Un Casanova, între puţine clipe de fericire şi iubirea preluată de fratele său (2)

 

 

 

 

Simţea că el era cel care trebuia să-l înlocuiască pe Ştefan. Când gura lui se aşeză pe a ei, Raluca îşi dădu seama că aştepta demult acest sărut

from friends to lovers

„Îmi pare rău. Ştii, Ştefane, au fost cazuri când şi cu prezervativul au rămas fete însărcinate, dar rămâne de văzut. Ne întâlnim mâine şi mai vorbim. Acum, hai să mergem pe la casele noastre.” Vestea îi picase rău lui Ştefan. A condus-o pe Raluca până la mătuşa sa, iar el a plecat plin de gânduri la cămin.

Colegii încă nu se întorseseră din vacanţă. A intrat în cameră şi mai mult căzu decât se aşeză pe pat. S-a întins aşa îmbrăcat cum era şi rămase câteva minute cu ochii larg deschişi privind într-un punct. Tâmplele îi zvâcneau. De ce tocmai când trăia cele mai fericite clipe din viaţă s-a abătut asupra lui acest coşmar? S-a ridicat în picioare. Îşi trecu nervos mâinile prin păr şi începu monologul: „ Da, îmi amintesc… am petrecut cu Lăcrămioara o noapte împreună… Spre deosebire de alte fete, ea nu-mi declarase că mă iubeşte… Mi-a spus că vrea să se distreze cu mine şi atât… Nu cred că e copilul meu… Şi dacă ar fi, nu voi renunţa la el… dar nici nu mă voi căsători cu ea pentru că nu o iubesc. Raluca trebuie să înţeleagă că o iubesc numai pe ea… Şi ea mă iubeşte. Iar atunci când există iubire, există şi iertare…”

S-a tot frământat aşa până dimineaţă. Iar dimineaţa o altă ştire îl făcu să-i îngheţe sângele în vene. Când a deschis telefonul, găsi următorul mesaj: „În noaptea asta, Lăcrămioara a născut prematur o fetiţă. Medicii spun că are toate şansele să supravieţuiască. Felicitări!”

Adevărul iese la lumină

Vestea i-a dat de gândit şi Ralucăi, chiar dacă Ştefan îi tot repeta că asta nu trebuie să schimbe cu nimic aspectul relaţiei dintre ei, că poate, totuşi, nu e copilul lui. „Nu ştiu dacă vom putea avea un viitor fericit împreună cu această Lăcrămioară şi copilul vostru între noi”, zise Raluca după ce îl ajutase pe Ştefan să facă pachetul de cumpărături pentru noul născut. O durea, suferea, dar în adâncul sufletului era gata să ierte, să lase de la ea, numai ca să rămână împreună cu el până la sfârşitul vieţii. O să trec peste alte detalii şi o să vă spun că, după câteva săptămâni de coşmar, avea să vină şi ziua cu soare. Rezultatele testului de paternitate au dovedit că fetiţa nu era a lui şi Lăcrămioara a ştiut asta.

Când Ştefan i-a arătat copia rezultatelor testului ADN şi i-a spus că nu el este tatăl copilului, ea, roşind, i-a zis rugător: „Ştefan, nu te supăra. Este adevărat, nu tu eşti tatăl copilului, eu am ştiut asta. Tatăl micuţei e un sirian care a plecat în ţara sa după o lună de relaţii cu mine. L-am considerat iubirea vieţii mele, el însă nu m-a iubit. Am hotărât să nu întrerup sarcina, să-mi cresc singură copilul. Eliza a vrut să mă scutească de greutăţi. Ştiind că eşti plecat în SUA, că o să te întorci cu bani de acolo, a pus la cale acest plan. Era convinsă că o s-o laşi pe Raluca şi o să te căsătoreşti cu mine. Dar vezi, planul nostru nu a mers. Iartă-mă! Cred că nu e atât de mare răul pe care ţi l-am făcut.”

