„Tortura ţinteşte în demnitatea umană”

Consecinţele torturii durează, de aceea necesită asistenţă psihologică specială, altfel urmările pot fi grave

Alexandru Malcocean

Consecinţele torturii durează, de aceea necesită asistenţă psihologică specială, altfel urmările pot fi grave

Cu ocazia Zilei Internaționale pentru Sprijinirea Victimelor Torturii, marcată pe 26 iunie, Centrul „Memoria” de Reabilitare a Victimelor Torturii a organizat marţi, 24 iunie, o masă rotundă la care s-a discutat despre reabilitarea victimelor torturii, impunitatea în cazurile de tortură: cauze, consecinţe şi soluţii. În opinia reprezentanţilor Centrului, în Republica Moldova, reabilitarea victimelor supuse torturii rămâne o problemă nerezolvată.

„Tortura ţinteşte în demnitatea umană. Spre deosebire de alte forme de traume, tortura cauzează nu doar suferinţe fizice, dar şi suferinţe psihologice care durează ani de zile. Unele persoane suferă zeci de ani. În procesul de asistenţă, noi ne întâlnim deseori cu efectele, reacţiile emoţionale profunde ale persoanelor supuse diferitor agresiuni fizice şi psihologice”, a spus în cadrul mesei rotunde psihoterapeutul Centrului, Svetlana Leşanu.

Potrivit reprezentanţilor Centrului „Memoria”, pentru Republica Moldova reabilitarea victimelor supuse torturii rămâne a fi o problemă, care necesită fonduri suplimentare şi noi eforturi din partea instituţiilor statului.

Printre cei care au fost victime ale torturii la evenimentele din 7 aprilie 2009 este şi Alexandru Malcocean, în vârstă de 27 de ani, din raionul Căuşeni. La evenimentele din aprilie 2009, Alexandru era student în anul II la Universitatea Agrară de Stat din Republica Moldova.

Interogatoriu cu pumni

Tânărul povesteşte că a participat la protest împreună cu alţi colegi de la facultate şi niciodată n-a negat acest fapt, pentru că a protestat împotriva fraudării alegerilor şi a regimului comunist. Alexandru a fost timp de două zile (6 – 7 aprilie) în PMAN, dar nu până noaptea târziu. „N-am pus mâna pe nicio piatră”, mărturiseşte tânărul.

Împreună cu alţi şapte colegi de facultate, au fost forţaţi de către persoane îmbrăcate în civil să urce în maşini, chiar din faţa blocului de studii, fără a fi întrebaţi dacă au participat măcar la proteste. La Comisariatul de poliţie Râşcani al capitalei au fost interogaţi în timp ce erau bătuţi, umiliţi, înjuraţi. „Eu am fost primul care am „mâncat” mai mulţi pumni în prima zi. Îmi spuneau să recunosc că am aruncat cu pietre, că am făcut dezordine. Spuneam că n-am aruncat, n-am scandat, doar am protestat paşnic. În celelalte două zile, am fost doar intimidat, umilit. În timpul nopţii am fost scoşi afară şi siliţi să semnăm nişte dosare fabricate pe loc de către poliţişti”, rememorează Alexandru Malcocean evenimentele prin care a trecut acum mai bine de cinci ani.

Reabilitarea psihologică de la „Memoria”

După trei zile de detenţie, băieţii au fost eliberaţi. Părinţii n-au ştiut. Alexandru n-a avut niciodată de-a face cu poliţia, „dar atunci mi-am dat seama de acţiunile pe care le pot fabrica ei. Ne-au învinuit de huliganism, dezordini în masă. Spuneau că au înregistrări video, pe care niciodată nu le-am văzut”, spune tânărul. El a fost susţinut şi ajutat moral de către o rudă a sa, care l-a condus şi la Centrul „Memoria”.

„La „Memoria” mi-au oferit susţinerea psihologică necesară. Sesiunile cu psihologul m-au ajutat mult. Au trecut cinci ani şi periodic merg la centrul de reabilitare”, mărturiseşte Alexandru. Tânărul a absolvit facultatea şi este angajat la Ministerul Finanţelor.

Alături de Alexandru Malcocean era şi Victor Bulgar, care la fel este una dintre victimele de la evenimentele din 7 aprilie 2009. Tânărul a fost arestat pe data de 8 aprilie 2009, în timp ce mergea spre casă, fiind în sectorul Telecentru al Chişinăului. El a stat închis o noapte la Comisariatul de Poliţie din sectorul Buiucani al capitalei. Acolo a fost torturat cu bastonul, picioarele, pumnii. În urma leziunilor corporale suferite, Victor a suportat o intervenţie chirurgicală la spate, iar în prezent se confruntă cu mari probleme de ordin psihologic.

„Durerile m-au schimbat radical”

Despre Centrul de Reabilitare „Memoria” Victor Bulgar a aflat în anul 2011, specialiştii de aici ajutându-l să-şi revină. El mai are nevoie de îngrijiri medicale, dar întâi de toate de susţinere psihologică. „Durerile suportate atunci m-au schimbat pe viaţă. Sunt mai reţinut. Acum mă simt mai bine”, se confesează Victor, care mai spune că ar fi bine dacă şi statul ar contribui cu ceva la susţinerea victimelor supuse torturii.

Centrul de Reabilitare a Victimelor „Memoria” este singura organizație care oferă asistență medicală și psihologică victimelor torturii, iar statul nu are asemenea servicii și nici nu le finanțează, a declarat directorul executiv al organizației, Ludmila Popovici.

Şeful Direcţiei Juridice a Ministerului Sănătăţii, Ion Ciochină, spune că legislaţia nu stipulează dacă este sau nu pacientul victimă a torturii. El este pacient în raport cu instituţiile medicale şi primeşte îngrijirile medicale necesare dacă are poliţă de asigurare medicală. În cazul în care nu beneficiază de poliţă de asigurare obligatorie, tratamentul se face pe cont propriu. „Cazurile de urgenţă sunt asigurate pentru toţi pacienţii”, a conchis Ion Ciochină.

La eveniment au participat reprezentanţi ai instituţiilor de stat şi ai celor internaţionale, ai ambasadelor din R. Moldova şi ai societăţii civile, jurnalişti, beneficiari ai RCTV „Memoria”, alte persoane relevante.

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa