Tristeţile şi bucuriile Mariei

Când i-a spus că a rămas însărcinată, crezând că o să-l bucure, iubitului i-a dispărut pe loc toată tandreţea şi duioşia

o-MEN-CHEAT-facebook

Mariei îi vine greu să vorbească despre viaţa ei. În cei 32 de ani ai săi, a avut parte mai mult de zile grele decât de bune. A cunoscut mult prea devreme durerea. A îndurat insulte, umilinţe, bătăi, ducând mereu dorul unei familii. Viaţa ei este o continuă luptă. Nu şi-a aflat şi nu-şi poate afla locul nici acum când este însărcinată în câteva luni şi nu are nici acoperiş deasupra capului şi niciun loc de muncă stabil.

Povestea Mariei este asemănătoare cu a mai multor copile crescute şi educate la oferlinat. A fost lăsată de micuţă în grija unei mătuşe. Ţine minte bine ziua în care aceasta a tuns-o până la piele, i-a pus hăinuţele într-o sacoşă şi a dus-o la Gimnaziul-internat din Căzăneşti, Teleneşti, promiţându-i să o viziteze în permanenţă. Dar a uitat chiar din acea zi de ea pentru totdeauna. Şansa de a avea o copilărie frumoasă, lipsită de griji şi de suferinţă era doar o iluzie pentru Maria. Nici vorbă de jucăriile dorite sau de vacanţe în familie, cum se bucurau alţi copii de la internat. Şi parcă nu i-a fost de ajuns copilăria furată mult prea devreme. Când era prin clasa a treia sau a patra, nu mai ţine minte exact, au umplut-o păduchii. Dădaca de la orfelinat i-a băgat capul în apă fierbinte şi a opărit-o. De atunci o doare capul, îi vine foarte greu să-şi îngrijească părul, are dureri teribile atunci când se piaptănă.

Cu bune şi rele, anii au trecut. Maria a trebuit să părăsească instituţia care i-a fost şi casă, şi şcoală. La îndrumarea pedagogilor, a mers să deprindă croitoria la şcoala profesională din Zguriţa. După absolvire, neavând unde să se angajeze, s-a întors la una din fostele învăţătoare, rugând-o să o adăpostească. Femeia a primit-o. Copila nu stătea cu mâinile în şolduri, avea grijă de vacă şi capre, de orătăniile din gospodărie.

Viaţă de mănăstire, căsătorii eşuate

Doi ani mai târziu, de unde şi până unde, şi-a amintit de fiică şi cea care a născut-o. S-a dus şi a luat-o de la fosta învăţătoare. Nu avea un trai asigurat. Trăia cu chirie într-un sat. După o ceartă cu stăpâna casei, chiriaşele au fost alungate în stradă. Maria a înţeles atunci că mama sa e condamnată la sărăcie pe viaţă. În căutare de acoperiş deasupra capului, mama şi fiica s-au adăpostit la Mănăstirea Cuşălăuca.

Într-o dimineaţă, când s-a trezit Maria, mama sa nu mai era. Plecase. Nici acum nu ştie unde. De atunci nu a mai văzut-o. Nu mult după aceea, a plecat şi ea din mănăstire pentru că nu a putut să se conformeze vieţii monahale. A renunţat la viaţa de mănăstire în favoarea căsătoriei. Şi-a legat destinul de un bărbat care fusese căsătorit, alături de care a avut parte de momente frumoase. Dar, încet-încet, iubirea pătimaşă s-a stins. După şase ani, bărbatul a părăsit-o şi s-a întors la fosta soţie şi la cei doi copii.

Apoi soarta i l-a scos în cale pe Alexandru. S-au simţit de la prima întâlnire atraşi unul de celălalt şi s-au implicat într-o relaţie de dragoste frumoasă. Erau amândoi îndrăgostiţi şi nu se mai săturau unul de altul. Se vedeau împreună până la apusul vieţii. Pentru fericirea deplină îşi doreau un copil, însă barza întârzia să vină. Soacra o stresa cu problemele şi sfaturile ei. Avea numai vorbe urâte pentru noră. Îi reproşa mereu că ar fi sterilă. Cu cât soacra o abuza mai mult, cu atât ea îl dorea mai puţin pe Alexandru, care era influenţat de maică-sa. Uşor-uşor au dispărut sărutările şi mângâierile şi, foarte curând, cei doi nu mai vedeau decât lucruri urâte unul la celălalt. Au început certurile din cauza că nu poate aduce pe lume un copil. Terminată psihic, după trei ani şi jumătate, Maria a plecat din casa soacrei.

