„UE nu este pregătită să facă poliţie economică cu oligarhii”

cristian ghinea, sursa adevarul.ro

– Stimate Dle Ghinea, din 2011, cetăţenii RM au tot auzit că statul lor este o „poveste de succes” a Parteneriatului Estic. Între timp, e limpede că, la capitolul reforme, bate pasul pe loc, instituţiile statului sunt subordonate în continuare unui grup restrâns de persoane, sistemul bancar a fost prădat de un miliard de dolari. În consecinţă, riscăm să ajungem într-o criză şi mai profundă dacă Occidentul nu va relua finanţarea. Cum vă explicaţi că au fost posibile aceste derapaje sub ochii UE?

UE nu face micromanagementul unei ţări. Bruxelles-ul avea la Chişinău câţiva oameni cu mandat să se concentreze pe negocieri. Scopul UE, până în 2014, a fost să negocieze cu R. Moldova Acordul de Asociere, un document care pregăteşte statul pentru o viitoare integrare europeană, ca în cazul Muntenegrului şi Macedoniei, state cuprinse în politica de extindere. Şi asta nu înseamnă că acest progres a fost un mit. Chişinăul chiar a făcut paşi importanţi. Dacă va fi implementat Acordul de Asociere, statul se va schimba.

Dar sunt lucruri la care R. Moldova are restanţe mari. Nu a demarat lupta împotriva corupţiei, nu s-a autonomizat statul faţă de oligarhi şi nu s-a liberalizat economia, cartelurile sufocă pieţele moldoveneşti. Acesta este contextul în care s-a produs aşa-numitul furt al miliardului de dolari. Băncile au fost stoarse de fonduri de-a lungul mai multor ani având la bază următoarea logică: Nu vindem băncile moldoveneşti unor investitori din UE, ci le ţinem la stat sau le vindem numai unor off-shor-uri din Cipru în spatele cărora se află indivizi ca Ilan Shor. Aceasta a fost o uriaşă greşeală politică. Pentru că a ţine băncile în proprietatea statului ori a le privatiza în aşa mod înseamnă să ai bănci stoarse de bani, şi nu o politică bancară serioasă. R. Moldova trebuia să vândă băncile unor investitori mari din UE şi din România. Cunosc bănci româno-europene care funcţionează în România şi care au încercat să se dezvolte în stânga Prutului, dar nu au fost lăsaţi…

– Credeţi că furtul miliardului ar fi putut să aibă loc fără implicarea celor de la guvernare?

Cred că nu s-ar fi putut fura aceşti bani fără ca cei mai puternici oameni din R. Moldova să permită acest lucru. Aceste bănci nu au fost vândute deliberat unor mari investitori pentru a putea fi mulse de bani. Este ceea ce am avut în anii ’90 în România: cazul celor trei bănci: Bancorex, Banca Comercială Română şi Banca Agricolă. Au fost mulse de bani până au ajuns falimentare şi statul nu ştia ce să mai facă cu ele. Soluţia găsită de România a fost închiderea Bancorex şi privatizarea celorlalte două.

Poate că anumite ţări din UE ar putea să încerce să ajute R. Moldova. De exemplu, Partidul Creştin-Democrat (CDU) din Germania a încercat să ajute noul proiect al lui Iurie Leancă. E un exemplu prin care europenii încearcă să stimuleze un progres de forţe politice noi. Dar e iluzoriu că se poate guverna din afară.

Dar dacă vinzi o bancă unui off-shore din Cipru în spatele căruia stă un Ilan Shor, nu e o soluţie. Sunt necesari investitori serioşi. Banca Agricolă din România, care era falimentară, a fost vândută către Raiffeisen Bank şi acum este una dintre cele mai mari bănci din România. Scandalul dintre BERD şi Victoriabank din Chişinău este dezastruos ca semnal. Un investitor european puternic cum e BERD pentru Victoriabank era un semnal bun. Guvernul moldovean însă a împiedicat în mod stupid această tranzacţie.

