Trista „poveste de succes” a Moldovei

TRAFIC // Deocamdată sistemul nu numai că coexistă în mod armonios cu fenomenul de trafic de fiinţe umane, dar și contribuie la dezvoltarea acestuia

Moldova se confruntă cu o problemă majoră de ordin social care este mai puţin cunoscută publicului larg de la noi, dar care a devenit deja un fel de carte de vizită a Moldovei peste hotarele ei. De cele mai dese ori, mass-media din străinătate face referire la Moldova în contextul problemei traficului de femei.

Traficul de ființe umane este o afacere foarte profitabilă ce aduce sute de mii de dolari SUA celor implicaţi, lăsând în urmă nenumărate victime, înşelate şi traficate peste hotare. Destinaţiile obişnuite sunt ţările cu un sistem subdezvoltat în domeniul ocrotirii drepturilor omului, printre care se numără ţările arabe, Ciprul de Nord şi Rusia.

Experiența fiecărei victime a traficului de ființe umane nu este deloc originală și se repetă de la caz la caz. Pentru început, traficanţii promit victimei un loc de muncă sigur şi bine plătit într-o ţară europeană – fie de chelneriţă, fie de croitoreasă. Ulterior însă, fiind peste hotare deja, victima se trezeşte într-un bordel, izolată şi fără documente, obligată să ofere servicii sexuale. Fenomenul sclaviei contemporane continuă să ia amploare în R. Moldova şi nimeni nu deţine o statistică exactă a celor păţiţi.

Nu doar femeile sunt traficate

Însă nu doar femeile se numără printre victimele traficului de ființe umane. Alt grup de risc sunt persoanele cu dizabilități. Potrivit lui Eduard Gherman, avocatul Proiectului „Asigurarea accesului victimelor traficului de fiinţe umane la justiţie”, realizat de Centrul pentru Prevenirea Traficului de Femei (CPTF), în prezent acesta reprezintă în instanţa de judecată pe Lilian Popovici, un bărbat de 35 de ani, invalid de gradul II, fără un picior, care a fost traficat la Moscova de către o rețea de traficanți (formată în special din țigani), care activează atât în R. Moldova, cât și în Rusia.

Aflându-se în Rusia, angajat în sfera construcţiilor, Lilian Popovici și-a fracturat un picior și, neavând posibilitatea să apeleze la ajutor medical, și-a pierdut piciorul. La revenirea sa acasă, el a fost abandonat de soţia sa și lipsit de toate proprietăţile sale, astfel ajungând în mâinile traficanților. Reţeaua respectivă de traficanți dispune de un adăpost pentru oameni cu dizabilităţi într-o suburbie a Moscovei, unde aceștia sunt trataţi ca nişte sclavi și obligaţi să cerșească pe străzile Moscovei. În fiece zi, aceștia trebuie sa obţină o sumă anume de bani, în caz contrar sunt pedepsiți – lipsiţi de hrană. Oameni cu dizabilități sunt supravegheați zi și noapte ca să nu evadeze. După cum ne demonstrează practica, poliția din Moscova, în cele mai multe cazuri, nu urmăreşte traficanții, ci, din contra, cooperează cu aceștia.

Datorită unor circumstanțe favorabile, Lilian a reuşit totuşi să evadeze din mâinile traficanților și a ajuns în Moldova. Acum el beneficiază de ajutor juridic și social din partea CPTF, însă continuă să fie persecutat de către traficanți. Lilian și familia lui sunt amenințaţi și cu moartea în cazul în care acesta va coopera cu instanţele judiciare. Avocatul Eduard Gherman subliniază că în astfel de cazuri victima trebuie să beneficieze de protecție din partea statului, ceea ce nu se întâmplă până în prezent. Apelurile avocatului rămân fără răspuns. În aceste condiţii, identificarea reţelelor internaționale de traficanți și pedepsirea crimelor acestora este incertă.

