„Toate obiectele strategice trebuie controlate de autorităţile statului”

foto army.mdInterviu cu ministrul Apărării al Republicii Moldova, Valeriu Troenco*

– Stimate domnule ministru, cum aţi reacţionat la propunerea de a deveni ministru al Apărării în contextul regional actual?

S-a întâmplat undeva pe la 20 martie, când în una dintre discuţii, mi s-a propus această funcţie. Situaţia regională m-a făcut să fac acest pas, deoarece în planul carierei nu am avut nevoie de acest post. Sunt satisfăcut de cariera mea pe care am avut-o până a deveni ministru al Apărării. Văzând cum evoluează situaţia regională, având în vedere că am activat mulţi ani în Ministerul Afacerilor Interne, cunosc comandanţii de subdiviziuni ale Ministerului de Interne, am mulţi prieteni în armată, am înţeles că pot servi ca factor mobilizator al tuturor forţelor. Având în vedere presiunile care se făceau, văzând şi candidaţii care pretind, fie-mi iertată lipsa de modestie, mi-am spus că aş face faţă mai bine decât alţi candidaţi la această funcţie. Rămâne doar să demonstrez acest lucru. Voi depune eforturi în acest sens.

– Cum v-aţi simţit în situaţia în care dl preşedinte Timofti nu s-a oprit în să onoreze tricolorul? Am avut impresia că cunoaşteţi mai bine protocolul.

Există evenimente mult mai importante decât o chestie de protocol. Eu nu diminuez importanţa drapelului de stat, pe care domnul preşedinte l-a onorat trecând pe lângă el şi primind raportul gărzii de onoare. Onorând garda, se onorează şi drapelul, comandantul şi imnul de stat, asta v-o spun ca militar.

– Se vehiculează că motivele pentru care a fost demis Vitalie Marinuţă sunt legate de indisciplina din armată: dezertări şi decese. Ce intenţionaţi să întreprindeţi pentru a preveni asemenea incidente?

Ca persoană care activează de 26 de ani în structurile militare şi militarizate ştiu foarte bine metodele de ridicare a disciplinei. Există o mulţime de modalităţi pentru a restabili disciplina. Însă eu am principiul să nu-mi critic niciodată predecesorii, deoarece toţi au avut un aport la dezvoltarea Armatei Naţionale. Unii dintre foştii miniştri au fost susţinuţi mai mult politic, alţii mai puţin. Toţi au merite faţă de ţară, inclusiv dl Marinuţă, pe care îl apreciez ca pe un militar care îşi cunoaşte bine meseria.

– În cazul lui Mihai Moroşan, procurorii spun că s-a împuşcat singur, altă opinie este că ar fi fost o provocare în zona de securitate. Credeţi că o persoană poate să se rănească împuşcându-se de cinci ori?

Cazul Moroşan este unul penal şi nu-l pot comenta, deoarece se desfăşoară acţiunile de anchetă. Dar dacă facem abstracţie de acest caz, în viaţa noastră sunt posibile orice cazuri. Cred că e posibil ca o persoană cu arma de calibrul 5,45 mm să-şi provoace o asemenea rănire. Arma de calibrul 5,45 este foarte interesantă. Pe poziţiile de luptă de la Cocieri, trăgând dintr-o armă de acest calibru, un combatant a nimerit într-un fir de iarbă care a schimbat direcţia glontelui. Glontele acestei arme îşi schimbă direcţia la întâlnirea cu obstacolul.

Este o armă specifică. Am moştenit un echipament vechi de la fosta armată sovietică. Astăzi, renunţăm la el concomitent cu completarea cu altfel de armament. Este un proces mai îndelungat, care cere cheltuieli mai serioase, pe care ţara nu şi le poate permite.

– Ce credeţi despre opinia lui Marinuţă că Armata Naţională ar trebui să aibă un contingent de două ori mai mare?

Din punct de vedere al tacticii militare, forţele care se află în apărare trebuie să fie maximum de două ori mai numeroase. În Transnistria sunt 7500 de militari, 2000 de cazaci, care intră în componenţa forţelor armate, 3000 de angajaţi ai ministerului de interne, 2000 de angajaţi ai aşa-zisului KGB transnistrean, plus un detaşament de destinaţie specială – 2000 de soldaţi. Iată care ar trebui să fie Armata Naţională a Republicii Moldova. Dl Marinuţă apreciază realităţile ca un militar.

Aviaţia transnistreană este mai puţin dezvoltată. Au de la trei la cinci elicoptere, aproximativ 20 de tancuri, o parte de tancuri sunt vechi. Au blindate. Sunt dotaţi, ştim de cine, ştim cum.

– Cum vedeţi dvs. reforma Armatei Naţionale?

Reforma trebuie începută de la motivarea militarilor. Nu poţi să ai o armată de calitate având la bază doar sentimentul patriotic. Soldaţii şi ofiţerii au familii, copii, părinţi, au nevoie de apartamente. Se află în slujba ţării şi nu au dreptul să practice alte activităţi decât meseria militară. Noi ne dorim o armată mică. Ştim foarte bine că nu putem permite luxul, deoarece ţara este într-un proces de dezvoltare.

Ostaşul este pregătit de la grădiniţă. Ostaşul, venind în armată, primeşte o pregătire militară începătoare, în rest, el ştie ce înseamnă dragostea de ţară. Trebuie să pregătim ostaşii în şcoală.

– Republica Moldova este capabilă să-şi apere integritatea şi suveranitatea de sine stătător?

Evident, lucrul acesta l-am demonstrat în 1992 cu forţe mult mai mici decât ale inamicului. Ne-am apărat demnitatea naţională, tricolorul, limba şi neamul nostru. E altceva cum suntem trataţi pentru acele fapte. Este important că noi, cei care am făcut atunci acest lucru, avem o zi de comemorare. Combatanţii care au luptat la Nistru au pus viaţa pe altarul Republicii Moldova. Aceşti oameni vor fi apreciaţi de neamul nostru.

– După evenimentele din Ucraina, unii oficiali ucraineni au declarat că forţele lor armate nu erau pregătite, chiar s-a invocat că aveau muniţii numai pentru cinci minute de luptă. Credeţi că RM este ocolită de asemenea situaţii?

Sigură că da, este ocolită. Armata este pregătită în măsura în care poate să-şi exercite efectiv obligaţiile constituţionale ce ţin de apărarea integrităţii teritoriale, independenţei, suveranităţii şi ordinii democratice în stat. Sunt sigur de acest lucru.

– În această situaţie, e mai bine de mizat pe o armată profesionistă, şi nu pe soldaţi în termen?

Da. Am depăşit timpurile istorice când războaiele se desfăşoară după tactica şi strategia veche. Numărul nu mai este un factor decisiv în bătălie. Dacă vrei să ai o armată profesionistă, trebuie să o plăteşti. Doctrina noastră este una de apărare, lucru stipulat în legislaţia Republicii Moldova.

Noi nu avem intenţii să atacăm pe nimeni. Nu noi am început conflictul transnistrean. Eu numesc acest conflict război, pentru că am participat la el. Pentru politicieni, este conflict. Poate că li se pare că sună mai domol, să nu enerveze partea cealaltă. Armistiţiul semnat la Moscova de către preşedintele Federaţiei Ruse, Elţîn, demonstrează că Rusia este parte beligerantă. Noi dorim ca acest conflict să fie rezolvat cu concursul Uniunii Europene, Statelor Unite, ţărilor care sunt implicate în acest conflict, pe cale paşnică. Garantăm că Armata Naţională nu va ataca niciodată cetăţenii din stânga Nistrului, dacă nu vor fi provocări din partea celor care atacă acum Ucraina.

– Care este opinia dvs. cu privire la Aeroportul Internaţional Chişinău? E un pericol pentru Republica Moldova faptul că acest obiectiv se află în concesia unei companii ruse?

Voi comenta ca persoană politică, funcţia de ministru este una politică. Toate obiectele strategice trebuie controlate de autorităţile statului. Aeroportul este un obiectiv strategic. Partidul care m-a propus la această funcţie depune eforturi considerabile pentru a restabili situaţia anterioară.

*Erată

În ediţia imprimată a ziarului JURNAL de Chişinău din 11 aprilie 2014, nr. 27 (1334), în interviul acordat de către ministrul Apărării al Republicii Moldova, Dl Valeriu Troenco, a fost ortografiat greşit numele acestuia. Ne cerem scuze pentru eroarea comisă.

The following two tabs change content below.