Trei fetiţe ca trei flori, răsărite pe la zori

New ImageMomentul facerii a impresionat deopotrivă mama tripleţilor şi personalul medical de la maternitatea din Soroca

Au venit pe lume la 22 decembrie 1982, când se pomeneşte zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Sfânta Prorociţă Ana, mama prorocului Samuel. Sublim şi misterios, momentul facerii a impresionat deopotrivă mama tripleţilor şi personalul medical de la maternitatea din Soroca, vestea a ajuns apoi la Chişinău şi mai departe.

Era o premieră pentru republică, rămâne o premieră pentru Spitalul raional Soroca, după 32 de ani. De atunci, aici nu s-a mai repetat o asemenea minune. Le-au zis fetiţelor Vera, Nadejda, Liubov, la insistenţa medicului Arcadie Mazur, care a asistat naşterea.

Părinţii au rămas şocaţi, aşteptau băiat

Purtată ca într-un vis, mama celor trei surioare a început să plângă de emoţie: „Când am aflat că sunt trei, acolo, în sala de naştere, m-a cuprins o disperare inexplicabilă. Toţi mă felicitau, iar eu plângeam. Mă întrebam disperată: ce voi face? cum le voi creşte? Mama, care venise să mă încurajeze, lucra asistentă medicală acolo, mi-a pus mâna pe frunte şi mi-a zis cu blândeţe: ‘Taci, draga mamei, nu te întrista, ne va purta Dumnezeu de grijă. Una dintre ele e prea slăbuţă şi te vei mira dacă va supravieţui, iar cu două ne va fi mai uşor. Pe una o voi creşte eu, pe cealaltă tu şi vei vedea cum o să ne bucurăm de ele’.

Nici vorbele mamei nu m-au liniştit. M-am oprit din plâns abia atunci când mi s-a permis să intru în salonul în care stăteau păpuşelele mele. Le vedeam pentru prima oară gingaşe şi plăpânde ca nişte ghiocei. Liubuşoara, care stătuse între Veruţa şi Nadiuţa, era cea mai mică şi cea mai firavă, Nadiuţa era puţin mai mare, iar Veruţa, cea mai voinică. Privindu-le, mi-am zis că o să mă rog Domnului zi şi noapte să mă ajute să le cresc sănătoase pe toate trei şi chiar aşa o să le botezăm: Vera, Nadejda, Liubov, să ne înmulţească Credinţa, Speranţa şi Iubirea în casa noastră”.

Cuplul Ala şi Valeriu Grosu locuiau la vremea ceea în satul Dărcăuţi. Ala lucra profesoară, iar Valeriu, inginer. Erau căsătoriţi de ceva timp şi mai aveau o fetiţă de cinci ani, Adriana. Valeriu îşi dorea foarte mult un băiat.

Aştepta cu sufletul la gură clipa venirii lui pe lume. Nu s-a gândit niciodată la trei gemene, nici măcar la două. Doar cu o zi înainte, aflându-se la un ordinar examen medical, mamei fetelor avea să i se spună că s-ar putea să nască gemeni. Era doar o presupunere, căci nu existau ecografe. După calculele medicilor, naşterea urma să se producă peste o săptămână. Dar micuţele se voiau deja la lumină şi au bătut la poarta vieţii în zorii acelei dimineţi din preajma sărbătorilor de iarnă.

Valeriu, care rămăsese acasă cu Adriana, se pornise la fântână. Când a aflat vestea, a încremenit cu căldările în mână. Nu-i venea să creadă. Atât de neaşteptat au venit copilele pe lume încât bietul om şi-a revenit cu greu din şoc. Vecinii vorbeau la el, însă el nu-i auzea.

La 14 ani, îşi coseau singure rochii

Dar şocul a trecut. Statul le-a întins o mână de ajutor. Fetiţele creşteau frumoase şi sănătoase. Cu vârsta, deveneau mai drăguţe şi mai interesante. Tăticul lor, când le vedea, nu-şi mai putea lua ochii de la ele. Uitase că-şi dorise băiat. Le urmărea mereu ocrotitor şi îşi zicea: „Ce frumos! Speranţa se naşte din Credinţă şi se manifestă prin Iubire!”.

Şi aşa, ocrotite de Dumnezeu, de părinţi şi de sora mai mare, gemenele creşteau în dragoste, blândeţe, pace şi înţelepciune. Între timp, familia se mutase la Soroca. De la o zi la alta, Veruţa, Nadiuţa şi Liubuşoara învăţău tot mai multe lucruri, deprindeau de la mama lor ce să spună şi cum să spună, cum se face o mâncare, cum se coase o rochiţă pentru păpuşă. Încet-încet, croitul şi cusutul aveau să devină marea lor pasiune.

La 13 ani, îşi cultivau deja măiestria la o maşină de cusut adevărată dăruită la cumetrie de una dintre naşele de botez, naşa Valentina. La 14 ani, îşi coseau singure primele rochii şi erau fericite. Dar tot la 14 ani şi ele şi sora Adriana, care era în anul trei la medicină, aveau să afle ce e durerea. Tăticul lor a plecat pe drumul fără întoarcere. Rămase doar cu mama, au avut de înfruntat multe greutăţi. Dar, cu puterea binecuvântării cereşti, au trecut peste toate.

După absolvirea a nouă clase, fetele s-au înscris la Şcoala de meserii „Domniţa Ruxanda”. Pentru facultate, mama nu avea bani. Erau cele mai bune la învăţătură. Aici au deprins multe din secretele croitului şi cusutului hainelor. Şi dacă au acumulat deprinderi, au mers la Colegiul Tehnologic din Chişinău.

La Chişinău, a fost perioada lor de înflorire. Şi-au deschis un atelier de croitorie şi îşi exercitau măiestria la maximum. Îşi coseau singure ţinutele, coseau şi la comandă. Când mergeau pe stradă îmbrăcate în rochiile sau sacourile cusute de ele, trecătorii îşi întorceau privirile. Pe atunci se îmbrăcau la fel. Dar aşa cum toate au un sfârşit, avea să vină şi sfârşitul acestei perioade frumoase.

S-au măritat în ordinea în care au văzut lumina zilei

Într-o zi, mai curată ca roua dimineţii, a bătut la poarta inimii Veruţei dragostea adevărată. Avea 24 de ani. Peste un an, s-a căsătorit. Apoi săgeata lui Cupidon s-a înfipt în inima Nadejdei. La 27 de ani, şi-a întemeiat şi ea o familie. Pe Liubuşoara, marea iubire a găsit-o un pic mai târziu, la 30 de ani.

Mama le-a făcut tuturor nunţi frumoase. Şi ce e interesant, gemenele s-au măritat în ordinea în care au văzut lumina zilei. Veruţa a rămas să locuiască la Chişinău, unde locuieşte şi sora mai mare, Adriana. Continuă să se scalde în arta croitoriei, executând comenzi la domiciliu. Celelalte două muncesc la Moscova. Au rămas şi ele fidele meseriei, cos tot felul de ţinute, una mai elegantă decât alta, în special pentru doamne.

Au clientela lor.

Mama, rămasă singură, le duce mereu dorul. Dar se bucură nespus când le vede acasă pe toate patru cu pereche şi cu copilaşii de mână. Are deja patru nepoţei: doi de la Adriana, câte unul de la Veruţa şi Nadiuţa. Pentru fericirea deplină, doreşte să o vadă cât mai curând mămică şi pe Liubuşoara. Crede în fericirea durabilă.

The following two tabs change content below.