Tudor Gheorghe: „Publicul mă ascultă de 42 de ani”

Maestrul Tudor Gheorghe a adus pe malul stâng al Prutului un nou spectacol cu genericul „Cavalerii felinarelor târzii”, care cuprinde cele mai frumoase melodii din repertoriul lui Zavaidoc şi Jean Moscopol, interpreţi legendari din perioada interbelică. Spectacolul a fost prezentat mai întâi la Palatul Culturii din Cahul, duminică, 21 noiembrie, iar în seara de luni celebrul rapsod al Olteniei, numit şi „risipitorul de frumuseţi”, s-a întâlnit cu oameni de cultură, muzicieni, scriitori, ziarişti la Teatrul „Satiricus I.L. Caragiale”. Discuţia, moderată de scriitorul Ion Hadârcă, a decurs într-o atmosferă prietenoasă, artistul vorbindu-le cu sinceritate şi căldură celor care i-au ascultat confesiunile.

„Poezia există că există, nu poate să dispară, e dumnezeiască”, a afirmat Tudor Gheorghe, mărturisind că resortul compoziţiilor sale muzicale este „marea poezie română”. „Am cântat poezie din Basarabia încă din vremurile când cuvântul „Basarabia” era interzis în România”, a menţionat artistul.

Întrebat despre perioada „Flacăra” din viaţa sa, maestrul a povestit despre începuturile cenaclului condus de Adrian Păunescu, un cenaclu care la faza iniţială a avut o importanţă decisivă pentru trezirea conştiinţei naţionale şi a aspiraţiei către libertate a românilor. „Adrian Păunescu m-a cununat! Pe fiul meu îl cheamă Adrian”, a spus Tudor Gheorghe. Continuând firul povestirii, el s-a oprit la momentul 1989: „Revoluţia din 1989 m-a prins la Teatrul din Craiova. Erau puhoaie de oameni, m-au luat pe sus şi m-au dus în faţa prefecturii. Eu le-am dat vestea: „Ceauşescu nu mai e!”.

Observând că „ritmul interior al omului contemporan s-a schimbat foarte mult, oamenii nu au timp să asculte balade lungi”, Tudor Gheorghe a reuşit totuşi să se menţină în topul celor mai populari artişti, el a susţinut cu succes proba timpului. „De 42 de ani mă ascultă publicul”, a surâs cu blândeţe cel pe care spectatorii îl cunosc drept „menestrel la curţile dorului”. Din istorisirile lui am aflat cum a descoperit şi poeziile lui I.L. Caragiale, dintre care „Petiţie către guvern” devenise aproape un imn.

Despre Grigore Vieru interpretul a spus că era „ca un sfânt pentru partea românească şi ca un diavol pentru cea rusească”. Rapsodul ne-a mai comunicat că a pregătit un spectacol după poezia lui Grigore Vieru, pe care îl va lansa în curând.

La Teatrul „Satiricus” a avut loc şi premiera a două cărţi, prima fiind un volum de interviuri, „Tudor Gheorghe: În umbra menestrelului” de Mircea Pop, iar cea de-a doua, intitulată „Uneori femeile surâd” (volum de poezie) aparţinându-i soţiei interpretului, Tudor Georgeta.

Pe 23 noiembrie, maestrul a evoluat la Palatul Naţional, acompaniat de Orchestra de Cameră a Filarmonicii „Arkadia” din Craiova. Spectacolul „Cavalerii felinarelor târzii” a fost organizat de Societatea „Musico-univers”, în parteneriat cu Primăria municipiului Chişinău. Publicul l-a răsplătit pe Tudor Gheorghe cu aplauze şi ovaţii pentru prestaţia strălucită, iar după concert i-a adresat felicitări preşedintele interimar Mihai Ghimpu: „Aţi oferit un spectacol de excepţie pentru publicul din Republica Moldova, vorbindu-ne prin piesele prezentate cine suntem şi care ne sunt valorile naţionale, spirituale şi culturale”.

În semn de înaltă apreciere a meritelor în dezvoltarea artei muzicale, prin decret prezidenţial, Tudor Gheorghe a fost decorat cu Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincţie a R. Moldova.

Irina Nechit

The following two tabs change content below.