„Tortura este inadmisibilă, indiferent de criză”

DREPTURILE OMULUI // Thomas Hammerberg: „Legea nediscriminare va fi adoptată până la finele anului” 

Aflându-se într-o vizită oficială în Republica Moldova, Thomas Hammerberg, comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, fost secretar general al Amnesty International, în numele căreia, în 1977, a ridicat premiul Nobel pentru Pace, a oferit un interviu JURNALULUI. Thomas Hammerberg ne-a relatat că deşi în ultimii doi ani se observă o ameliorare în domeniul respectării drepturilor omului, R. Moldova mai are de lucrat la domeniul justiţiei. Una din scăpări este tolerarea impunităţii în dosarul 7 aprilie. Hammerberg regretă faptul că Biserica Ortodoxă se opune adoptării legii nediscriminării, chiar dacă şi în interiorul acesteia sunt homosexuali. Comisarul a mai spus că emigranţii moldoveni sunt priviţi cu ochi buni de către europeni, deoarece sunt muncitori, totuşi sunt expuşi riscului de a fi exploataţi. Această problemă necesită o monitorizare atât din partea autorităţilor din ţara în care munceşte migrantul, dar şi de către Guvernul RM.

–      Care sunt cele mai stringente probleme în domeniul drepturilor omului cu care se confruntă republicile postsovietice?

Una din problemele majore este felul în care funcţionează sistemul justiţiei: modul în care se aplică legea, modul în care funcţionează poliţia, judecătoria, curţile, penitenciarele. Sunt probleme în toate aceste domenii. Poliţia nu este întotdeauna competentă şi bine educată. Foloseşte prea multă violenţă. Avem rapoarte privind tratamente inumane, torturi în toate republicile postsovietice. Pe lângă acestea, sistemul judecătoresc în toate aceste republici este corupt. Persistă tendinţa de imixtiune a politicului în domeniul justiţiei, de presiune a judecătorilor. Urmărirea penală şi acuzarea au pondere prea mare şi nu există un echilibru între acuzare şi apărare în sistemul judecătoresc. Persistă fenomenul presiunii în ţările Europei de Est.

–      Aţi primit rapoarte despre ce se întâmplă în R. Moldova în ultimii doi ani? Care este situaţia generală în domeniul respectării drepturilor omului în Republica Moldova?

Da, sunt consemnate anumite progrese. În general, parcursul este pozitiv. Totuşi există probleme serioase care dăinuie. Una din acestea este modul în care s-au petrecut lucrurile după protestele din aprilie 2009. Au urmat o serie de rapoarte din care am concluzionat că au avut loc tratamente inumane şi tortură la scară înaltă, mulţi oameni au trecut prin aceste tratamente înjositoare. Acum pot să constat faptul că foarte puţini oameni au fost traşi la răspundere în acest caz. Doar câţiva poliţişti au fost traşi la răspundere. Oamenii care au deţinut funcţii decizionale nu au fost traşi la răspundere. Dacă această stare a lucrurilor va continua, se va crea o atmosferă de impunitate, este absolut nedorit când vorbim despre tortură. E timpul să demostrăm că tortura este inadmisibilă, chiar şi în momente de criză.

–      Aţi primit rapoarte privind islamofobia, homofobia din Republica Moldova? Care este situaţia de aici?

Da, am primit rapoarte privind aceste probleme. Rapoartele au fost bine documentate. De fapt, dacă vorbim despre islamofobie, este o problemă a Europei. S-a instaurat o atmosferă generală în care persistă prejudecăţi faţă de musulmani. Oamenii confundă teroriştii cu musulmanii. Există un sentiment general de dispreţ faţă de musulmani. Fenomenul de dispreţ este injust şi încalcă principiile de bază ale drepturilor omului. Problema homofobiei este foarte acută, în mod special, în fostele ţări sovietice. Prejudecăţile sunt întipărite adânc în minţile oamenilor, în unele cazuri există şi agresivitate. Oamenii care aparţin unei extreme sau unei grupări care percepe homosexualitatea în mod negativ se pare că nu înţeleg faptul că un număr de oameni s-au născut cu o altă orientare sexuală decât majoritatea. E vorba de 5-7 procente din majoritatea populaţiei. În R. Moldova, numărul s-ar ridica la câteva zeci de mii de persoane de homosexuali sau bisexuali. De ce aceşti oameni să nu aibă aceleaşi drepturi depline ca şi ceilalţi? Acest lucru înseamnă intoleranţă. E foarte jenant faptul că există cei care susţin că homosexualilor nu trebuie să le fie protejate drepturile.