Iubire, dezamăgire, bucurie

Aşa a ajuns la Soroca. Şi-a găsit un loc de muncă la o bază de odihnă, unde făcea curat. Acolo avea să-l cunoască pe Enriko, un tânăr destul de arătos despre care avea să afle mai târziu că a stat în puşcărie, apoi avea să se convingă că specialitatea lui era sexul. Bărbatul se simţea grozav cu Maria în pat şi i-a declarat că este aleasa lui. Iar Mariei i se părea că el este omul care pune dragostea lor mai presus de orice. Patru luni mai târziu însă, când femeia i-a spus că a rămas însărcinată, crezând că o să-l bucure, iubitului i-a dispărut pe loc toată tandreţea şi duioşia. Înfuriat, a rugat-o să întrerupă sarcina. A pus-o să aleagă: ori el, ori copilul. Maria a ales copilul. Ştiind că are probleme cu psihicul, a mers la medic şi s-a interesat de riscurile pe care le-ar putea avea fătul. Medicul a încurajat-o, asigurând-o că are toate şansele să nască un copil sănătos. Bucuria Mariei nu avea margini, dar i-a fost repede adumbrită de un alt necaz. Patronul, când a aflat că e însărcinată, a concediat-o. Rămasă pe drumuri, biata copilă s-a lipit de o tânără mamă din satul Inundeni, părăsită de soţ, care îşi creşte singură fetiţa. Galina, aşa îi zice femeii, are venituri limitate. În schimb, are un suflet mare.

A primit-o cu foarte multă dragoste pe Maria în casa sa, i-a pus farfuria cu mâncare pe masă, a încălzit-o. Casa nu e mare şi arătoasă, e una sărăcăcioasă, bătrânească, rămasă de la părinţi. Tot aici mai locuiesc doi fraţi ai Galinei. Muncesc toţi pe unde le pică să câştige un ban pentru existenţă, fac tot ce pot ca să nu îndure foame. Duc o viaţă săracă, dar plină de toate celelalte bogăţii.

Crescută fără dragostea părinţilor (dacă pe mama a cunoscut-o, de tata nu are ştire), ignorată foarte des de personalul din orfelinat, care trebuia să o îngrijească, eroina noastră îşi doreşte ca micuţul care se va naşte să nu treacă prin ce a trecut ea, să nu fie lovit atât de crunt din toate părţile, cum e lovită ea. Visează la o casă în care să-şi poată creşte în pace copilul, cu care să-şi poată împărţi necazurile şi să-şi dubleze bucuriile. „Am să fac tot ce o să pot ca să-i ofer copilului meu ceea ce mi-a lipsit întotdeauna. Sunt atât de fericită când îl simt cum se zbate sub inimă”, spune Maria, ştergându-şi lacrima.

La necazul şi frământările ei, i-a devenit prietenă şi mărinimoasa Valentina Onică de la Direcţia Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei, care face tot ce îi stă în puteri ca să o ajute pe această fată bătută de soartă. Doamna Onică intervine la oamenii de bună credinţă cu rugămintea de a o ajuta cu ce pot. În dorinţa de a o ajuta să-şi procure o casă la ţară, a făcut un demers la Consiliul raional, solicitând pentru tânăra rămasă pe drumuri un suport material din fondul de rezervă. Rămâne de văzut care va fi decizia Consiliului.

P.S. Şi Dvs., dragi cititori, îi puteţi întinde Mariei o mână de ajutor. Dacă ştiţi că există undeva, într-un sat vreo casă, ce se vinde la un preţ accesibil, anunţaţi Direcţia Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei Soroca: tel: 0 230 22 307 sau 069927994. Iar dacă doriţi să ajutaţi cele două femei cu produse alimentare, contactaţi-o pe Maria: 060714953. Vă mulţumim!

The following two tabs change content below.