„Toate premiile obținute i le dedic Mamei”

Interviu cu Mihaela Damian, actriță la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, conducător de cerc dramatic la Liceul „Iulia Hasdeu”

Dragă Mihaela Damian, în copilărie ai mers la teatru?

Nu, pentru că m-am născut la țară. Dar am fost la spectacolele care veneau la casa de cultură din sat. L-am văzut în copilărie pe Petru Hadârcă și, de asemenea, pe Florin Piersic.

Ce-i poate da teatrul unui copil?

Creațiile teatrale sunt importante în viața unui copil, îl ajută la formarea personalității, teatrul îi antrenează memoria, îi îmbogățește imaginația, îl învață să interacționeze cu lumea, contribuie la dezvoltarea creativității prin cele cinci organe de simț.

De când predai actoria în școli, licee?

Lucrez cu copiii din 2003. De şase ani lucrez la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu” din Chișinău. Colaborez și cu taberele de vară „Altair”, „Dor”, predau la Cursul de teatru pentru copii „Ingenium”. La Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu” conduc un cerc dramatic pe care îl frecventează mulți copii, de la clasa a V-a până la a XII-a. Participăm la diferite concursuri de teatru pentru elevi organizate în municipiul Chișinău.

Ce scenete, spectacole pregătiți?

Pornim de la zero, dar în final ajungem să facem lucrări actoricești frumoase. De obicei, scenariile le scriu singură, mai mult pe teme sociale. Astfel de teme sunt relația mamă-copil, combaterea violenței și indiferenței în rândurile copiilor, problema caselor de copii, divorțul și, cel mai grav, suicidul în rândurile adolescenților. Pentru două scenarii am luat Premiul Mare la categoria „Cel mai reușit scenariu” în cadrul concursurilor municipale de teatru pentru copii.

Cum decurg repetițiile cu copiii? Se ajunge la lacrimi?

Nu! La repetiții copiii nu ajung la lacrimi pentru că eu sunt calmă, atentă, văd și aud și sunt înțelegătoare cu cei mici. Nu e nevoie să faci artă cu lacrimi.

Ce premii ai luat pentru măiestrie actoricească de-a lungul anilor?

Cel mai important pentru mine e Premiul pentru cea mai bună actriță de plan 2, pentru rolul Ziței din spectacolul „O noapte furtunoasă” de Caragiale, în regia lui Petru Hadârcă. Am câștigat și Premiul 1 la Festivalul „Nenea Iancu”. Iar ca pedagog de artă teatrală am luat nenumărate premii, care li se cuvin, înainte de toate, copiilor-actori.

Felicitări pentru Marele Premiu obținut de grupul de mici actori condus de tine la Gala premiilor concursului „Din istoria neamului”, care a avut loc duminică, 26 februarie! Ce generic a avut ediția curentă?

Concursul din anul acesta a avut genericul „Creangă cu neamuri”, fiind consacrat marelui povestitor Ion Creangă. Grupul de mici actori de la Liceul „Iulia Hasdeu” a prezentat spectacolul intitulat „Gândul” ce are la bază povestea „Prostia omenească”. În acest spectacol am introdus mai multe personaje din opera lui Ion Creangă. În plus, am pus în gura personajelor cele mai cunoscute replici și citate de Ion Creangă. Gala premiilor s-a desfășurat la Teatrul „Ginta Latină”, sala a fost arhiplină!

Copiii de la sate ar putea primi o educație teatrală?

Nu, din păcate, pentru că specialiștii în domeniu nu merg la sate.

– În Moldova se nasc tot mai puțini copii. Cum poate fi oprită depopularea republicii, după părerea ta?

Din nefericire, la noi natalitatea este în descreștere, e o problemă foarte dureroasă, de ea ar trebui să se ocupe în primul rând președintele Igor Dodon, dar nu de chestiuni minore.

Cu ce cuvinte ai încerca să-i oprești pe copii să nu plece din țară?

Nu i-aș opri. Să plece! În ziua de azi poți călători oriunde vrei, să faci ce vrei. Nu contează unde trăiești, aici sau departe, principalul e să fii om.

Și cine rămâne în R. Moldova să facă artă, cultură, teatru?

Eu cred mult în teatru. În Basarabia va exista teatru și peste 200 de ani. Teatrul a fost și va rămâne mereu.

Discipolii tăi vin să te vadă cum joci în spectacolele de la Teatrul Național „Mihai Eminescu”?

O da, vin cu flori!

Dar părinții tăi vin să te vadă pe scenă?

Acum 20 de ani mama mea s-a stins.

Dumnezeu s-o odihnească. Care era numele ei, ce profesie avea?

Pe mama o chema Galina, a fost profesoară la școala de la noi din sat. Era genială în mânuirea păpușilor, școala noastră avea teatru de păpuși datorită ei. Toate premiile pe care le obțin în domeniul pedagogiei, al educației teatrale, îi sunt dedicate Mamei. Spre bucuria mea, tatăl meu, Mihail Damian, e un om foarte cald, ne dăruie toată dragostea lui, eu sunt „fata tatei”. Până la pensie, tata a fost tractorist, toată lumea din satul nostru de pe malul Prutului, Costuleni, Ungheni, îl respectă, în trecut chiar și directorul de sovhoz venea să se sfătuiască cu el. Tata știa pe de rost cele trei volume ale enciclopediei „Vreau să știu”.

Cum te ajută în meserie soțul, cunoscutul actor Petru Oistric, și cele două fiice?

Petru îmi este un prieten adevărat și cu asta am spus tot. Avem două fete, făcute din dragoste. Fiica mai mare, Andra, e studentă în anul doi, la Academia de Studii Economice din București, face Management. Mezina, Sofia, e în clasa a doua, ea este șefa timpului nostru. Avem niște copii buni, ca toți copiii de altfel, maturii îi strică pe copii, așa cum strică și multe altele pe lumea asta.

La ce rol lucrezi în prezent?

Sunt distribuită în spectacolul „Casa Zoicăi” de Bulgakov, în regia lui Vitalie Drucec. Iar la liceu ne pregătim cu copiii pentru următoarele două concursuri: „Scena Copiilor” și Concursul recital „Valeriu Cupcea”.

O primăvară frumoasă ție și discipolilor tăi!

Interviu de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit