Trei se nasc şi 15 mor

foto victoria popa

Ansamblul “Valea Nistrului” şi perechile care au sărbătorit 25 şi 50 de ani de căsătorie

Reportaj din Tarasova, Rezina, un sat uitat în care nu este nici apeduct, nici canalizare, nici lumină stradală, nici medic de familie

Potrivit datelor oferite de Naţiunile Unite, Moldova este statul cu cea mai mare rată de scădere a populației, cauza primordială fiind fenomenul migrației. Localitatea Tarasova, raionul Rezina, ilustrează acest fenomen aflat în continuă degradare. Lumea pleacă în căutarea unui loc de muncă şi nu se mai întoarce. Satul se depopulează – rămân bătrânii, bolnavii şi cei care mai rezistă. În acest an aici s-a născut un singur copil. Totuşi, printre cei vreo 520 de locuitori rămaşi, sunt şi optimişti, care încearcă să le facă sătenilor şi câte o zi de sărbătoare, cum a fost duminica trecută, 5 iunie 2016, când aici s-a sărbătorit, în premieră, Ziua familiei: o nuntă de aur, alta de argint şi cel mai „nou” locuitor al localităţii, Ionuţ Caisân, venit pe lume pe 18 ianuarie curent.

Pe fundalul piesei „Satele Moldovei mele” interpretată de surorile Georgeta şi Oxana Ciorici, s-a adunat tot satul Tarasova pe malul Nistrului, într-o poiană pitorească. O femeie în vârstă, cu baston, referindu-se la cuvintele cântecului, spune că „sănătate n-ar strica mai multă”. Aşezaţi pe scaune lungi, pe baloturi de paie, unii în picioare, sătenii aşteaptă începerea evenimentului. Setea avidă de a fi prezent la vreo sărbătoare a satului o citeşti pe majoritatea chipurilor. Moderatoarea, Maria Elaş, profesoară de limba română la Gimnaziul Tarasova, îi felicită pe consăteni cu prilejul Zilei familiei, care „ne-a unit în sânul naturii pe malul Nistrului”. Evenimentul începe cu un cântec pascal interpretat de ansamblul folcloric „Valea Nistrului”, format din femeile din sat.

Tărăsica – poama strămoşilor

Maria Elaş spune că Dumnezeu le-a dat sătenilor de aici o localitate pitorească, „poalele căreia sunt scăldate de apele râului Nistru, iar dealurile cu păduri străjuiesc satul”. Tot ea povesteşte că denumirea localităţii are la bază mai multe legende: denumirea veche a râului Nistru, Tiras, şi poate faptul că satul este aşezat în terase. Ultima legendă pe care o consideră mai aproape de adevăr zice că toponimul Tarasova vine de la un soi de hibrizi de viţă de vie, care şi azi creşte pe aici, Terras. „La noi îi zice Tărăsică, iar comuniştii au transformat-o în Tarasova”, îşi dă cu părerea profesoara de română. Ansamblul „Valea Nistrului” interpretează un cântec dedicat satului.

Sărbătoare în Casa Mare

IMG_7093

La cortul improvizat într-o cameră, asemenea unei Case Mari, împodobită cu covoare, prosoape, perne brodate, sunt invitaţi în aplauze „tinerii însurăţei”. Li se cântă marşul tipic pentru nunţile noastre. Însoţiţi de tinerii din sat, în haine populare, în două căruţe, îşi fac apariţia cuplurile Gheorghe şi Nina Rotari şi Victor şi Raisa Godzun. La căruţe sunt înhămaţi cai împodobiţi cu fundiţe roşii şi albe, cu canafi. Familiile omagiate, ţinându-se de mâini, bine dispuse, în ropotul de aplauze şi conocării rostite de un flăcău din sat, se apropie de Maria Ilaş.

