Un exemplu pentru primarii din R. Moldova // Victoria Popa

victoria blog

Aflându-mă la Mioveni, judeţul Argeş, România, timp de câteva zile, am vizitat şi una din cele cinci grădiniţe din localitate, cu o populaţie de 38 de mii de locuitori. Este un oraş tânăr cu 1100 de copii preşcolari. În timpul vizitei prin grupele de copii, consiliera în domeniul educaţiei, Marilena Ionescu, îmi spune că autorităţile au mai construit din 2010 până în 2015 încă două grădiniţe, cu o capacitate de 500 de copii fiecare, pe lângă cele trei funcţionale.

Trei grădiniţe din cele cinci din urbe au un program prelungit. Asta înseamnă că micuţii pot fi aduşi de la ora 6.00 până la ora 18.00. Sunt şi grădiniţe cu program normal, de la ora 8.00 până la ora 12.00. Mai sunt în grădiniţele de la Mioveni şi grupe de creşă. Copiii pot fi înscrişi de la trei luni. Micuţii sunt totuşi aduşi la creşă de la vârsta de opt luni. Există cadre specializate pentru creşă angajate doar de primărie. La grădiniţa cu program normal nu sunt costuri. Totul este finanţat de autorităţile locale. Dar la cele cu program prelungit există costuri minime, 8 lei româneşti pe zi. Marilena Ionescu îmi spune că se preconizează în acest an construirea unei noi grădiniţe, „pentru că noi lucrăm la capacitate, ajunsă aproape de maxim”. Spaţiile sunt dotate cu tot necesarul.

Grădiniţele sunt moderne. Una are chiar lift pentru copii. Auzind toate acestea, mă gândeam la autorităţile capitalei noastre. În timp ce la Chişinău procesul de urbanizare în ultimii ani ia amploare, autorităţile locale în loc să construiască grădiniţe, pentru că Direcția generală educație, tineret și sport a mun. Chișinău se plânge de instituţii supraaglomerate, au vândut, în ultimii ani, contra unor sume simbolice, sediile mai multor instituții de învățământ din urbe unor companii private.