Topicul dragostei

Am şi eu câteva răspunsuri de la psihologii americani. Aceştia susţin că un om sănătos psihic nu poate iubi mai mult de doi ani.

O săptămână este durata minimă a unui „stadiu incipient de exaltare”. Atunci când te aprinzi în 4-6 ore şi în 7-8 zile ajungi să te întrebi ce ai găsit la el / ea. 1-4 luni este durata medie a iubirilor adolescentine şi a relaţiilor extraconjugale impulsionate, cel mai adesea, de împrejurări favorabile. Acestea se termină în general când unul dintre parteneri pune brusc capăt relaţiei. De la cinci luni până la un an este vorba despre relaţiile în care amândoi sunt foarte îndrăgostiţi, dar au complicaţii ori au pe altcineva, ori sunt prea tineri, ori sunt prea interesaţi de carieră. De cele mai multe ori, partenerii se despart de acord comun.

Perioadele de 1-3 ani, după opinia psihologilor, par a fi ferme şi dezarmante. O iubire nu poate dura mai mult de trei ani. Ceea ce urmează este obişnuinţă, ataşament, forme stabile de afecţiune, dependenţă, comoditate. Mulţi oameni au protestat împotriva acestei teorii, dar, la o privire mai atentă, vom constata că este adevărat.

Altfel spus, numai cei cu psihicul afectat pot iubi o viaţă întreagă la fel. Asta nu înseamnă însă că un cuplu care rezistă mult timp este debil, în acest caz afecţiunea a îmbrăcat forme mai complexe sau chiar mai reduse, uneori, care nu se pot defini prin iubire. Sper că au fost interesante informaţiile primite de la mine… Şi să nu uităm de excepţiile care confirmă regula.

Anonim

The following two tabs change content below.