Transnistria ar putea fi declarată „zonă ocupată”?

Din ziua când vicepremierul Federaţiei Ruse, Dmitri Rogozin, responsabil pentru complexul militar al ţării, a fost numit şi reprezentant al preşedintelui Vladimir Putin în Transnistria, situaţia geopolitică din Sud-Estul Europei se schimbă radical, din păcate, în defavoarea R. Moldova în primul rând.

Domnul D. Rogozin este un politician bine apreciat în Rusia, dar şi ştiut în Europa şi SUA ca o persoană foarte dură şi cu tendinţe expansioniste. Când era în viaţă conducătorul-pacificator al Ceceniei, Cadîrov-tatăl, l-a apreciat oficial pe D. Rogozin ca cel mai mare destabilizator al Caucazului. La timpul potrivit, politicianul a fost acceptat de către Vladimir Putin, în primul rând, pentru naţionalismul său. După un bun stagiu în cadrul NATO (ca reprezentant al Moscovei), Vladimir Putin i-a încredinţat una din cele mai responsabile misiuni strategice – să pregătească armata Rusiei pentru a forma un nou imperiu, aşa-numita URSS-2. Aceasta este prima constatare a noastră pentru publicul mai puţin informat.

 

Transnistria, pierdută pentru R. Moldova şi pentru Occident

A doua constatare ţine de faptul că Occidentul insistă ca Transnistria să aparţină R. Moldova, dar nu Rusiei, în fond, o orientare geostrategică benefică teoretic şi pentru R. Moldova. Însă trebuie să recunoaştem că evenimentele din zonă sunt atât de dinamice încât, la ora actuală, SUA, UE şi NATO deja nu mai pot face nimic. Mai mult, cu numirea lui D. Rogozin responsabil la Tiraspol, Transnistria, din punct de vedere geoeconomic şi geopolitic, este pierdută atât pentru R. Moldova, cât şi pentru Occident. Moscova are acolo nu numai o poziţie favorabilă militară şi o bază economico-industrială, dar şi resurse financiare pentru a nu permite ca UE să-i fie concurentă.

Apoi, populaţia (60% de origine slavă, iar majoritatea moldovenilor tot cu Rusia ţine) este legată de nişte rădăcini adânci de patria istorică – fosta URSS, pe care Vladimir Putin şi Dmitri Rogozin au de gând s-o creeze. Doar şi cel mai mare sat moldovenesc din stânga Nistrului – Mălăieşti (baştina lui Vladimir Beşleagă), în proporţie de peste 95 la sută, s-a decis că doreşte cu Rusia, dar nu cu R. Moldova. Comentariile sunt în plus.

 

Parlamentul RM trebuie să reacţioneze înainte ca FR să recunoască independenţa Transnistriei

Sunt convins că primele acţiuni concrete ale lui Dmitri Rogozin vor fi îndreptate spre obţinerea independenţei acestei regiuni. Nu e numai dorinţa, ci şi misiunea sa. De altfel, ne-a dat de înţeles Dmitri Medvedev luna trecută. Vladimir Putin are la dispoziţie două modalităţi pentru misiunea trimisului său: pe cale paşnică, generată de nişte presiuni masive în mai multe domenii, şi prin „impunerea la pace” a R. Moldova, provocată de coloana a cincea locală în frunte cu comuniştii lui M. Tkaciuk–V. Voronin.

În virtutea evenimentelor şi proceselor ce vor urma imediat după inaugurarea oficială a lui Vladimir Putin, Chişinăul, desigur în colaborare directă cu UE şi SUA, ar trebui să determine, din timp, ziua decisivă când ar fi nevoie de o declaraţie oficială că Transnistria este ocupată definitiv. Această declaraţie ţine de funcţia Parlamentului şi ea trebuie făcută înainte ca Federaţia Rusă să recunoască Transnistria ca stat independent. Un astfel de document oficial ne-ar fi benefic pentru ceea ce a mai rămas din R. Moldova pe viitor, pentru mai multe situaţii imprevizibile geopolitice şi geoeconomice ce vor urma numaidecât.

 

Cum ar trebui să procedeze Occidentul?

E în stare Parlamentul nostru să procedeze aşa? Personal nu cred că toţi deputaţii Alianţei ar putea să voteze o astfel de declaraţie. Presupunerea noastră reiese din poziţia unor deputaţi democraţi care au susţinut propunerea lui Igor Dodon de a interzice istoria românilor în şcoli. Sărmanii de ei, s-au dovedit repetenţi la nişte valori istorice universale: când un popor, un neam este dispersat de soartă în mai multe state (cazul nostru: R. Moldova, Ucraina, România etc.), obligatorie este studierea istoriei acestui popor (neam). În cazul nostru, deci, istoria românilor. Doresc să-i avertizez pe aceşti şi alţi repetenţi la istorie şi alte discipline, parafrazându-l pe ungurul Marco Bello: dacă vreţi să fiţi miniştri, deputaţi, apoi învăţaţi limba şi istoria. În genere, în lipsa unui document oficial al Parlamentului privind ceea ce are loc la Tiraspol şi Moscova,  expansionismul forţelor neoimperiale va avea şi în continuare undă verde pentru a-şi manifesta deschis şi iresponsabil activitatea diversionistă cu scopul de a destabiliza situaţia socială, economică şi politică, şi a nu fi tras la răspundere, iar Kremlinul ar putea trimite la Chişinău forţe de „impunere la pace”.

Toate aceste circumstanţe generează, desigur, o întrebare: cum ar trebui să procedeze Occidentul, căci şi el a pierdut Transnistria, şi care ar fi acţiunea Chişinăului ca situaţia să nu ajungă până la conflicte stradale şi invazie militară rusească? Depăşirea pericolului se vede în intensificarea activităţii UE şi SUA în Basarabia în virtutea urgentării aderării R. Moldova la UE în baza modelului cipriot impus de agravarea situaţiei geopolitice din zonă (aderă partea dreaptă a Nistrului cu comunele subordonate Chişinăului, iar restul raioanelor fiind declarate ca ocupate). De altfel, ocupată în curând ar putea fi şi partea basarabeană a R. Moldova.

 

 prof. univ. Sergiu Ion Chircă,

deputat al primului Parlament (1990-1994)