„Trebuia ori să mă împuşc, ori să plec din ţara aceasta”

ETOS // Petru Lucinschi despre lustraţie

Elaborarea şi adoptarea neamânată a Legii Lustraţiei este una dintre recomandările Comisiei prezidenţiale pentru investigarea regimului totalitar comunist. Deconspirarea agenţilor Securităţii este o condiţie a schimbării şi democratizării.

RM continuă să fie ţara în care despre securistica intelectualilor publici din perioada URSS se vorbeşte în continuare în cercuri restrânse.

Deconspirarea turnătorilor şi securiştilor în Basarabia, desigur, ar fi un proces firesc, în contextul condamnării crimelor comunismului. Fostul preşedinte al republicii, Petru Lucinschi, a fost intervievatul nostru, pe marginea acestor chestiuni.

Angelina Olaru

„Nu pot să condamn timpul în care am trăit”

– Cum apreciaţi mult discutata recomandare a Comisiei prezidenţiale pentru investigarea regimului totalitar comunist din RM de condamnare a crimelor comuniste?

Această condamnare ar fi bine s-o facă PCRM. Precum spunea un laureat al Premiului Nobel, „după ce s-au deschis arhivele, după ce-am aflat despre ce au comis comuniştii şi bolşevicii, ca să continui să-i susţii, trebuie să fii idiot”. Ideologia lor e una antiumană şi problema e cum s-o condamnăm la modul practic. Este inadmisibilă revenirea la oricare metode bolşevice.

– Sunteţi de acord cu interzicerea prin lege în spaţiul public a utilizării simbolurilor totalitare comuniste?

Aceste simboluri nu au fost interzise în Europa. Toate partidele comuniste au secera şi ciocanul. Iar dacă vrei să le interzici, poţi s-o faci doar dacă există o majoritate populară, care conştientizează necesitatea unor asemenea fapte şi este de acord cu tine. Aşa e şi cu modificarea articolului constituţional cu privire la limba vorbită în RM, cea română.

Doar un parlament cu 61 de mandate sau cu 68 poate schimba Constituţia prin referendum în aceste cazuri. Iar când n-ai majoritate parlamentară şi în campania electorală ieşi înainte cu asemenea iniţiative, mă îndoiesc că sunt realizabile în practică.
„Dacă facem lustraţia, rămânem fără intelectualitate”

– De ce în RM lustraţia mai stă sub şapte peceţi şi după două decenii de la prăbuşirea URSS? Nu credeţi că e de datoria unui stat postsovietic de a deconspira dosarele Securităţii, precum au făcut multe ţări foste socialiste?

Nu văd beneficiile pe care le-a adus procesul lustraţiei în ţările în care a fost făcută. În România, de exemplu, a contribuit la ceva? Dacă anumiţi oameni au comis nişte fapte în vechiul sistem, respinse de societatea de azi, desigur, trebuie luate toate măsurile ca să nu se mai afle la conducere. Şi eu am lucrat în sistemul vechi, dar nu aveam alternativă. Trebuia ori să mă împuşc, ori să plec din ţara aceasta. Eu m-am ocupat cu nişte lucruri practice, nu am învinuit şi nu am judecat niciun om din motive politice.

De fapt, cine au fost promotorii schimbărilor în RM? Domnul Mircea Snegur, care a fost secretarul CC. Lui trebuie să-i interzicem să activeze? Sau domnului Ion Hadârcă, care a fost secretarul organizaţiei de partid a Uniunii Scriitorilor? Înainte de a începe procesul lustraţiei în RM, trebuie să stabilim care ar putea fi urmările. Nu ştiu cum ar putea fi realizată lustraţia în RM. Am propus să se studieze arhivele şi să se descopere cine au fost colaboratorii. Încă Arhip Cibotaru, pe când era redactor la revista „Nistru”, scria: „Cine nu ştie? Se denunţau unii pe alţii”. Altceva e când anumiţi oameni ofereau benevol informaţii false. E necesar ca prin intermediul Securităţii să aflăm cine au fost ei.

– De ce nu aţi pus problema adoptării Legii lustraţiei când eraţi la guvernare?

Precum am mai declarat, în condiţiile RM, dacă o iniţiem, rămânem fără intelectualitate. Aşa a fost situaţia, toţi am fost într-o apă. Desigur, au existat şi părtaşi activi, din cauza denunţurilor cărora au pătimit oameni. E necesar să fie divulgate numele celor care au adus daune prin aceste mijloace. Eu recunosc o asemenea lustraţie. Nu pot să condamn timpul în care am trăit. Părinţii noştri, chiar necărturari fiind, ne-au făcut oameni.

Desigur, cei care au dăunat pe timpuri nu trebuie să participe şi nici să fie aleşi la scrutine. Listele candidaţilor pentru deputaţi trebuie completate cu date din biografiile lor obţinute de la Securitate, ca oamenii să nu-i voteze, dacă au fost compromişi. Ar trebui ca nici partidele să nu-i înainteze. Vorbim despre lustraţie, fără să precizăm cum ar trebui să fie realizată.

– Dar Dvs. aţi colaborat cu Securitatea?

Eu n-am putut să colaborez, fiindcă am fost şeful ei. Securitatea era o parte a organului de putere. Nu am avut cum să colaborez cu reprezentanţii acesteia. De obicei, Securitatea lua reprezentanţi ai intelectualităţii.

– În suflet vă mai consideraţi comunist?

Dacă aş fi comunist în suflet, aş face parte din PCRM. Cum aş putea fi, dacă am plecat din Partidul Comunist şi am semnat ultimele documente de deces ale acestuia la Moscova, în calitate de preşedinte al Comisiei de lichidare a PCUS? Ulterior, nu m-am implicat în niciun partid.

„Ce are Comintern-ul cu Moldova?”

– Ştiţi ce e şi cu moldovenismul – îşi are originile în teoria cominternistă şi a creat o confuzie şi incertitudine în rândul europenilor în privinţa noastră.

Ce are Comintern-ul cu Moldova? Comintern-ul este mişcarea muncitorească revoluţionară. Ce ar avea cu noi, când în 1917 noi eram o parte a României?

-Nu credeţi că acea reţea globală de spionaj bolşevic, creată de URSS, a fost responsabilă de crearea teoriei moldoveniste – a limbii şi naţiunii moldovene?! Iar PCRM-ul în frunte cu Voronin ar fi nişte promotori ai acesteia?

Ei nu mai promovează nimic din toate astea, ci doar interesele lor financiare. Teoriile în cauză sunt nişte speculaţii lansate în campanii electorale. Când vin la putere, promit multe şi dereglează tot mecanismul de dezvoltare a statului. Şi Urecheanu a promis salarii de 500 de euro.

– Aţi apărut public alături de liderii Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), presa a scris chiar că aţi „cocheta” cu unii dintre aceştia. Aveţi raporturi speciale cu ei?

Nu am relaţii speciale cu AIE. Am relaţii cu toate partidele de la guvernare, pentru că am lucrat cu majoritatea. Eu am acceptat schimbarea în RM, fiindcă nu poţi opri evoluţiile unei ţări. Particip la diverse evenimente. Unicele mele contacte cu actualii guvernanţi constau doar din întâlniri cu diverse ocazii sau din discuţii telefonice.

„Doritori de a fi un fel de voronini sunt o mulţime în RM”

– Nu agreaţi nicio formaţiune de la guvernare?

Sunt liber în această privinţă. Eu îi susţin pe toţi în acţiuni normale. Dacă aş fi legat de vreun partid, ar fi trebuit să-l susţin şi în acţiuni mai puţin plăcute. Alianţa trebuie să aibă un regim de activitate, o modalitate de a coordona activităţile celor patru formaţiuni politice, de a prezenta deciziile comune ale acestora. Dacă fiecare în parte îşi declară opiniile sale, oamenii se dezamăgesc. Problemele noastre apar anume din neobişnuinţa de a lucra în alianţă.

– V-aţi exprimat public părerea că comuniştii nu se mai întorc, dar sistemul autoritar se poate întoarce. Ce aţi avut în vedere?
Precum spunea un savant polonez, să ţinem cont de faptul că mentalitatea veche se reproduce în generaţia tânără. Doritori de a fi un fel de voronini, când numai îşi aruncă privirile şi toţi tremură, sunt o mulţime în RM. Pericolul ca asemenea oameni să ajungă la putere e foarte mare. Teamă mi-i că vin băieţi tineri, care au tendinţe totalitare.

E o chestiune de cultură şi de tradiţie politică, pe care nu le avem şi nici nu vrem să le învăţăm. Sistemul politic european, precum ştim, e bazat pe tradiţii. La noi toate partidele s-au obişnuit să procedeze exact aşa cum le dictează liderii lor de partid. Aceştia, de obicei, se înconjoară de găşti de câte patru-cinci oameni loiali, care le dedică ditirambi.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)