Un copil uitat

ABANDON // Pentru că nu îl ducea capul cum să-l crească, San-San şi-a dus odrasla la un orfelinat. Zicea că îl va lua înapoi când se va însura, dar au trecut anii şi nu şi-a mai găsit pereche.

L-au găsit mort chiar în propria lui casă, cu capul desfăcut în două de o lovitură de topor. Arma crimei era alături, plină de sânge. Vă daţi seama ce incident era acesta pentru un mic cătun din raionul Criuleni! Satul a vorbit săptămâni la rând, a tot presupus, dar n-a aflat cui i-a trebuit moartea lui. San-San – aşa îi ziceau în localitate – purta de fapt numele Alexandru şi, în ziua când l-au găsit mort, a împlinit 50 de ani.

Trăia doar pentru propria plăcere

Trăia singur de mulţi ani. A fost însurat şi el ca tot omul la vremea lui, dar i-a murit nevasta de tânără, lăsându-l cu un prunc de câteva luni. Pentru că nu îl ducea capul cum să-l crească, San-San şi-a dus odrasla la un orfelinat. Zicea că îl va lua înapoi când se va însura, dar au trecut anii şi nu şi-a mai găsit pereche. De fapt, nici nu i-a trebuit, că avea o văduvă care, seară de seară, îl vizita cu mâncărică bună, ceva băuturică, îi aduna într-o legăturică rufele murdare şi i le spăla. Le înşira în fundul grădinii pe o funie legată de copaci, chipurile să nu ştie satul, dar unde s-a mai văzut să scape ceva de ochii gospodinelor.

Relaţia lor a durat vreo 20 de ani. În tot răstimpul acesta, San-San nu şi-a amintit o dată de feciorul lui. Şi lumea uitase că acesta a avut cândva copil. Defunctul a fost cu carte, cum s-ar zice, făcuse nişte cursuri la raion şi lucrase mecanic de cinema. În fiecare sâmbătă şi duminică era luat în seamă, însă în celelalte zile îi ziceau „duglişul”. O dată nu şi-a curăţit cele câteva rânduri de vie, iar crengile copacilor din faţa casei se îngemănaseră că nu îţi mai dădeai seama din ce rădăcină se trag.

San-San şi-a trăit viaţa pentru propria plăcere. Cu toate astea, nimeni nu îi purta duşmănie. Nu se lega de nevestele altora, n-a cârtit împotriva aproapelui. Întrebări peste întrebări şi niciun răspuns… Nici cei de la miliţie nu găseau motivul. Să zici că l-au jefuit nu poţi, că nu avea nimic de preţ în gospodărie. Însă nu puteau clasa dosarul deoarece s-a făcut moarte de om şi încă cu atâta cruzime. Văduva l-a bocit pe San-San cum numai o nevastă ar fi făcut-o.

Cine e intrusul?

Peste câteva luni de la înmormântare, lumea din sat a observat că cineva trăieşte în casa lui San-San. Seară de seară, arde lumina, se vedea prin geam umbra cuiva. Curioşii se dădeau mai aproape de gard, cu nădejdea că vor recunoaşte persoana nepoftită. Dar în zadar. Au anunţat miliţianul de sector, care locuia în satul vecin. Pe înserate, a venit omul legii la casa lui San-San şi a vorbit cu intrusul. La ieşire îl aştepta jumătate de cătun. Oamenii erau curioşi să afle ce se întâmplă în localitate şi, mai ales, cine e străinul. Era feciorul lui San-San, cel părăsit la orfelinat. Avea 22 de ani, era frumos, cu părul negru, cârlionţat, doi ochi albaştri ce te năuceau. Inimile femeilor, indiferent de vârstă, le ieşiau din piept, nu alta. Uite atunci pentru prima dată tânărul le-a dat bineţe sătenilor în mijlocul cărora urma să trăiască.

Chiar a doua zi, femeile miloase au venit cu ceva gustos să-l omenească pe orfan. Flăcăul nu se bucura însă de aceste vizite, era rece cu sătenii. Îşi căuta de lucru pentru că trebuia să trăiască din ceva. Avea o specialitate, făcuse după ce a ieşit din orfelinat nişte cursuri de contabil. În sat însă nu avea ce face cu specialitatea asta. Abia peste câteva luni l-a chemat preşedintele colhozului şi i-a propus să fie socotitor într-o brigadă. Era o muncă curată, aducea bani şi venea în fiecare zi acasă cu legume.

Dacă ceilalţi tineri din sat se adunau sâmbăta, duminica la club fie să privească un film, fie să danseze, Dinu rămânea acasă. Din salariul pe care îl primea, îşi cumpăra câte un lucru necesar în gospodărie. Umbla curat îmbrăcat, aşa că fetele îl furau cu ochiul ori de câte ori trecea prin sat. Ar fi vrut să îl cunoască mai bine, dar Dinu se ferea de lume. Era ceva straniu în firea lui. Nu s-a dus o dată la mormântul tatălui sau al mamei. Nici la Paştele Blajinilor nu intra în cimitir. Aveau o explicaţie – a crescut la orfelinat şi acolo, vrei-nu vrei, te educă altfel.

Dinu, suspectul principal

Între timp, poliţia căuta criminalul lui San-San. Cineva de la miliţie l-a întrebat pe anchetator dacă nu s-ar putea cumva ca cel care l-a omorât pe San-San să fie chiar fiul victimei. Cum oare a venit în sat după moartea tatălui său? Cum a găsit casa în care s-a născut dacă a fost abandonat la orfelinat la câteva luni după naştere? Iată aşa a ajuns Dinu suspectul principal. A fost invitat la interogatoriu. Anchetatorul cu echipa lui verificau tot ce a mărturisit, cuvânt cu cuvânt. Cu cât înaintau în cercetări, cu atât mai mult se convingeau că tânărul minte cu neruşinare.

L-au arestat într-o dimineaţă chiar la serviciu. Toată brigada era de faţă şi, vă daţi seama, până în seară, cătunul vuia ca un roi de albine.

Credeţi că a mai muncit cineva în ziua aceea? Băiatul nu şi-a luat avocat. Zicea că mai bine ca dânsul nu o să-l apere nimeni. Oamenii din sat veneau la şedinţele de judecată nu numai din curiozitate, îl jeleau pe Dinu că a crescut la orfelinat şi acum ar putea fi condamnat la moarte pentru omorârea unui netrebnic. Tânărul a povestit atâtea lucruri despre orfelinat, despre oamenii care l-au supus perversiunilor sexuale. „M-au nenorocit şi nu mai cred în nimeni şi nimic, urăsc oamenii pe care îi durea-n în cot de un copil orfan…” A mai spus că, zi de zi, timp de un an, i-a scris tatălui să vină să-l ia acasă. L-a rugat să îi permită să vină în sat, cel puţin pe timp de vară, dar nu i-a răspuns măcar o dată. În seara când l-a ucis, Dinu încerca să îl convingă pe taică-său că locul lui e alături de dânsul, că sunt o familie şi că el va fi un fiu cuminte. San-San însă îl împingea cu răutate afară, şi-atunci

Dinu a luat de după uşă toporul şi l-a lovit.

P.S.

I-au dat 15 ani de puşcărie cu regim sever. I-a ispăşit undeva în Rusia. Astăzi, are 50 de ani şi locuieşte în casa părintească de unul singur.

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână