„Ultimele alegeri au demonstrat că suntem o forţă”

„Mobilizarea cetăţenilor plecaţi peste hotare la ultimele alegeri a demonstrat că suntem o forţă. Vedem o altă lume aici, o altă viaţă, legi care apără cetăţenii. Vedem ce înseamnă democraţie. De aceea actuala guvernare întreprinde acţiuni disperate de modificare a sistemului electoral, ca să votăm în condiţii inechitabile la următorul scrutin.

Personal, m-am confruntat cu multe dificultăţi de adaptare venind în Spania. Dar, în lipsa unor locuri de muncă acasă, care să-ţi asigure un trai decent, nu aveam de ales. Vreau să descriu o situaţie care arată discrepanţa dintre atitudinea funcţionarilor de acasă şi cei de aici. Cu un an şi jumătate în urmă fetiţa mea a absolvit clasele primare cu note de nouă şi zece. Stăteam la dubii dacă să iau ori nu copilul în Spania. Până la urmă am decis să n-o despart de colegi şi să ne continuăm studiile la liceu. Am susţinut examenele de probă, dar după am fost informată că copilul nu a trecut. În astfel de situaţii, aveam dreptul să cer să văd lucrarea. Timp de o săptămână zilnic am mers la acel liceu. Până la urmă directorul instituţiei m-a primit în audienţă şi, spre surprinderea mea, am înţeles că copilul a obţinut note mari la test, dar am fost informată că au fost mai mulţi copii cu astfel de note, şi de aceea fata mea n-a trecut.

Am insistat toată vara, zi de zi, copilul meu să fie primit la liceu. Plângeam în faţa acestei instituţii conştientă că era un liceu bun, cu multe succese la olimpiade, în care copilul meu nu avea un loc, deşi alţi colegi, unii mai slabi, au fost primiţi. În una din zile, mi-a telefonat directorul liceului care m-a invitat la discuţie. Mi-a zis că îmi acceptă copilul la studii, „pentru că tot am făcut atâtea drumuri”. Le-am mulţumit respectuos, dar deja luasem o altă decizie.

Peste o lună, am venit cu copilul în Barcelona. Am mers la Ministerul Educaţiei de aici. Funcţionara de acolo, văzând doar lista de note, chiar dacă eram migranţi, încă nu cunoşteam limba, ne-a înscris la cea mai bună instituţie de învăţământ din regiunea în care ne aflăm. Copilul a fost primit cu multă bunăvoinţă atât de colegi, cât şi de profesori. I-au sărit toţi în ajutor, ca să se adapteze mai uşor. În scurt timp, temerile mele legate de riscurile de adaptare, de posibilitatea unei stigmatizări, s-au spulberat. Profesorii s-au oferit s-o ajute suplimentar la toate obiectele, fără plată. Salariile le permit acest lux. Fiica mea a ajuns una dintre cele mai bune eleve din clasă şi mă mândresc cu ea. După un an şi jumătate de aflare aici, vorbeşte fluent limba spaniolă şi sperăm să absolvim anul curent de învăţământ cu note maxime.

Având cetăţenie română, am obţinut uşor dreptul de a trăi şi de a munci în această ţară. Una din dificultăţile cu care se confruntă migranţii e legată de închirierea spaţiului locativ. Acesta este primul pas pe care trebuie să-l faci ca să obţii viză de reşedinţă şi celelalte acte. De ce? Deoarece aici locuinţele se dau în chirie doar prin agenţii. Pentru a obţine un apartament, taxa căruia costă 600 de euro, trebuie să prezinţi un contract de muncă, care atestă că primeşti nu mai puţin de 1000 de euro. Şi asta chiar e o problemă deoarece nu te aşteaptă chiar din prima zi lucrul şi contractul.

Aşa ori altfel, nu e uşor să fii printre străini, duci dorul oamenilor dragi de acasă, a locurilor de baştină. Mă întristează mult situaţia socială şi politică de acasă. Dorim ca lucrurile să se schimbe în bine, să fie eradicată corupţia.

Mulţi ani la rând morţii au figurat în listele electorale. Noi însă suntem vii. De ce nu ni s-ar permite să ne exercităm dreptul la vot ca şi până acum? Suntem peste un milion de cetăţeni plecaţi şi opinia noastră trebuie luată în consideraţie.”

Natali Cucer, Barcelona, Spania