Toţi au uitat de asasinarea lui Pisari

Urmărirea penală în cazul Pisari, tânărul omorât de un pacificator rus, a fost încetată

„Cel mai important e că nu mor oameni”, a declarat recent liderul separatist de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, vorbind despre pretinsa importanţă a pacificatorilor ruşi în zona de securitate. Pesemne că acesta a uitat că, pe 1 ianuarie 2012, Vadim Pisari, un tânăr de 18 ani din satul Pârâta, raionul Dubăsari, a fost împuşcat mortal de un pacificator rus.

La ora 6 dimineaţa, băiatul, împreună cu prietenul său, Constantin, a mers cu maşina unui cunoscut la staţia de alimentare din Vadul lui Vodă. La întoarcere, însă, nu au reuşit bine să treacă postul de pacificatori că au devenit ţinta bărbaţilor îmbrăcaţi în uniforme militare.

Până în prezent, nimeni nu poate confirma cuvintele unicului martor, Constantin Bologan, că de fapt au tras doi pacificatori. „Două persoane au tras, din diferite părţi”, a menţionat tânărul care a supravieţuit focurilor trase din armele pacificatorilor.

La scurt timp după incident, autorităţile ruse au preluat cazul, pentru ca, peste câteva luni, să anunţe că pacificatorul a tras chipurile în legitimă apărare şi a fost scos de sub urmărire penală. Până în prezent, avocaţii familiei Pisari nu au primit din partea Procuraturii Militare a Federaţiei Ruse o copie a ordonanţei de încetare a urmăririi penale. „Partea rusă a încetat urmărirea penală în mai 2012. Noi, ca reprezentanţi ai familiei Pisari, avem nevoie de o copie a ordonanţei de încetare a urmăririi penale ca să o putem ataca în mod corespunzător. Organele de drept din Federaţia Rusă însă nu ne-au trimis nimic. Am expediat o cerere către Procuratura militară din Federaţia Rusă, organele de anchetă şi am solicitat să ne fie prezentată ordonanţa. Până în prezent, nu am primit niciun răspuns de la ei. Unica soluţie e să mergem în Federaţia Rusă”, a declarat pentru JURNAL Alexandru Postică, avocatul familie Pisari.

Apărătorul pune la îndoială rezultatele anchetei efectuate de către partea rusă, potrivit cărora acesta ar fi tras în legitimă apărare. „Împuşcăturile au fost efectuate din spate, după ce maşina a traversat linia în care se afla pacificatorul rus, dacă poate fi numit pacificator după ce a omorât un om”, a mai adăugat Postică.

„Da. Am pus punctul”

S-au resemnat şi procurorii din R. Moldova. Deşi în decembrie 2012, aceştia au declarat că nu este exclus că partea rusă ar putea redeschide cazul după ce va primi toate actele expediate de Procuratura Generală a R. Moldova, astăzi aflăm că „s-a pus punct în acest caz”.

Contactat de JURNAL, procurorul Ion Dediu a avut doar atât de spus: „Nu avem niciun răspuns de la Procuratura Federaţiei Ruse. Urmărirea penală a fost suspendată. Da. S-a pus punct cazului Pisari”, a conchis procurorul. Continuă însă să sângereze rana din sufletul părinţilor lui Vadim Pisari care, pe 1 ianuarie 2013, au mers la mormântul fiului lor pentru a aprinde o lumânare. Dacă atunci încă mai sperau că pacificatorul ucigaş va fi tras la răspundere, astăzi nu mai ştiu ce să facă. „Ce pot face? Noi suntem oameni mici. La care uşă să bat? Care prag să-l păşesc? Cine o să-mi facă dreptate? Sunt implicaţi oameni mari, de aceea totul s-a închis şi s-a uitat. Dar pe Vadim nu-l mai întorci. Copilul meu putrezeşte în pământ, iar ucigaşii sunt în libertate”, ne-a spus Oxana Pisari, mama îndoliată.

Amintim că, la câteva zile după tragedie, JURNAL a reuşit să facă legătura cu familia pacificatorului rus Veaceslav Cojuhari. Atunci mama militarului a declarat că, în acea noapte, fiul ei a fost nevoit să scoată arma şi să tragă, deoarece maşina în care se aflau tinerii se îndrepta spre el. Inexplicabil însă este faptul de ce automobilul a fost ciuruit de gloanţe, iar Pisari a fost rănit în spate. Pesemne că nu vom mai afla răspuns la aceste întrebări, deoarece dosarul Pisari a fost închis, iar unicul bănuit a fost scos basma curată.

„De ce a fugit?”

„Vedem că o parte din parlamentari nu este deranjată de prezenţa trupelor ruseşti pe teritoriul R. Moldova, nu este deranjată că preşedintele rus îl desemnează pe Dmitri Rogozin responsabil pe o parte a R. Moldova şi, în asemenea situaţie, cetăţenii R. Moldova din stânga Nistrului au devenit ostatici ai unei asemenea atitudini. Peste 20 de ani ei se simt uitaţi, trădaţi, sfidaţi de guvernarea de la care ei aşteaptă să fie protejaţi şi de la care aşteaptă acţiuni de reîntregire a ţării. Cazul lui Vadim Pisari este grăitor. Vreo două-trei zile, unii politicieni s-au dat în umbră ca să nu deranjeze Moscova, sponsorul lor, alţii s-au băgat în faţa camerelor de luat vederi. Au trecut câteva zile, au apărut alte subiecte, moartea cetăţeanului R. Moldova este dată uitării. Atât. Moartea cetăţeanului R. Moldova, ucis de un pacificator rus, nu-i mai deranjează deloc”, a opinat Oazu Nantoi, expert în problema transnistreană.

Dacă ar da ochii cu pacificatorul Cojuhari, părinţii lui Vadim Pisari au ce-i spune şi ce-l întreba. Astăzi însă, oamenii legii nu ştiu exact unde se află militarul, se presupune că ar putea fi în Breansk. „Vreau să-l văd la faţă şi să-l întreb, dacă a procedat corect, de ce a fugit? De ce n-a venit să-şi ceară iertare? A trecut mai mult de un an şi niciun rezultat. Aşa vor trece anii şi nimeni nu ne va face dreptate”, a spus dezamăgit Simion Pisari, tatăl tânărului de 18 ani omorât de pacificatorul rus.

Iana Zmeu