„M-a atras fusta scurtă şi moţocul”

Întrebat cum a făcut cunoştinţă cu soţia sa, Gheorghe Rotari spune că s-au întâlnit la Dubăsari, în partea cealaltă de Nistru. „Era la practică. Eu învăţam meseria de tractorist. Ea de zugrav-tencuitor. Nina Rotari spune în glumă: „Voiam mai repede să trec Nistrul”. Sătenii râd şi aplaudă mirii. Soţii Rotari au crescut şi educat patru copii, trei băieţi şi o fată. Toţi sunt căsătoriţi, „aranjaţi la casele lor”, afirmă cu mândrie Nina Rotari. Întrebaţi de moderatoare ce a stat la baza căsniciei lor, Gheorghe Rotari, sucindu-şi pălăria pe cap, spune tare la microfon: „Iubirea!”, de răsună până dincolo de Nistru. Ajuns să-şi sărbătorească nunta de aur, cuplul a fost felicitat de una dintre nepoate, Cătălina, elevă în clasa a VIII-a la Gimnaziul Tarasova.
„M-a atras la ea fusta scurtă şi moţocul din cap”, zice în glumă Victor Godzun, pe când soţia sa, Raisa, susţine că Victor i-a plăcut prin tinereţea, frumuseţea şi felul lui de a fi. O voce feminină din mulţime adaugă: „Este şi acum un gospodar bun, un apicultor care ajută mai multă lume din sat cu locuri de muncă”.

„Suntem tari ca nuca”

IMG_7142

Soţii Godzun sunt originari din Tarasova. S-au cunoscut, s-au îndrăgit şi s-au luat. „Locuim în casa părinţilor şi cred că aici vom trăi până la adânci bătrâneţi. Îmi place satul meu şi muncesc aici. Greutăţile le-am înfruntat şi încă le vom trece. Suntem tari ca nuca”, ne mărturiseşte capul familiei Godzun. El spune că soarta l-a prins aşa că a rămas în sat. A lucrat şef la casa de cultură, mecanic de cinema, după căsătorie a lucrat în gospodăria de bază în calitate de şofer. În prezent, lucrează la o gospodărie ţărănească, care deţine în arendă circa 500 ha de pământ arabil. Au doi copii, un băiat şi o fată, Ion (24 de ani) şi Ana (22 de ani). Băiatul e alături de părinţi, iar fata a absolvit Colegiul Naţional de Comerţ din Chişinău, lucrează în capitală şi învaţă la ASEM. Părinţii spun că ambii copii sunt buni de căsătorie, doar că nu se căsătoresc. „Tineretul de azi nu se grăbeşte la înfiinţat o familie”, observă Raisa. „Răbdarea, înţelepciunea şi dragostea ne uneşte”, mărturiseşte ea.

„Tineretul de azi nu se grăbeşte să înfiinţeze familii”
Victor Godzun spune că satul se depopulează. „La grădiniţă au mai rămas câţiva copii. Şcoala degrabă o vor închide. Satul are viitor, când are tineret, copii. Nu ne bucurăm cu viaţa de la sat. Noi, din 660, am rămas cu 520 de locuitori. La Tarasova sunt 220 de case, dintre care 20 sunt de vânzare. Acum, jumătate de sat este gol. Pe an, sunt 15-18 decese şi se nasc în medie 3-5 copii”, Victor Godzun. Datorită creşterii porcilor, viţeilor, pe care-i vindeau, au rezistat şi n-au plecat la muncă peste hotare.
Cuplurile au fost felicitate de către autoritatea publică locală cu nişte daruri. Au dansat, în aplauzele sătenilor, şi „valsul mirilor” din filmul „Dulcea şi tandra mea fiară”.

Sărbătoarea nou-născutului
Ziua familiei la Tarasova marchează şi venirea pe lume a lui Ionel Caisân, născut la 18 ianuarie curent. Mama băiatului, Tatiana Caisân, e felicitată pentru faptul că a născut cel de-al doilea copil, primul fiind o fetiţă, Ilinca. Băieţelul primeşte în dar o jucărie. „Să naştem copii, pentru că ei ne vor duce mai departe tradiţiile, obiceiurile şi viaţa satului”, îşi îndeamnă consătenii Tatiana Caisân.
Cea care ne-a invitat în sat a fost Valentina Ceban, care are un magazinaş la Tarasova. „Mi-am dorit un strop de veselie. Suntem un sat uitat de lume”, recunoaşte doamna Valentina. Potrivit ei, la Tarasova nu este nici apeduct, nici canalizare, nici lumină stradală, nici medic de familie. Vine unul o dată în jumătate de an. „Probleme-s multe, dar noi rezistăm”, conchide Valentina.
Elevii de la Gimnaziul Tarasova recită poezii, după care şi cei douăzeci de micuţi de la grădiniţa din sat le dedică poezioare părinţilor. Zâmbetul şi voia bună domină până la sfârşitul sărbătorii, când sătenii se încing într-o horă.

Salvează

The following two tabs change content below.