Un colind, o bucurie…

DSC03135Fericiţi au fost şi copiii de la Spitalul Raional Orhei, care au mai uitat de durerile injecţiilor şi ale bolilor ascultând colindul nostru

„Deschide, nană, uşile,

că vin pruncii cu tobele

Colindele colind, colindele…”

Adunaţi într-o mare ceată, noi, tinerii Bisericii Româneşti „Sfântul Vasile de la Poiana Mărului” şi ai Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi Români din Iaşi, ne-am unit s-aducem Vestea cea Mare a Naşterii Domnului pe la mai multe gazde de pe meleagurile Orheiului. Încă din luna noiembrie am început a învăţa mai multe colinde bizantine frumoase de la un tânăr teolog din Botoşani, Claudiu Mocanu.

Şi iată-ne ajunşi pe la uşile caselor şi instituţiilor din oraş, unde am încercat să transmitem bucuria Sfintelor Sărbători de iarnă, simţită odinioară de părinţii noştri şi lăsată parcă uitării de către contemporaneitate. Mai întâi de toate i-am colindat pe primar şi consilierii orăşeneşti ce ne-au primenit şi mulţumit pentru tradiţia frumoasă a colindului ce încercăm a o readuce.

DSC03325Dăruind vei dobândi

Ne-am îndreptat după aceea şi pe la cei mai necăjiţi decât noi, alăturându-ni-se drumeţiei Noastre şi Moş Crăciun, care şi-a umplut desaga cu cadouri. Ajungând la Societatea Nevăzătorilor din Orhei ne-am dat seama pe dată la ce se referea un sfânt când zicea: „dăruind vei dobândi”, căci am primit o enormă bucurie văzând pe cei adunaţi bucurându-se de colindul tinerilor, dar şi de pachetele cu rechizite şcolare şi de igienă oferite în dar de către Misiunea Socială „Diaconia” a Mitropoliei Basarabiei.

Tare fericiţi au fost şi copiii de la Spitalul Raional Orhei, care au mai uitat de durerile injecţiilor şi ale bolilor ascultând colindul nostru.

După-masă am ajuns şi prin satul Jeloboc, acolo unde mai există încă o parohie a Mitropoliei Basarabiei, dar şi un centru comunitar numit „Universul”. Aici am fost aşteptaţi de peste 50 de copii şi de părinţii lor, care după ce au ascultat recitalul nostru ne-au prezentat şi ei un buchet de colinzi. Au primit şi ei daruri de la Moşul, bucurându-se din plin de sărbătoare, mai cu seamă că în această zi l-am prăznuit pe Sfântul Nicolae (stil vechi).

DSC03512Cu adevărat, sufletul nu îmbătrâneşte niciodată!

Spre seară am ajuns şi pe la bătrânii de la azilul din satul Susleni, care au primit şi ei de asemenea pachete igienice, bucurându-se de atmosfera vioaie ce au adus-o tinerii în sălaşurile lor. Am fost surprinşi de faptul că unii dintre bătrâni doreau să ne spună poezii şi colinde ce le ţineau minte încă din pruncie, ca un exemplu viu al realităţii că sufletul nu îmbătrâneşte niciodată.

Am colindat de asemenea şi Magazinul „Fagure” din Orhei ce ne-a fost alături de fiecare dată când colectam alimente pentru oameni nevoiaşi. Colindul nostru a vrut să fie un fel de „mulţumesc”, adevărul este însă că ne-am ales şi noi cu dulciuri şi bunătăţi drept răsplată pentru ziua în care am adus nespus de multă bucurie oamenilor.

În a doua zi, cu aceeaşi vioiciune pe la alte gazde, ajungând la Gimnaziul „Ion şi Doina Aldea-Teodorovici” şi la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”, unde am colindat pe „culoarele întunecoase”, vorba unei distinse profesoare, ce le-am transfigurat în spaţii „pline de Lumina Naşterii Domnului”. A fost ceva deosebit de emoţionant, slavă Domnului pentru toate!

Să se deştearnă covoarele scumpe şi să se primească vestea Naşterii Domnului cu sufletul plin de bucurie!

La Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei pe lângă impresiile colindului am lăsat câteva cutii de jucării adunate de voluntarii asociaţiei Umanitare „Filantropia Creştină” pentru Proiectul „Echipa Mobilă”, proiect ce se îngrijeşte de copiii cu probleme sociale din raion. Am trecut drumul şi am adus Vestea cea Bună şi medicilor de familie din Orhei, ce ne-au oferit daruri şi aprecieri. De asemenea am colindat şi Biblioteca „Alexandru Donici” din Orhei şi alte instituţii.

Spre seară, am ajuns la Mănăstirea Curchi şi Centrul comunitar din Isacova, unde copiii au avut parte de aceleaşi daruri ca şi ceilalţi.

În sfârşit, am făurit o tradiţie în parohia şi comunitatea noastră orheiană; de a colinda de la cei mari până la cei mai mici, lucru de care ne bucurăm în fiecare an de Sfintele Sărbători, când toţi creştinii vor să simtă cu sufletul Crăciunul, nu doar cu bradul frumos împodobit şi cu masa plină cu bunătăţi. Să se deştearnă covoarele scumpe în casă şi să se primească vestea Naşterii Domnului cu sufletul plin de bucurie şi cu podele goale, pentru că Fiul lui Dumnezeu S-a născut smerit într-o iesle, iar vestea Naşterii Sale a fost adusă de nişte simpli şi săraci păstori.

Atmosfera de Crăciun se poate simţi doar printre clinchete de clopoţei şi voci de colindători. Îndemn pe toţi ca în seara de Crăciun să ne pornim din casă-n casă, pentru ca până în zori să ne adunăm tot Orheiul şi să ne urăm unul altuia:

Crăciun Fericit şi un An Nou plin de pace şi împliniri duhovniceşti!

Pr. Sergiu Aga,

24 decembrie 2014