina Bocşan Decusară, Nicolae Mecu, Mihai Mitu, Viorica Nişcov şi Mihai Vornicu.

Stancu Ilin şi cu mine nu am făcut parte din acel colectiv – eu mă angajasem să realizez ceea ce a devenit monografia B.P.Hasdeu sau Setea de Absolut, urmată de Opera literară a lui B.P.Hasdeu, iar Stancu Ilin a început munca la primul volum al seriei Opere, care cuprindea poezia, singura secţiune care nu ridica, la acea dată, probleme politice.

Cum membrii colectivului de elaborare a ediţiei de corespondenţă nu vedeau realizabilă integrala Hasdeu, care, într-adevăr, n-ar fi putut trece prin furcile caudine ale cenzurii, s-au direcţionat spre alte lucrări.

Prietenul şi colegul Ilin a avut probleme mari cu B.P.Hasdeu, Opere, vol. I, căci, deşi încheiat, nu i se permitea să treacă pragul Institutului. Cu chiu cu vai, a apărut, în 1986, cu o prefaţă de George Munteanu.

În noile condiţii de după 1989, când nu mai exista nici o stavilă în calea editării integrale a lui B.P.Hasdeu – decât lipsa fondurilor – şi după ce-mi terminasem cele două volume menţionate, m-am angajat împreună cu Stancu Ilin la continuarea şi, pe cât posibil, la încheierea ediţiei.

Muncind cot la cot cu el, l-am cunoscut îndeaproape, din creştetul capului şi până în vârful picioarelor, şi mi-am dat seama că eram într-o companiei bună, cu care era posibil să sfârşim ceea ce ne propusesem.

În cadrul prozei şi al dramaturgiei precum şi al publicisticii politice am conlucrat, împărţindu-ne textele şi parcurgând fiecare, spre control, notele şi comentariile celuilalt.

Cum, după editarea celor două volume de proză (1996, 1998) şi mai târziu a dramaturgiei (2003), se punea nu numai problema realizării ediţiei, ci şi a publicării ei, deşi am mers în tandem, Stancu Ilin s-a ocupat de Eseistica literară (2 vol.) şi Corespondenţa emisă, apărute la „Floarea Darurilor”, iar eu am elaborat şi publicat, la „Saeculum I.O.”, volumele Folcloristica (2 vol.), Folclor literar cules personal şi prin intermediari (3 vol.) şi Studii istorice (2 vol.).

Spre a ne reuni şi întâlni în ceea ce făceam, a căzut pe neaşteptate propunerea Editurii „Ştiinţa” din Chişinău, de a da versiunea integrală a ceea ce noi publicasem fărâmiţat la trei edituri („Minerva”, „Saeculum I.O.”, „Floarea Dorurilor”), într-un flux de 16 volume.

Ni se impusese chiar, prin contract, să predăm 3-4 volume pe an – ceea ce ni se părea dificil, întrucât nu toate sectoarele creaţiei hasdeene fuseseră până la începutul anilor ’90 ai secolului trecut pregătite pentru tipar.

Din păcate pentru editură, dar din fericire pentru noi, „Ştiinţa” nu a mai avut fonduri să susţină proiectul, iar noi am căpătat răstimpul necesar spre a continua ediţia cu seriozitate şi în linişte.

Între timp, ni s-a publicat, cu un amplu studiu introductiv, semnat Eugen Simion, patru volume masive din Opera lui B.P.Hasdeu în seria „Pléiade” („Opere fundamentale”).

Dar în urmă cu trei ani, Editura „Ştiinţa” a căpătat iarăşi fonduri spre a duce la bun sfârşit ediţia şi spre a include în ea şi părţile realizate de Grigore Brâncuş (Studii filologice, Istoria critică a românilor, Etymologicum magnum romaniae) şi Gh. Mihăila (Cuvinte din bătrâni).

Aşa încât, exact în momentul în care Stancu Ilin împlineşte 80 de ani, se încheie şi ediţia de la Chişinău în 16 volume – realizare extraordinară în plan editorial, prin care Hasdeu se reîntoarce în toată strălucirea acasă (deşi Cristineştii nu se mai află în Moldova…).

Am punctat doar câteva repere ale unei munci deloc uşoare, de lungă durată, în care l-am simţit mereu aproape pe colegul meu, dăruindu-se cu abnegaţie pentru ducerea la bun sfârşit a ceea ce, prin 1980, părea imposibil.

Cum unirea dă tărie în gând şi faptă, îi doresc foarte mulţi ani mai departe spre a începe şi sfârşi împreună şi alte proiecte.

I. Oprişan

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău