Un Bookfest la Chişinău

MIRCEA-V.-CIOBANU

Toamna, reveniţi din vacanţă (ori încă ne-plecând, dar cu speranţa fără de speranţe de a pleca la odihnă, precum subsemnatul), o vom începe cu un festin al cărţii. Bookfest vine la Chişinău. După un festival al Teatrelor Naţionale, vom avea şi o sărbătoare cu prezenţa editurilor de prestigiu din România. Tradiţional, Bookfest este târgul de vară de la Bucureşti al editorilor (târgul de toamnă este, după cum se ştie, Gaudeamus). Târg, dar şi salon, dar şi festival al cărţilor, după cum sugerează denumirea. Un festival ambulant, cu extensiunile lui „locale”. Pe parcursul ultimilor ani, au existat ediţii ale Bookfest-ului la Iaşi, Cluj-Napoca, Braşov, Timişoara. Acum, iată, vom avea un Bookfest Chişinău.

În general, editurile româneşti, fie şi motivate în mai multe feluri să vină, au temeri în legătură cu rentabilitatea descinderii la Chişinău. La saloanele noastre (dar şi în librăriile noastre, care, în general, nu duc lipsă de carte românească) se mai adună intermitent câţiva cititori, nu prea mulţi. Cumpărători de carte – şi mai puţini. Mă gândesc – ţinând cont de puţinii vizitatori ai librăriilor – dacă nu cumva toţi cumpărătorii de carte din Republica Moldova sunt cei câţiva intelectuali, scriitori şi editori de carte, care se deplasează de două ori pe an la târgurile de la Bucureşti şi îşi procură acolo cărţile fără de care nu pot.

Aşadar, în toamnă vom avea un festin al cărţilor. Vă spun din timp, ca să vă faceţi program. Să puneţi deoparte banii. O dată în an, cu prilejul Târgului, putem aduna de câteva cărţi bune. Eventual, renunţând la alte plăceri. Cele mai multe cărţi eu mi le-am cumpărat la târguri (inclusiv, la Bookfest): oferta e variată, economiseşte timp (ca şi cum în curtea ta ar debarca toate librăriile de carte românească). Şi economiseşte bani, reducerile la toate târgurile fiind parte a strategiei. Jocul merită toate riscurile şi investiţiile.

Textul acesta al meu e (şi) o provocare. De ani de zile, noi mergem (dacă mergem!) la „saloane” de carte. Un fel de sărbători, parcă decretate de cineva, în care ne încadrăm şi noi, cumva, ca să vadă lumea că suntem din beaumonde-ul cult. Sunt zilele în care cartea ca şi cum ne interesează. Târgul însă este altceva. E testul pentru gurmanzii care ştiu că plăcerea lecturii costă. Lucrurile se schimbă esenţial când locul saloanelor de paradă e luat de târgurile pragmatice.

Când amendez, în cronicile de carte, neglijenţele şi derapajele unor scriitori, mă gândesc la cititor. Citesc cartea cu ochii lui. Când discut la editură cu un autor, încerc să-l conving: cartea trebuie să placă cititorului, nu autorului sau familiei acestuia. Scriitorul bun ţine cont şi el de potenţialul său cititor. Îi face pe plac. Editorul serios face cărţi proiectându-şi producţia spre un virtual cititor, dedus din studiul pieţei. Dar există oare în realitate acest cititor virtual, potenţial, dedus, proiectat, ca un vis? Târgurile de carte se fac tocmai pentru a răspunde la această întrebare.

Am să închei cu ceea ce voiam să încep. Există competiţii care testează calitatea tipăriturilor: saloane de carte, concursuri literare cu premii ş.a. Târgul e altceva. La târg este testat cititorul/ cumpărătorul: îl interesează cartea? E gata el să renunţe la altceva de dragul cărţilor?

Librăriile ar paria că cititorii, alias cumpărătorii noştri, vor pica testul. Şi saloanele de carte de până acum ar putea afirma acelaşi lucru. Greşesc ele cumva? Avem noi cumva cumpărători de carte, care abia aşteaptă să vină cele mai importante edituri din România (dar şi din Republica Moldova, bineînţeles)? Sau poate se va dovedi că nu sunt pentru noi cărţile? Autosuficienţi în toate, obişnuiţi cu puţinul, mulţumiţi de starea modestă şi umilitoare, de ce am rupe „tradiţia” tocmai la carte?

Dar poate că – tot trebuia să începem de undeva – tocmai cartea era acel element lipsă, pe care, recuperându-l, vom începe să ne respectăm, poate că ne va nemulţumi starea de lucruri inertă şi vom schimba ceva, pentru că ne vom schimba şi noi? De ce nu am încerca? Altfel, editorii (fie din România, fie din Republica Moldova) vor înţelege că nu are rost să strici orzul pe gâşte şi nu vor mai veni…
Şi va fi trist încă multă vreme înainte.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)