– De altfel, cazul Victoriabank s-a întâmplat după scandalul legat de devalizarea celor trei bănci…

Evident, în loc să învăţăm din ceea ce s-a întâmplat, în loc să salvăm Victoriabank, cu ajutorul unui mare investitor european, guvernul moldovean a blocat tranzacţia. Sectorul bancar trebuie să treacă printr-un proces de privatizare de către investitori serioşi, pentru că este un sector strategic. Cred că aici România şi UE au greşit că nu au înaintat de la bun început condiţii clare. Politicienii moldoveni s-au obişnuit să consume bani din UE şi România, dar când era vorba de privatizări, ne trezeam cu tranzacţii dubioase pe care le făceau ei ca să-şi protejeze interesele. UE trebuia să condiţioneze fondurile pe care le oferea R. Moldova cu privatizări serioase cu investitori mari europeni.

– Cât de binevenite ar fi în actualele circumstanţe alegerile anticipate şi pe cine ar avantaja acestea?

Dacă protestele i-ar aduce pe Usatîi şi Dodon la guvernare, ar fi o catastrofă, pentru că ar pune cruce pe procesul de integrare europeană. Este evident că Platforma DA sau partide noi, de genul PPEM al lui Iurie Leancă, nu vor avea o majoritate parlamentară. În cel mai bun caz, am avea o majoritate proeuropeană cu rearanjarea forţelor politice şi ridicarea altor noi. Iar acestea, în cazul în care ar trebui să aleagă să facă o coaliţie cu actualele partide proeuropene, s-ar discredita imediat. Nu cred că alegerile anticipate sunt o soluţie pe moment. Totodată, să nu uităm că avem un hop important constituţional legat de alegerea preşedintelui, care va arunca din nou R. Moldova într-o criză politică profundă.

– Tot mai multe voci susţin că acum e momentul favorabil pentru a vorbi despre unirea R. Moldova cu România, Dvs. ce părere aveţi?

România a trebuit să-şi facă nişte calcule clare în acest sens. Cu toate acestea, în R. Moldova sunt foarte multe discuţii, dar nu există o forţă politică ce le-ar spune cetăţenilor: Dacă noi câştigăm alegerile, ne unim cu România! Până la urmă, totul depinde de R. Moldova, pe moment, avem doar discuţii.

– În viziunea Dvs., care ar fi colacul de salvare pentru R. Moldova, pentru a ieşi din actuala criză social-politică şi cum ar putea să ne ajute Occidentul în această situaţie?

Cheia este în economie. Dacă se reuşeşte un program cu implicarea UE şi FMI prin care economia să nu mai fie sufocată de carteluri şi corupţie, există o şansă de relansare ce va relegitima şi politica. Problema constă în faptul că avem o politică afectată de scandalurile din sistemul bancar şi ea nu mai poate livra nimic pentru cetăţean. Dacă va fi capabilă să se reia creşterea economică, să simtă oamenii că se stabilizează leul, că este ţinută sub control inflaţia, se poate discuta de o relegitimare. Salvarea nu poate fi decât în atragerea investitorilor europeni, care să lege economic Republica Moldova de Europa şi România.

Totodată, un program început în 2011 presupunea trimiterea unor experţi europeni care să consilieze demnitarii moldoveni în implementarea reformelor. Ar fi trebuit să fie condiţii mult mai stricte şi o fişă de post mult mai clară pentru aceşti oameni. Deoarece, până acum, totul a depins de libera voinţă a demnitarului moldovean. Dacă acesta avea chef să-l asculte pe omul de la UE, se mişcau lucrurile, dacă nu, acela stătea într-un birou şi nu-l băga nimeni în seamă. Din ianuarie se schimbă cea mai mare parte dintre ei, vor veni noi oameni. Sperăm ca cei buni să rămână.

– Ce rol credeţi că a jucat Rusia în actuala criză social-politică de la Chişinău?

În mod evident, putem vorbi de personaje ca Renato Usatîi, care este susţinut financiar de Rusia. Acesta nu este un om de afaceri, ci un tip umflat de oligarhii ruşi şi trimis înapoi, în Moldova, să facă politică. Deci, în primul rând, este o marionetă. În al doilea rând, trebuie înţeles faptul că, pe lângă miliardul furat din bănci, s-a vorbit inclusiv în notele desecretizate de preşedintele Timofti despre spălarea de bani în beneficiul oligarhilor ruşi. R. Moldova a fost folosită ca platformă de spălat bani la o scară uriaşă, bani care ajungeau ulterior în UE. Acest caz a fost un atac serios la credibilitatea R. Moldova.

Este evident că există o legătură foarte intimă între elita din R. Moldova şi cea din Rusia. Dacă omul spală bani prin tine, înseamnă că are încredere. Acest caz creează semne de întrebare foarte serioase şi aici, atenţie!, nu vorbim de Usatîi, ci de oameni din puterea proeuropeană care au permis aceste vânturări de fonduri!

– Şi atunci, UE nu a observat relaţia pe care o aveau oficialii noştri cu elita rusă?

UE nu este pregătită să facă poliţie economică cu oligarhii. Din păcate, poate că o să înveţe după povestea asta. Acum, după ce s-a extins spre Est, a învăţat să acorde o mai mare atenţie corupţiei. Avem politici anticorupţie foarte dure ca urmare a integrării europene în România. Dacă R. Moldova va păstra cursul european, chestiunea corupţiei va fi cea mai importantă pe agendă. Reforma justiţiei şi corupţia este un capitol de bază în negocierile de aderare. În acest moment, practica de extindere s-a schimbat: capitolul reforma justiţiei/anticorupţie se deschide primul şi se închide ultimul atunci când UE negociază aderarea cu o ţară. Asta se întâmplă acum cu Muntenegru sau cu Macedonia, ţări avansate în procesul de aderare. Aceasta este practica curentă, pentru că UE a învăţat din experinţă. Să nu-şi închipuie politicienii moldoveni că scapă uşor de asta.

– Un sondaj de opinie realizat recent indică un declin fără precedent al partidelor proeuropene şi ascensiunea unor partide de stânga, indecişii reprezentând 50 la sută din respondenţi. Cum sunt văzute aceste partide de la Bucureşti şi în ce condiţii ar putea să apară un partid de alternativă care s-ar bucura de încrederea cetăţenilor filoeuropeni?

Există un proverb românesc: „Domnul îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă”. UE nu are o implicare sentimentală faţă de R. Moldova, cum o are România. UE oferă posibilităţi, dar dacă nu sunt fructificate, nu are cum să vă împingă de la spate. Vorbeam cu un ambasador european de la Bucureşti care acoperă şi R. Moldova, ce îmi zicea: „Nu înţeleg ideea asta care circulă în Moldova că dacă statul intră în colaps, UE va trebui să intervină, de ce? Moldova a avut momentele sale în care a fost pe agendă – 2010-2013 – dacă dispare de pe agendă, UE are multe alte chestiuni şi urgenţe”. Asta cred eu că e o diferenţă între UE ca atare şi România ca stat membru care are o atenţie specială pentru Moldova, motivul pentru care şi noi, Centrul Român de Politici Europene, ne ocupăm de Moldova şi avem o filială la Chişinău. România are şi o implicare sentimentală acolo. Bucureştiul nu poate să accepte ideea că, gata, Moldova a eşuat şi ne spălăm pe mâini. Nu ne putem spăla pe mâini, sunt fraţii noştri şi încercăm până în ultimul moment să salvăm situaţia.

Poate că anumite ţări din UE ar putea să încerce să ajute R. Moldova. De exemplu, Partidul Creştin-Democrat (CDU) din Germania a încercat să ajute noul proiect al lui Iurie Leancă. E un exemplu prin care europenii încearcă să stimuleze un progres de forţe politice noi. Dar e iluzoriu că se poate guverna din afară.

Problema nu e că R. Moldova nu ar avea rezerve de oameni buni, ci că publicul e destul de cinic, oamenii nici măcar nu cred că pot exista forţe noi şi politicieni oneşti. Ei au văzut atât de multe păpuşi încât îi consideră şi pe oamenii noi unealta unui sau altui oligarh. În acest caz, mass-media trebuie să vină cu dovezi clare atunci când mediatizează astfel de acuzaţii. Altfel nu există imunizare contra suspiciunii că ai fi de fapt controlat de oligarhi.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu