Trump l’œil (1)

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Credeam că am inventat chiar eu acest calambur, Trump l’œil: trimitere la Donald Trump și, totodată, aluzie la franțuzescul trompe l’œil, o tehnică artistică cu ajutorul căreia pictorul generează iluzia optică a tridimensionalității sau, mai simplu, a realității. Dar numai până am accesat internetul (asasinul vanității, în ziua de azi) și am aflat că jocul de cuvinte circulă de mult în presa mondială, cam de pe vremea când miliardarul american și-a început campania prezidențială.

Trebuie să recunosc că nu văd o formulă mai potrivită pentru a defini omul cu pricina și ideile pe care acesta le poartă. Căci Trump generează, prin discursul său și maniera de a-l ține, o anumită confuzie în percepția alegătorului american care, după ce îl ascultă pe candidatul „elefanților”, are impresia „realității”, a unei „realități” până în acel moment refulate. Mai mult, că această „realitate” revelată brusc și este „adevărul” regăsit după o lungă despărțire.

Captivi, de mai multe decenii, ai spațiului mediatic, americanii percep lumea așa cum este aceasta prezentată la televizor sau în internet, în presă sau la radio. Aceasta nu înseamnă că sunt rupți totalmente de „fapte”, ci doar că gradul de credibilitate al mass-mediei e atât de mare (dată fiind libertatea nețărmurită a acesteia), încât cetățeanul de rând („planctonul electoral”) s-a deprins să asimileze toate informațiile așa cum îi sunt acestea oferite și interpretate, fără a le supune unui examen critic. Clasa de mijloc, faimosul pilon al statului, motorul economiei și păstrătorul valorilor fundamentale fără de care națiunea americană este de neconceput, nu este nici ea predispusă spre exerciții analitice. Preferă sursele verificate, când se informează, și partidele tradiționale, când votează („lenea” intelectuală a clasei de mijloc ar explica, după unii, chiar dăinuirea sistemului bipartid în SUA).

Intelectualitatea, deși rămâne un produs al clasei de mijloc, e marcată de „leftism” și, în același timp, e mult mai critică și mai ageră decât restul societății. Dominând universitățile și media formatoare de opinie, aceasta a introdus, puțin câte puțin, o serie de concepte noi mai cu seamă în conștiința clasei de mijloc. Unul dintre aceste concepte este political correctness, intrat în uzul americanilor (dar și al lumii) cu sensurile lui actuale după celebra dezbatere din The New York Times de la începutul anilor 1990. Promotorii „corectitudinii politice” au urmărit, inițial, în SUA, un singur scop: să elimine definitiv din spațiul public american tocmai persoanele de tipul „Donald Trump”. Rezultatul obținut este, după cum vedem, contrar celui scontat.

Middle class-ul american, cu toată „apatia” lui intelectuală, e un ansamblu de oameni pragmatici, cu simțul realității. Aceștia au acceptat cu ușurință (mai exact: fără a reflecta la urmări) „corectitudinea politică” într-o perioadă în care ideea nu deranja pe nimeni. Acum însă, când ideea a intrat în conflict cu bunul-simț, clasa de mijloc a căutat un politician care să pună la îndoială conceptul de „corectitudine politică” și să le restituie „realitatea”. La această chemare a și răspuns magnatul din Queens. În ce măsură însă acesta le restituie americanilor „realitatea” sau le oferă doar „iluzia realității”, vom vedea data viitoare.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)