Un Casanova, între puţine clipe de fericire şi iubirea preluată de fratele său (1)

Cucerea multe inimi, care declanşau pasiuni nebune, dar le părăsea pentru că nu le iubea, atracţia fizică se stingea la fel de repede cum se aprindea

 

girl-boy-love-hug-hd-wallpaper

Întunericul se lăsa peste sat, când Ştefan şi Raluca au intrat în casă. Venise de la Bucureşti ca să o prezinte părinţilor. Era o româncă frumoasă cu părul negru, lăsat pe spate, faţa albă şi ochii mari, albaştri. Aşezaţi la masa plină cu de toate, Victor, fratele mai mic al lui Ştefan, gusta din bucate şi simţea cum îl cuprind valuri de emoţii când privea la viitoarea sa cumnată.

Vorbea frumos Raluca. Avea o aură, crea o atmosferă prin felul cum povestea despre organizaţia de caritate în care muncea, despre viaţa culturală, socială şi economică a Bucureştiului. „Cum oare a cucerit fratele meu o fată atât de frumoasă şi inteligentă?”, se gândea Victor. Iar părinţii, după ce au ascultat păsul celor doi, le-au dat binecuvântare, spunându-le că se bucură mult să-i vadă împreună, hotărâţi să-şi lege destinele pentru toată viaţa. Au fost surprinşi să afle că băiatul lor a fost un mare cuceritor de inimi acolo, în capitala României, că multe fete au roit şi mai roiesc în jurul lui, dar el a ales-o pe ea, Raluca, născută la Craiova, într-o familie de oameni gospodari – tata, avocat, iar mama, casnică.

De la un băiat modest la un Casanova

Când plecase la studii în capitala României, Ştefan era un băiat foarte modest, se ţinea de carte şi nu-l interesa nimic altceva. Era un tânăr tare cumsecade, prietenos şi agreabil. Pe la anul doi, a început să meargă la petrecerile studenţeşti. „E un geniu. Cunoaşte foarte multe lucruri. Poate glumi ca nimeni altul”, au prins a vorbi fetele despre el. La scurt timp după apariţiile sale la astfel de petreceri, colegele au început să se ţină scai după el. Uşor-uşor, a deprins de la ele lecţia de sex sau arta de a face dragoste.

O făcea fără fascinaţie. Cucerea multe inimi, care declanşau pasiuni nebune, dar le părăsea pentru că nu le iubea, atracţia fizică se stingea la fel de repede cum se aprindea. Până la finalul studiilor, multe fete i-au trecut rând pe rând prin aşternut, multe s-au flocăit între ele din cauza lui. Vârf la grămadă a fost bătaia zdravănă dintre două colege. Ca să nu uite niciodată că nu e bine să te culci cu iubitul prietenei tale, una dintre ele a zgâriat-o pe faţă pe cealaltă atât de tare încât victima a ajuns la spital.

Trei luni de poveste în America

Raluca se deosebea de restul colegelor. Nu locuia la cămin. Stătea la o mătuşă. La petreceri, nu obişnuia să meargă. Curajoasă şi luptătoare din fire, îşi vedea de treabă, implicându-se în tot felul de proiecte. Participa la numeroase conferinţe ale tinerilor, organizate în diferite ţări din Europa. De Ştefan i-a plăcut de cum l-a văzut la universitate, dar nu arăta. Între ea şi el avea să se înfiripeze o poveste de dragoste frumoasă, trăită la mii de kilometri depărtare de casă.

Era la sfârşitul studiilor atunci când au plecat în Statele Unite, în oraşul San Francisco, pentru a lucra în timp de vară. Când i-a făcut declaraţia de dragoste, mărturisindu-i că simte faţă de ea ceea ce nu a mai simţit niciodată, Raluca ce aştepta demult această clipă i-a răspuns: „Aş vrea să cred că-mi spui adevărul, dar ştiu că, până la urmă, o să te duci cu alte fete, pentru că ştii cum este o vorbă: ‘Lupul îşi schimbă păru, dar năravul, ba’”.