Neputinţa statului

Conform datelor statistice, 52% din victime nu pretind compensări ale prejudiciilor morale sau materiale din partea traficanţilor. Fiecare a patra victimă care solicită compensare în etapa de urmărire penală renunţă la aceasta în timpul procesului penal din cauza presiunilor din partea traficanţilor.

11% din victime (58) au obţinut ordine de compensare a prejudiciilor morale şi/sau materiale. În medie, fiecare victimă a obţinut o compensare de 1000 dolari SUA din contul persoanelor acuzate de trafic – o sumă mizeră în comparaţie cu tragedia şi umilinţa retrăite de aceste victime şi mai ales în comparaţie cu veniturile traficanţilor obţinute pe seama acestor victime.

Totodată, datorită tergiversării proceselor şi examinării cauzelor penale, unii traficanţi reuşesc să-şi vândă toate proprietăţile lor şi să părăsească ţara. Sunt cazuri când, având pașaport românesc, aceștia se mută în România și sunt de neatins acolo. Un renumit traficant de ființe umane din Cahul nu numai că s-a stabilit cu traiul în Timișoara în timpul procesului împotriva acestuia în R. Moldova, dar a cumpărat și teren pentru crearea propriului „business de agrement” în România, conform documentelor oficiale înregistrate. Alţii se adăpostesc în Rusia, fiind siguri că tergiversarea proceselor și sistemul judiciar corupt din R. Moldova le vor oferi mulți ani liniștiți în țările vecine. Deocamdată sistemul nu numai că coexistă în mod armonios cu fenomenul de trafic de fiinţe umane, dar și contribuie la dezvoltarea acestuia.

Societatea civilă se implică

La baza problemei stau economia subdezvoltată şi lipsa de perspectivă şi a locurilor de muncă din țară, dar mai ales din localităţile mai puţin dezvoltate. Victimele traficului au probleme și mai mari cu integrarea în societate. La fel, ele nu-şi pot permite serviciile unui avocat calificat.

În aceste condiţii, ajutorul vine din partea societăţii civile şi a donatorilor din ţările europene. Proiectul „Asigurarea accesului victimelor traficului de fiinţe umane la justiţie” este implementat de Asociaţia Femeilor de Carieră Juridică în cooperare cu Centrul pentru Prevenirea Traficului de Femei.

Centrul pentru Prevenirea Traficului de Femei (CPTF) a fost creat în 2001, fiind axat pe prevenirea traficului de fiinţe umane, în mod special de femei, organizând campanii de sesizare a opiniei publice şi distribuind informaţii referitoare la riscurile traficului.

Începând cu 2003, CPTF a dezvoltat un nou serviciu, oferind asistenţa juridică victimelor şi potenţialelor victime ale traficului. Centrul este finanţat de Ministerul Afacerilor Externe al Danemarcei şi OSCE/ ODIHR şi conlucrează cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie şi organizaţii precum La Strada, Centrul pentru Copilărie, Adolescenţă şi Familie şi altele la nivel naţional şi local. Centrul are filiale în Ungheni, Cahul, Bălti şi Căuşeni.

Astfel, proiectul asigură reprezentarea juridică pe parcursul întregului proces penal care include urmărirea penală şi examinarea dosarului în judecată, acumularea probelor şi prezentarea lor pentru a confirma infracţiunea traficantului şi exploatarea victimei, asistenţă juridică în procesul de repatriere a victimelor traficului – obţinerea documentelor de identitate şi a altor documente de stare civilă.

Pe parcursul activității sale, CPTF a reprezentat 513 victime în baza celor 469 dosare penale deschise în perioada anilor 2003 – 2010 (366 de dosare sunt deja închise, 98 rămân a fi deschise, 5 dosare sunt suspendate).

 

Grig ATANASIU

 

www.antitraffic.md

Date de contact:

Tel. 54 65 44

Fax. 54 65 43

E-mail: cptf@antitraffic.md

Departamentul Juridic:

Tel. 24 54 65

Departamentul Social

Tel. 27 54 62; 54 86 16

 

 

The following two tabs change content below.