„Trupele ruseşti au contribuit la dezbinarea cetăţenilor în ai noştri şi ai lor”

Interviu cu Rosian Vasiloi, expert în politici de securitate al IDIS „Viitorul”

Preşedintele Igor Dodon a avut o nouă întâlnire cu liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski. Este cea de-a cincea întâlnire a preşedintelui Republicii Moldova cu reprezentantul autorităţilor nerecunoscute din stânga Nistrului. După întâlnire, Dodon a emis un comunicat în care laudă pretinsa misiune de pacificare pe care o descrie ca pe un „factor de susţinere a stabilităţii şi liniştii în Zona de Securitate”. Cât de corecte şi binevenite sunt aceste declaraţii în actuala situaţie social-politică din regiune, ne explică în cadrul unui interviu pentru JURNAL de Chișinău, Rosian Vasiloi, expert în politici de securitate al IDIS „Viitorul”.

Domnule Vasiloi, cât de întemeiate vă par aceste laude aduse de şeful statului aşa- numitei „misiuni de pacificare din stânga Nistrului”?

Pretinsa „misiune de pacificare” face tot ce doriţi pe teritoriul Republicii Moldova numai nu aduce linişte şi pace. După 27 de ani de la agresiunea Federaţiei Ruse împotriva R. Moldova, conflictul transnistrean nu este reglementat, iar cetăţenii continuă să fie persecutaţi. Să ne amintim că la 1 ianuarie 2019 se împlinesc şapte ani de la moartea tragică a lui Vadim Pisari, tânărul omorât de aceşti aşa-numiţi „pacificatori”.

Totodată, anul acesta trupele de ocupaţie de pe teritoriul R. Moldova, stabilite în regiunea transnistreană, au desfăşurat peste 200 de exerciţii militare. Dacă facem o comparaţie cu anii precedenţi, în 2016 acestea au efectuat 48 de exerciţii militare, iar în 2017 – 150. Deci, numărul acestor exerciţii este în creştere.

Şi dacă analizăm caracterul lor, acestea nu se încadrează nicidecum într-o misiune de pacificare clasică, sub drapelul UE, al OSCE ori al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Toate declaraţiile lui Dodon vin să confirme încă o dată că el este portavocea intereselor Federaţiei Ruse pe teritoriul Republicii Moldova, iar măsurile pe care le întreprinde vin în contradicţie cu interesul naţional, de păstrare a statului unitar Republica Moldova.

Zilele acestea şi başcanul UTA Găgăuzia, Irina Vlah, a menționat că federalizarea Republicii Moldova este posibilă cu condiţia că Tiraspolul şi Comratul vor fi subiecţi egali ai federaţiei…

Declaraţia Irinei Vlah că „cea mai bună soluţie pentru reunificarea Republicii Moldova ar fi federalizarea, nu este făcută întâmplător. Și Dodon a emis astfel de aserţiuni. În ultimul timp însă, el a cam schimbat macazul şi nu prea vorbeşte de federalizare ca despre o politică de reglementare a conflictului transnistrean.

Reieşind însă din declaraţiile sale şi multiplele vizite pe care le întreprinde la Moscova, consultările cu partenerii externi despre o eventuală reintegrare realizată în contextul statutului de neutralitate a Republicii Moldova sunt acţiuni care se înscriu perfect în politica externă a Federaţiei Ruse.

De pildă, dacă se spune că reglementarea conflictului transnistrean poate fi efectuată în contextul statutului de neutralitate a Republicii Moldova, întrebarea mea adresată administraţiei prezidenţiale este: de când ne ghidăm noi de documente de politici ale Federaţiei Ruse?

De ce azi, după 26 de ani, nu avem o politică clară de reintegrare, de ce toate aceste discuţii referitoare la reunificare au loc pe ascuns, fără consultări publice, fără consultarea experţilor, ca fiecare parte interesată să fie auzită.

Or, reglementarea conflictului transnistrean este posibilă doar atunci când va avea loc demilitarizarea totală a regiunii transnistrene, mai bine zis, când va avea loc retragerea necondiţionată a trupelor de ocupaţie de pe teritoriul Republicii Moldova.

În viziunea Dvs., ce vrea să spună Dodon atunci când le solicită pretinşilor pacificatori „să contribuie la crearea unei atmosfere benefice pentru asigurarea dreptului necondiționat al tuturor cetățenilor Republicii Moldova la libera exprimare a voinței în cadrul alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019”?

Şi asta o spune un şef de stat care se adresează unor trupe de ocupaţie de pe teritoriul R. Moldova! Vreau să reiterez că nu există nicio diferenţiere între pretinsa „misiune de pacificare”, „grup operativ al trupelor ruse” sau „trupe militare separatiste”.

În analizele şi rapoartele pe care le-am dat anterior publicităţii, am demonstrat clar că trupele paramilitare din regiunea transnistreană se integrează perfect în trupele de ocupaţie ale Federației Ruse.

Ca orice cetăţean, mă întreb şi eu care ar fi rolul acestora în asigurarea drepturilor cetăţenilor la viitoarele alegeri. Oare acest lucru nu ţine de competenţa autorităţilor Republicii Moldova? De când pretinsa „misiune de pacificare” reprezintă autorităţile R. Moldova? Ceea ce face Dodon, din păcate, ne confirmă încă o dată, că el doreşte ca R. Moldova să se afle sub protectoratul permanent al Federației Ruse.

Am atras atenția şi la cadoul pe care l-a primit de la Krasnoselski. Nu este un cadou simbolic. E vorba de o cărţulie cu denumirea „Strategia de dezvoltare a Transnistriei pentru 2019–2026”. Ca să fie clar pentru toata lumea, regimul separatist vede negocierile în formatul „5+2” ca pe un „proces de negocieri pentru Transnistria: realizarea recunoașterii internaționale și parteneriatul egal cu Moldova”. În aceste condiţii, îmi vine greu să înţeleg ce se negociază.

Cert e că prezenţa trupelor ruseşti nu a adus pace în R. Moldova, ci a contribuit la dezbinarea cetăţenilor în „ai noştri” şi „ai lor”. Cu toate acestea, Dodon doreşte, fapt demonstrat şi de declaraţiile pe care le face, ca Republica Moldova să rămână sub protectoratul Federației Ruse. Nu am văzut din păcate nicio reacţie din partea Guvernului ori a Parlamentului care să vină să condamne aceste declaraţii ale lui Dodon, pentru că acestea nu reies din interesul naţional al Republicii Moldova şi nu sunt demne de un preşedinte

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu

The following two tabs change content below.