Proces de conştiinţă, bucurie, fericire, dramă

Ştefan nu mai avea puterea să fie supărat pe această mămică tânără, care îi provocase atâta suferinţă şi îl făcu să creadă că el ar putea să fie tatăl bebeluşului, ce dormea cuminte în pătuc, cu mâinile întinse în părţi. Supărat era mai mult pe sine că se încurcase cu ea. În acele clipe, încerca un sentiment de ruşine pentru distracţiile din trecut, care au frânt atâtea inimi. Acum inima lui era frântă. Trecea printr-un proces de conştiinţă, condamnându-se pentru toate aventurile, care îi urâţeau amintirile. În loc să se bucure că Lăcrămioara şi copilul nu vor mai sta între el şi Raluca, se simţea mizerabil, era foarte necăjit. În ziua aceea nu a mai mers la întâlnire cu iubita. A telefonat-o, i-a transmis ştirea, şi-a cerut scuze, rugând-o să-l înţeleagă că nu poate ieşi, deoarece se simte foarte obosit. S-a dus la cămin şi s-a culcat.

Raluca era bucuroasă. Extraordinar! Vru ea să strige, dar îşi dădu seama că nu ar fi bine să o audă mătuşa… Şi iată că peste o lună venise timpul s-o ceară Ştefan în căsătorie. Momentul a fost frumos, plin de sinceritate. Au mers într-un local, s-au aşezat la o masă împodobită special pentru astfel de evenimente. El i-a spus că este cea mai minunată fată din lume, că ţine foarte mult la ea şi că ar vrea s-o aibă alături până în ceasul cel de moarte. Ea, topită de dragoste, i-a răspuns „da!”.

Şi aşa cum se întâmplă de obicei, după ce i-a pus inelul pe deget, îşi zâmbiră fericiţi şi ciocniră paharele cu şampanie. Cu sufletul uşor ca un fulg, Ştefan a îmbrăţişat-o, buzele ei le căutară pe ale lui, contopindu-se în plăcerea sărutului, apoi au plecat într-un hotel de lux. În preajma sărbătorilor de iarnă, el a prezentat-o părinţilor săi, venind în Basarabia. Iar de Crăciun au mers la Craiova pentru a cere binecuvântare de la părinţii Ralucăi. În luna mai, anul următor, au făcut o nuntă în Basarabia, iar peste o lună au mai făcut una şi în România. Şi viaţa lor îşi continua cursul cu trăiri şi sentimente intense. Dar după un an de fericire, povestea lor avea să se termine tragic. Ştefan a decedat într-un accident rutier.

Cumnatul îi face Ralucăi declaraţia de dragoste

Din lipsă de spaţiu, las detaliile la o parte pentru a vă spune că Victor, fratele lui Ştefan, la acel moment, îşi făcea studiile la Bucureşti, era în anul doi de facultate. El era cel care o ajuta pe Raluca să treacă peste marea durere. Pentru Victor, Ştefan fusese un frate călăuzitor şi protector. Adesea, fratele mai mic îşi măsura faptele şi gândurile cu cele ale lui Ştefan. Vocea, privirea, zâmbetul lui îl urmăreau şi după moartea fratelui. În ziua în care s-au împlinit trei ani de la tragicul sfârşit, Victor a considerat că a sosit momentul să-i spună Ralucăi tot ce simte pentru ea.

După ce au ieşit din biserică, el a invitat-o la restaurant. La lumina lumânării, i-a declarat: „Te cunosc de ceva timp, Raluca. Vreau să-ţi spun că te-am îndrăgit din clipa în care fratele te-a adus pentru prima oară în casa noastră. Sunt gata să te cer în căsătorie. Dacă tu nu eşti pregătită, o să aştept atât cât vei spune că trebuie să aştept”. „Dar, cum crezi, ce-ar spune Ştefan?”, a întrebat ea gânditoare.

„Ţi-ar spune că sunt mai bun decât alţi pretendenţi pe care i-ai avut după moartea lui. Dă-mi o şansă. Nu mă respinge, te rog!”. Raluca s-a ridicat, s-a apropiat de el şi i-a şoptit: „Strânge-mă în braţe! Mi-i dor de alintul şi căldura lui Ştefan. „El a strâns-o pasional, după care s-au ridicat şi au plecat. Acasă, fără cuvinte, ea s-a lăsat învăluită de căldura trupului cumnatului. Simţea că el era cel care trebuia să-l înlocuiască pe Ştefan. Când gura lui se aşeză pe a ei, Raluca îşi dădu seama că aştepta demult acest sărut. Era ca şi cum Ştefan se întorsese acasă după o lungă călătorie…

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce