Troiţele lui Iulian Rusanovschi

DSC_7228„Majoritatea tinerilor rătăcesc astăzi din cauza că nu au repere spirituale”

Iulian Rusanovschi trăieşte intens sentimentul naţional şi cel de creştin ortodox. Nu este fundamentalist, pur şi simplu, acestea sunt reperele sale sufleteşti, cele care îl călăuzesc în faptele sale. În timp ce cea mai mare parte din basarabeni vor să treacă în stânga Prutului lucruri ce le-ar asigura cu un venit, Iulian face „contrabandă” cu troiţe şi monumente! A trecut cel puţin vreo zece! Evident că este o exagerare, „însă, în unele cazuri, când nu aveam actele necesare, chiar am fost salvat de lucrarea lui Dumnezeu”. Totul a pornit de la o simplă deplasare a sa la mănăstirea Putna în perioada Sfintei Sărbători de Paşti în 2005. „Atunci m-am spovedit pentru prima dată şi acest act mi-a schimbat viaţa în mod profund. Tot atunci am aflat că există o Asociaţie a studenţilor creştini ortodocşi români, ca mai târziu, în 2007, să ajung preşedinte al acestei asociaţii”, mărturiseşte Iulian Rusanovschi, avocat de profesie.

A dat acestei structuri o direcţie strict ortodoxă, fără a o implica în acţiuni politice, cum s-a întâmplat până atunci, „fapt ce s-a văzut în următorii cinci ani de activitate”. Au reuşit să se infiltreze în mediul studenţesc, să atragă noi membri, astfel a fost reanimată activitatea asociaţiei. „Studentul ortodox, un ziar care apărea lunar, cu un tiraj de 2000 de exemplare, ajungea gratuit pe mesele studenţilor, inclusiv ale celor din Bălţi. Împreună cu Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române şi Guvernul României, am organizat o campanie naţională prin care am adus în şcolile din Republica Moldova 5400 de icoane”, menţionează Iulian.

Momentul care i-a schimbat viaţa

O campanie pe care a desfăşurat-o în următorii ani şi o face şi acum, ce îi aduce cea mai mare satisfacţie, a fost „Sfinţii basarabeni revin acasă”. Este vorba de o serie de conferinţe comemorative dedicate militanţilor pentru unirea Basarabiei cu România şi ierarhilor români originari din stânga Prutului. „Au venit mulţi preoţi, intelectuali, membri ai Asociaţiei ROST: Claudiu Târziu, regizorul Ioan Capsali, biofizicianul Virgiliu Gheorghe, părintele Constantin Nicula, părintele Teofan de la Putna ş.a.”, spune Iulian, calificându-şi acţiunea drept o premieră pentru Republica Moldova.

Pentru ridicarea monumentului Vasile Stroescu la Edineţ, facem apel faţă de toţi oamenii de bună credinţă pentru a aduce recunoştinţă acestui mecenat. În acest scop, puteţi dona orice sumă de bani în contul 222436028 (MDL), 222436028.840 (USD), 222436028.978 (EU) C.B. „ENERGBANK” A.O., cod fiscal 1010620009447, sau direct la sediul Fundaţiei „Vasiliada” din mun. Chişinău, str. Alba Iulia 16, telefon 079600416.

În 2009, la propunerea părintelui Mircea Bejenaru, a decis să ridice o troiţă în memoria lui Vasile şi Valeriu Gafencu la Sângerei. „Părintele Bejenaru avea troiţa pregătită. Obligaţia noastră era să avem grijă de autorizaţie, loc de amplasare, transport, vamă etc. La insistenţa lui, a părintelui, eram încă un copil, am mers la Sângerei şi, cu sprijinul primarului Gheorghe Braşovschi, am ridicat prima troiţă din piatră de Viştea. Crucea are o înălţime de doi metri şi este realizată în stil bizantin la Cluj-Napoca, ceea ce nu prea avem în Republica Moldova.”

Troiţa în memoria lui Iosif Naniescu

A doua troiţă, de 3,5 m, a ridicat-o în 2010, din cotizaţiile membrilor asociaţiei, la Pepeni, Sângerei, în memoria lui Iosif Naniescu. „Foarte puţini ştiau cine a fost Iosif Naniescu, însă, după ce am ridicat troiţa, strada centrală din Pepeni a fost denumită în numele părintelui numit „cel sfânt şi milostiv”. Troiţa a fost instalată lângă prestolul vechii biserici, unde a slujit tatăl fostului mitropolit.” În 2012, a reuşit să ridice o altă troiţă, în memoria lui Sofian Boghiu, o altă personalitate a BOR, născut la Cuconeştii Vechi, Edineţ. Troița a fost ridicată datorită lui Constantin Coman, profesor universitar la București, discipol al lui Sofian Boghiu. Profesorul, împreună cu Editura Bizantină, a finanţat sculptarea lucrării. Lucrarea a fost realizată de același sculptor şi din același material. „Însă ceea ce este deosebit în această troiță este faptul că imită o troiță ridicată cu 400 de ani în urmă, undeva lângă Turda, în memoria lui Mihai Viteazul”, precizează Iulian. A avut un sprijin deosebit din partea primarului de Edineţ, Constantin Cojocaru. A mai făcut rost de o placă comemorativă Sofian Boghiu şi a donat-o mănăstirii Rudi, unde fostul teolog şi artist plastic basarabean a intrat ca rasofor. Placa însă nu a fost instalată din cauza „prietenilor” de la Episcopia de Edineț, pentru simplul fapt că a fost adusă din România, acum se află în podul mănăstirii.

O copie a troiţei lui Mihai Viteazul

Una dintre ultimele acţiuni ale echipei lui Iulian Rusanovschi a fost instalarea în toamna lui 2013 a troiței de la Hâncești închinată mitropolitului Basarabiei Gurie Grosu. „Am avut un sprijin mare din partea Primăriei, care a finanțat construcția unui postament de patru metri. Autoritățile locale au decis să-i acorde post-mortem lui Gurie Grosu statutul de cetățean de onoare al Hânceștiului.” „Crucea a fost sculptată în România, are patru metri, cântărește trei tone şi a fost ridicată cu sprijinul mănăstirii Putna şi al mănăstirii Aiud. Inițiativa îmi aparține mie personal, dar eforturile sunt comune. Este imposibil să faci aceste lucruri de unul singur: fiecare troiță trebuie trecută la vamă cu un set de acte, trebuie să alergi pentru autorizație, hotărârea guvernului etc. Dacă nu ar fi fost lângă mine aceşti tineri, ar fi fost imposibil să fac aceste lucruri frumoase”, vorbeşte Iulian despre colegii săi. Acum lucrează la înălţarea bustului închinat lui Visarion Puiu, episcop de Bălți și Hotin, un mare teolog al BOR, care a făcut o operă ctitoricească şi misionară de neimaginat. O altă iniţiativă a tânărului este ridicarea unui monument Vasile Stroescu la Edineţ. Consideră că mulţi tineri de astăzi rătăcesc din cauza că nu au repere sufleteşti. „În interbelic erau o sumedenie de organizații de tineret, tinerii erau implicați activ în viața societății, sub toate aspectele. În câte asociații sunt implicați tinerii de astăzi? Tinerii nu mai au repere spirituale. Dacă omul nu are niște repere, este ca o frunză dusă de curentul unui râu.”