–      În acest context, cât de importantă este adoptarea legii nediscriminare în RM?

Cred că această legislaţie este extrem de importantă pentru aceste grupuri, dar şi pentru alte grupuri minoritare de risc: romii şi alte minorităţi etnice, oamenii cu dizabilităţi. Aceşti oameni au nevoie de legislaţia respectivă ca şi majoritatea. Aş aplauda adoptarea legii. Probabil acest lucru se va întâmpla până la sfârşitul anului curent.

–      În cazul R. Moldova, problema constă în faptul că biserica se opune adoptării legii nediscriminare. Cum trebuie să procedeze în acest caz parlamentarii?

Am observat această rezistenţă din partea bisericii. Consider regretabilă opunerea. Cred că rezistenţa se bazează pe o înţelegere absolut greşită a acestei legi. Cred că este absolut inoportun ca preoţii să-şi folosească platforma şi credibilitatea pentru a răspândi prejudecăţi. Şi, de fapt, conţinutul acestor acţiuni şi sentimente negative sunt îndreptate împotriva grupurilor de oameni care nu au făcut nimic negativ. Mai mult, sunt foarte mulţi oameni în biserică care s-au născut cu orientare homosexuală. Drepturile acestor oameni trebuie respectate. Cred sincer că legea va fi o posibilitate pentru biserică de a-şi reconsidera poziţia şi de a avea puterea de a tolera acest fenomen decât de a-l urî.

–      Sunt mulţi moldoveni care au emigrat în Uniunea Europeană. Ce drepturi le sunt încălcate cel mai des şi care sunt mecanismele aplicabile pentru respectarea drepturilor cetăţenilor moldoveni?

Există un procent de emigranţi care lucrează şi în Rusia, există un număr important în Italia, dar şi în Spania, Portugalia, Grecia. Am fost în toate aceste ţări şi am discutat problema emigranţilor. De obicei, emigranţii moldoveni sunt priviţi cu ochi buni de către populaţia gazdă, sunt priviţi mult mai pozitiv decât mulţi alţi emigranţi, deoarece sunt muncitori, sunt loiali şi îşi fac bine treaba. Lucrurile neplăcute se întâmplă atunci când sunt exploataţi de angajatori. Cred că emigranţii trebuie protejaţi împotriva exploatării atât de către autorităţile acestor ţări. În acelaşi timp, trebuie să existe un mecanism de monitorizare şi aici, la Chişinău, care trebuie să se opună acestei exploatări prin metode diplomatice. Am invitat, în acest sens, Guvernul R. Moldova să-mi trimită orice raport privind aceste probleme.

–      Care sunt carenţele cele mai stringente în domeniul drepturilor omului în RM?

R. Moldova nu este foarte diferită de alte ţări. Cred că cel mai important obiectiv, pe moment, este adoptarea legii nediscriminare, dar şi garantarea aplicabilităţii acesteia. E important ca legea să fie implementată. Pentru aceasta este nevoie de o funcţionare bună a sistemului judiciar, o funcţionare mai bună a tuturor elementelor acestui sistem. E nevoie de o reformă în acest sector, e nevoie de resurse pentru a-şi atinge scopurile. Deci, când legea nediscriminare va fi adoptată – cred că veţi avea o lege bună, cu excepţia a unu-două puncte care pot fi corectate – aceasta va trebui transpusă în realitate.

Interviu realizat de Vadim VASILIU

The following two tabs change content below.