Torturat la 14 ani

7 APRILIE // După doi ani de la revolta tinerilor, nici un torţionar nu a fost pedepsit

La doar 14 ani, Vitalie Iurcu a trăit momente de groază ce ar putea fi traumatizante și pentru un matur. În seara de 7 aprilie 2009 Vitalie a mers în Piața Marii Adunări Naționale din curiozitate, singur, fiindcă adolescența are nevoie de micile sale revoluții și de mari speranțe. Nu a stat mult, iar la întoarcere a fost reținut de 2 ori.

A stat în genunchi la comisariat

În fața cinematografului Patria a fost pus la pământ de polițiști: „A fost un moment de șoc pentru mine. Nu mă așteptam să fiu reținut. M-au pus la pământ și m-au lovit. Le-am zis că sunt minor și m-au lăsat să plec”. Câteva minute mai târziu, trecând prin fața magazinului Gemenii, Vitalie a fost doborât de către polițiștii de la Brigada cu destinație specială ”Fulger”. Și de această dată a fost bătut fără milă, însă nu l-au lăsat să plece. „Am fost transportat împreună cu alți tineri la Comisariatul de poliție Buiucani. Acolo, într-un coridor îngust, am fost puși în genunchi cu mâinile la ceafă. Eram repartizați în două coloane, stăteam cu fețele la perete. Polițistul ce umbla printre noi ne ordona să nu mișcăm deloc. Vocea lui nu era furioasă, ci extrem de amenințătoare. La fiecare mișcare eram loviți cu ambele palme concomitent peste urechi, eu am mai primit și un pumn în spate, alții au fost bătuţi și mai tare.”

Cabinetele ororii

Tinerii au stat în coridor circa trei ore, timp în care erau chemați câte unul în biroul din capăt unde erau torturați și obligaţi să semneze declarații, unele dintre acestea false, despre furturi și alte infracțiuni. „Eram chemați câte unul în cabinetul deschis ce ilumina întreg coridorul. Ușa nu se închidea după ce intra persoana, pentru a ne intimida și a băga frica în cei ce-și așteptau rândul. Acolo se auzeau răcnete, lovituri, amenințări și acuzații ce nu țineau neapărat de ziua de 7 aprilie. Cel chemat se afla în birou circa 10-15 minute. Când am intrat eu, am fost acuzat că am aruncat cu pietre în parlament, deși nu am făcut-o. Am fost din nou lovit cu bestialitate”, declară tânărul. În jurul orei 5.00, Vitalie a fost transportat la Centrul de Plasament pentru Minori. Acolo n-a fost torturat, dar a asistat la o scenă în care un băiat a fost lovit cu palma și piciorul de către un polițist.

Și după doi ani de la evenimentele din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, Vitalie Iurcu rămâne sceptic față de posibilitatea recuperării unor daune morale și tragerii la răspundere a polițiștilor torționari. Tânărul afirmă că mai speră că i se va face dreptate la CEDO. De altfel, avocatul tânărului, Iurie Oancea, a depus deja dosarul la CEDO. Recuperarea unor daune morale pe cale judiciară este unica soluție. Până în momentul de faţă, Vitalie nu a primit vreun suport financiar din partea statului.

Doar două dosare au trecut de prima instanţă

Solicitat de JURNAL, Iurie Crăciuneac, fondatorul Grupului de inițiativă Antitortură din raionul Cahul, afirmă: „Din 56 de persoane din Cahul, torturate în urma evenimentelor din 7 aprilie, ajutor au primit doar trei. Acesta a constat în tratament gratuit la sanatoriul din Cahul. Iar din șase dosare intentate, doar două au trecut de prima instanță. Sumele solicitate de către reclamanți sunt acceptate spre înregistrare doar în proporție de 10 la sută. Reclamanții sunt învinuiți că vor să se îmbogățească pe seama statului”.

Experienţa prin care au trecut în noaptea de 7 spre 8 aprilie tinerii maltrataţi de poliţişti li s-a întipărit adânc în memorie, lăsând o plagă dureroasă. Va fi nevoie de o perioadă îndelungată pentru ca timpul să le atenueze suferinţa. Tinerii încă mai speră că li se va face dreptate, dacă nu la ei în ţară, atunci la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Vadim Vasiliu