Ştefan a încercat să o convingă că s-a săturat să schimbe fetele ca pe şosete, că n-a iubit-o nici pe una, că s-a îndrăgostit cu adevărat numai de ea şi că o vrea alături până la moarte pe ea şi numai pe ea. „Şi eu te iubesc”, adăugă fata în gând, considerând că încă nu era timpul să i-o spună, dar asta simţea.

Ochii ei au scânteiat când privirile lor s-au întâlnit. Ştefan a cuprins-o în braţe şi Raluca şi-a lăsat cuminte capul pe pieptul lui. El îi mângâia părul negru şi moale şi s-a aplecat să o sărute. Ea însă l-a oprit, punându-i două degete pe buze, chiar dacă inima îi cerea acest sărut. Era chinuitor, dar voia să oprească clipa. Au urmat zile pline de iubire. Sentimentul care se numeşte fascinaţie înflorea în inimile lor gemene. Fericiţi şi plini de vise frumoase se întorceau acasă, convinşi fiind că nimeni şi nimic nu poate sta în calea dragostei lor.

Jucărica se strică

Dar, ştiut lucru, surprizele şi ispitele vin atunci când te aştepţi mai puţin. Chiar la aeroport, îi aştepta Eliza, una dintre fetele care s-au bătut pentru el: „Bine aţi venit, amorezilor!”. Şi, întorcându-se spre Raluca, întrebă cu o bucurie răutăcioasă: „Spune-mi, dragă, cum o să-l mai iubeşti pe acest Casanova când o să afli o veste trăsnet? Am venit să-ţi spun că, peste două luni, hulubaşul tău va deveni tată! Nu te uita aşa la mine! Nu eu sunt mama copilului, ci Lăcrămioara de la anul II”.

S-a întors triumfătoare şi a plecat. Ştefan a scăpat bagajele din mâini: „Iisuse! Nu se poate!” „Şi până acum nu ţi-a spus?!”, a întrebat mirată Raluca. „Nu! Şi nici nu mai ţin minte dacă am avut o relaţie cu această fată care nu înseamnă nimic pentru mine”, răspunse Ştefan, trecându-şi degetele tremurânde peste faţă. „Linişteşte-te! Hai să intrăm în restaurant şi să discutăm calm la o cafea”, l-a îndemnat iubita.

Restaurantul era aproape pustiu. S-au aşezat la o masă de la geam. Ştefan stătea ca o stană de piatră şi nici nu clipea în timp ce soarele îi bătea în faţă. Cuvintele îi îngheţaseră pe limbă. Raluca îl privi în ochi: „Şi totuşi, te-ai culcat sau nu cu ea?” „Uite că nu-mi amintesc, dar poate că o fi trecut şi ea prin patul meu”, spuse el obosit.

„Tu nu ai auzit, nu ai ştiut nimic despre sexul protejat? Nu te-ai gândit că ai putea să laşi vreo fată însărcinată?” „Ba da, am ştiut lucrul acesta încă din şcoală. Am avut multe lecţii despre pericolul SIDA şi am folosit de fiecare dată prezervativul. Nu cred să fie copilul meu. E o capcană, o răzbunare a Elizei că nu i-am răspuns la sentimente. Dar lucrul acesta cred că nu ar trebui să ne afecteze relaţia. Chiar dacă ar fi fost ceva, a fost cu şapte luni în urmă. De când te-am cunoscut pe tine, vezi că m-am lăsat de nebunii. Ţi-am promis şi îţi promit că nu o să mai fac aşa ceva”, spuse el ca un copil vinovat de spargerea geamului sau de o altă ispravă, făcută din greşeală. „Îmi pare rău. Ştii, Ştefane, au fost cazuri când şi cu prezervativul au rămas fete însărcinate, dar rămâne de văzut. Ne întâlnim mâine şi mai vorbim. Acum, hai să mergem pe la casele noastre.”

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce