Tudor Iovu: un cronicar al renaşterii naţionale

DSC_3105tudor iovu expoyitieExpoziţia de fotografie „Amintiri despre Ţară şi Oameni”, organizată cu suportul financiar al IP Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, poate fi văzută până pe 10 octombrie

Cele 170 de fotografii din cadrul expoziţiei „Amintiri despre Ţară şi Oameni”, surprinse între anii 1989-1991 de fotograful Tudor Iovu şi expuse la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău, evocă o perioadă mult disputată mai ales în preajma Zilei Independenţei şi a sărbătorii „Limba Noastră cea Română”, când cei implicaţi (sau neimplicaţi) în evenimentele de renaştere naţională  îşi aduc diverse acuze. Fotografiile, precum şi casetele video originale filmate în acei ani, stenogramele şedinţelor parlamentului, înregistrările audio sunt dovezile care pot confirma adevărul pe care unii încearcă astăzi să-l muşamalizeze. 

DSC_3094tudor iovu expozitie

Tudor Iovu

Începutul mişcării de renaştere naţională au fost timpuri grele pentru cei care înregistrau clipele istoriei: fotografi, cameramani, jurnalişti. Agenţii regimului comunist erau permanent cu ochii pe ei, martori-cronicari ai acelor evenimente de trezire a conştiinţei naţionale, mişcări pe care sovieticii mai sperau să le înăbuşe.

Când se schimbă istoria

„Eram urmăriţi, ni se furau negativele, ne percheziţionau laboratoarele, ne obligau să le dăm negativele pentru procuratură, ca să aresteze oameni. Le ascundeam pe unde puteam, uneori în locuri cu condiţii de păstrare proaste, din care cauză le pierdeam”, povesteşte Tudor Iovu experienţa acelor ani când, afirmă el,  „se schimba istoria”. Îşi aminteşte cum umblau redactorii după el şi-l rugau să le dea negativele, fiindcă i-au sunat şi pe ei „de la procuratură” şi îi ameninţau, iar el le răspundea: „N-am fost acolo, am avut zi liberă!”

DSC_3102tudor iovu expoyitie

Personal, nu a fost reţinut niciodată, dar un coleg de breaslă, care a fost închis chiar la Ministerul de Interne şi bătut, pentru nişte imagini, de către angajaţii acestei instituţii, mai poate depune mărturii şi astăzi. Deja în ajunul Independenţei, afirmă el, „controalele se făceau aşa ca să nu simţim noi”. „Plecând, lăsam o bucăţică de hârtie foto pe masă şi închideam laboratorul. Când veneam dimineaţă şi developam hârtia, era luminată, de unde deduceam că au cotrobăit pe acolo”, mărturiseşte Tudor Iovu.

DSC_3104tudor iovu expoyitie

Mărturiile timpului

Recunoaşte evenimentul la care a fost martor din fiecare poză a sa, deşi atunci când fotografia nu se putea concentra pe ceea ce se întâmplă, el încercând să prindă mişcarea, gestul, dar nu vorba. Abia după, se informa din ziar sau de la colegi despre ceea ce se petrecea.

„Această fotografie am surprins-o la prima sărbătoare „Limba noastră cea română”, în 1990. Aici e Adrian Păunescu, Anatol Codru, Nicolae Mătcaş, Grigore Vieru. Iar în această imagine, deputatul Râleacov îl ameninţă pe Vladimir Ţurcanu să nu voteze legea despre limbă şi alfabet. Acolo este o femeie cu o lozincă „Suveranitate” – ce însemna aceasta nu ştiam nici eu”, îmi explică Tudor Iovu legendele fotografiilor pe care le-a surprins în perioada anilor pe care îi califică drept „încărcaţi de patriotism”.

„Din păcate, spune maestrul Iovu, nu mi-a cerut nimeni vreo poză ca să fie publicată în vreun manual şcolar. Când aranjam expoziţia, nişte fete care m-au ajutat habar nu aveau despre ce imagini aveam pe pereţi. Înseamnă că în manuale lipsesc aceste momente. Nu ştiu de ce nu se interesează cel puţin persoanele cărora ar trebui să le pese de aceste materiale”.

A lucrat fotoreporter aproape toată viaţa, profesie care l-a făcut martor direct al schimbărilor. Îşi aminteşte că în perioada comunistă, când mergea în deplasări prin colhozuri sau pe şantierele de construcţii, pe lângă aparatele şi obiectivele pe care le avea în geantă, avea grijă să nu uite să ia şi o cravată pentru brigadierii sau preşedinţii de colhozuri pe care urma să îi pozeze, ochelari de protecţie pentru mecanizatori, pe care aceştia trebuiau să-i pună măcar pe frunte, un pix pentru tot felul de şefi. Dacă prindea cumva în poză orizontul, antene, poduri sau alte obiective considerate strategice, fotografia îi era rebutată de redactori, altfel aveau de furcă cu cenzura militară.

După Independenţă, lucrurile au început să se schimbe, încetul cu încetul. În 1991 a devenit colaborator al Agenţiei Britanice Reuters, care accepta doar poze veridice, nicidecum înscenate, cum li se cereau pe timpul comunismului.  Aşa a început a trăi democraţia.

Drepturi de autor încălcate

După 42 de ani de experienţă în lumea fotografiei, cu mii de imagini în arhivă, spune că poate să-şi recunoască aproape orice poză. Exemplul îl găseşte imediat, chiar aici, în cadrul muzeului: „Iată acolo, este o mică expoziţie de timbre poştale. Pe unul este o imagine a lui Grigore Vieru, care ştiu sigur că-mi aparţine! I-au luat numai capul, l-au montat şi l-au pus pe timbru. Rămâne să mă descurc, să le arăt originalul”.

Despre „furtul” pozelor sale îmi dă mai multe exemple. Albumul pe care l-a editat cu fotografii făcute în războiul din 1992, pozele au ajuns toate pe internet, de unde sunt „împrumutate” de toată lumea. Recent, tot pe internet a descoperit nişte filmuleţe montate de nu ştiu cine cu fotografiile sale puse pe fundal muzical. Nu consideră corecte încălcările drepturilor sale de autor asupra acestor imagini, în condiţiile în care toată viaţa şi-a cumpărat singur aparatele şi obiectivele foto, nu a primit niciunul de la stat. Până şi pelicula o procura personal, de la colegii cameramani, căci cea din magazine era de proastă calitate.

DSC_3095tudor iovu expoyitie

Tudor Iovu a ajuns la vârsta de pensionare acum zece ani, dar a lucrat până anul trecut. Acum nu mai face poze, dar tot lor îşi dedică timpul – trece arhiva de imagini de pe peliculă pe digital. Are mii de fotografii încărcate de istorie, pe care visează să le strângă într-un Muzeu al Fotografiei Basarabene, alături de tehnica foto depăşită în timp.

DSC_3046tudor iovu expoyitie

Născut la 5 octombrie 1948 în satul Ciopleni, Criuleni, Tudor Iovu şi-a început cariera de fotograf şi colaborările cu presa republicană din anul 1970. În 1984, a activat la Studioul de Creaţie „Fotojurnalist”. Din iunie 1987 până în septembrie 2010 a fost fotoreporter la „Moldova Suverană”, iar în perioada 2010-2014 – fotoreporter la ziarul „Adevărul”.

A participant la diverse expoziţii foto din R.Moldova, dar şi internaţionale. În 1997 a avut şi o expoziţie personală, cu genericul „Lacrima noastră nestinsă”, la Chişinău şi Bucureşti. A luat Premiul mare şi medalia de aur la Concursul de fotografie militară „FOTOARM-97”, organizat de NATO la aplicaţiile militare din Cluj, România. În 2002 – locul doi la expoziţia-concurs organizată de ONU în ţările CSI, cu genericul „Femeile pentru pace, egalitate şi protecţie economică”. A fost decorat cu  medalia „Meritul Civic” şi insigna de onoare „Vulturul de Aur”.

DSC_3061tudor iovu expoyitie DSC_3062tudor iovu expoyitie DSC_3082tudor iovu expoyitie DSC_3085tudor iovu expoyitie DSC_3096tudor iovu expoyitie DSC_3097tudor iovu expoyitie DSC_3101tudor iovu expoyitie

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Ultimele articole de Nadea Roşcovanu (vezi toate)