„Un artist este religios prin definiție”

Latry Notre Dames pozaInterviu cu Olivier Latry, organist titular la catedrala Notre-Dame de Paris

– Domnule Olivier Latry, concertul susținut de Dvs. în cadrul Festivalului Internațional de Muzică „J.S.Bach” din Republica Moldova a impresionat publicul, foarte numeros, vă mulțumim mult pentru prezența în festival. Cum vi s-a părut orga de la Chișinău?

– Am lucrat cu mai multe instrumente Rieger-Kloss, nu am o predilecție deosebită pentru această marcă. Dar orga de la Chișinău se deosebește prin calitate și e păcat că nu este într-o stare foarte bună. Cred că ar avea nevoie de îmbunătăţiri pentru ca să-și poată etala toate posibilitățile. În general, cunosc operele pe de rost și mă descurc singur pe scenă. Dar orga de la Chișinău are doar patru combinații și de aceea nu aveam timp să trec rapid la partea următoare a concertului. Am fost ajutat de soția mea care a avut grijă să regleze butoanele.

– Ce părere aveți despre inițiativa de a organiza un festival Bach la Chișinău?

– Nu m-am așteptat să se organizeze un festival consacrat lui Bach aici. Muzica lui Bach este un domeniu foarte specific. Există festivalul din Leipzig, unde se cântă doar Bach. În spațiul european se organizează multe festivaluri de acest gen, pentru că nu putem trece peste creația lui Bach. Mă bucur că am găsit aici un festival deschis pentru diversitate muzicală. Inițial, am pregătit un program exclusiv din opere de Bach, dar am fost rugat să interpretez și compoziții franceze de orgă.

– Ce impresie v-a lăsat publicul?

– Simpatic. Am rămas surprins că oamenii din Moldova sunt foarte zâmbitori. De obicei, spectatorii din spațiul ex-sovietic sunt foarte serioși, nu zâmbesc. Iar aici mi-am dat seama de la început că lumea este mai relaxată, mai prietenoasă. Am călătorit destul de mult în țările ex-comuniste. La Chișinău este mai mult public pasionat de muzica clasică. În Europa este mai puțin public. Aici sălile sunt întotdeauna pline. Oamenii sunt pregătiți să asculte muzică clasică.

– Există o criză a educației muzicale acum în Europa?

– Da, e cert. Publicul este mai degrabă unul matur și este o adevărată provocare să atragi tinerii în sălile de concerte. Trebuie să înlăturăm obstacolele pentru a permite o comunicare vie, să deschidem muzica clasică altor domenii, să diversificăm evenimentele muzicale. Este important ca într-un concert să fie mai mulți artiști, mai multe stiluri muzicale, să îmbinăm lucrurile. Sunt interesante concertele de orgă, unde orga durează 10–20 de minute, după care avem muzică de pian și vioară și în final, avem un concert tournant.

– Organiștii cântă întotdeauna cu spatele la public, fără a avea contact vizual cu spectatorii? Suferiți din această cauză?

– Depinde de caz. Atunci când orga este mecanică, trebuie să fii cât mai aproape de instrument. Nu poți avea sunet bun la 15 metri de instrument. În anumite cazuri, nu se vede decât capul organistului. Mă deranjează puțin, dar m-am obișnuit. La orgile din biserici sau catedrale, contactul cu publicul este doar prin telepatie. Poți captiva oamenii doar așa, de la distanță. Cam așa funcționează toată muzica. Dar cu orga e și mai special, deoarece nu ai suport vizual. La Chișinău e încă bine, deoarece în alte părți nu vezi absolut nimic. Acum există instrumente cu console electronice, pe care le poți deplasa oriunde dorești pe scenă.

– Sunteți organist titular la Notre-Dame, cel mai vizitat monument din Paris și din Franța. S-a mai păstrat senzația de loc sacru printre atâția turiști?

– Într-adevăr, este o problemă. Din fericire, aspectul religios încă primează asupra celui turistic. Dar sunt într-adevăr prea mulți turiști. Ne plângem permanent abatelui, dar el ne spune că dacă dintre atâtea mii de oameni, măcar unul cunoaște revelația, atunci merită toate sacrificiile. Problema este că doar un om cunoaște iluminarea, iar alți 25 000 sunt cei care ne deranjează.

– Sunteți o persoană religioasă?

– Da, cred că un artist este religios prin definiție, chiar dacă nu o știe. Puteți numi asta cum vreți: Dumnezeu, Allah, oricum. Dar mi s-a întâmplat să simt transcendența. Cânt și-mi spun: ”Dar nu sunt eu, nu e posibil să pot face asta”. Cred că artistul este cel care îl pune pe spectator în contact cu o altă dimensiune. Numiți-o cum doriți.

– Muzica lui Bach mai este ancorată astăzi în religie sau a devenit muzică a lumii?

– Este muzică universală, dar cred că mai poate atrage oamenii spre revelația de care vă vorbeam. Ascultând muzica lui Bach, a lui Messiaen, mergând într-o catedrală sau privind o icoană, poți avea revelația. Putem avea o concepție neutră asupra muzicii lui Bach sau putem descoperi mesajul religios prin muzica lui Bach. Aici aș putea să vă povestesc două istorii. Odată, l-am întrebat pe Messiaen, cu care am lucrat foarte mult: „Cum faceți ca muzica Dvs. să fie atât de aproape de ceea ce doriți să descrieți, din perspectiva credinței etc.? Și el mi-a răspuns: „Pur și simplu compozitorul este un om credincios”. El era credincios și de aceea muzica lui reușea să transmită credință. Și a doua istorie: Era un pianist evreu care a câștigat concursul Messiaen, el a fost atât de fascinat de muzică, încât s-a convertit la catolicism și a devenit preot.

– În afară de orga de la Notre-Dame, ce orgi ați descoperit în alte părți?

– Una dintre orgile mele preferate este aceea de la catedrala din Poitiers. Este un instrument foarte vechi, încă din secolul al XVIII-lea, păstrat în starea originală. Îmi plac orgile care au o coerență. În locurile unde sunt mulți bani, la fiecare 20 sau 30 de ani se schimbă ceva la orgă. Așa s-a întâmplat la Notre-Dame. Orga este istorică, dar se introduce de fiecare dată ceva nou. Uneori asta poate fi o catastrofă. Se întâmplă că trec încă 20 de ani și lumea înțelege că era mai bine înainte. Dar e prea târziu. Totuşi acolo unde nu sunt mulți bani, instrumentele s-au păstrat în starea lor originară și atunci vorbim despre orgi fabuloase. Nu doar la Poitiers, dar și la Freiburg, la Rouen, peste tot în Europa. Aceste instrumente au un sunet „transcendental”. Ne dăm seama că orga ne depășește.

– Ce influență are politicul asupra culturii?

– Din păcate, prea des politicul influențează negativ cultura. Politicienii merg în direcția vântului, își schimbă convingerile de pe o zi pe alta. Din cauza asta avem acum o criză în muzica clasică, în cultură, în general. Pentru că politicienii nu au o viziune de lungă durată de protecție și conservare a patrimoniului, a anumitor categorii de artă. Cam așa a fost tot timpul. Versailles-ul există datorită megalomaniei lui Ludovic al XIV-lea. Și acesta este un act politic, și toată lumea e bucuroasă ca s-a produs acest act. Dacă actul politic urmărește interesele artei, cred că suntem în câștig. Dacă se întâmplă invers, cultura și întreaga societate au mult de pierdut.

– V-ar fi plăcut să fiți contemporanul lui Bach?

– Fără internet? Nu… Mă simt foarte bine în această epocă.

– Vă mulțumesc pentru interviu și vă mai așteptăm la Chișinău!

Interviu de Constanța Popa

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău