„Tinerii muzicieni speră să se îmbunătățească starea de lucruri la Chișinău”

Interviu cu tânărul violoncelist Marius Malanetschi, laureat al unor concursuri naționale și internaționale

– Când ai început să studiezi muzica, dragă Marius Malanetschi? Cine ți-a pus violoncelul în mâini?

Am început să studiez muzica la 10 ani, când părinții m-au dat la Liceul „Ciprian Porumbescu” din Chișinău. Violoncelul, la figurat, mi l-a pus în mâini o profesoară de solfegiu de la „Ciprian Porumbescu” când a spus că „așa băiat trebuie să cânte la violoncel”. Și eu am spus: „Bine!”. Astfel a început un antrenament lung și chinuitor.

– În ce perioadă a studiilor ai simțit că violoncelul tău sună bine?

Lucrul la un instrument este infinit. Nu poți ajunge niciodată să spui: „Gata, cânt atât de bine că nu mai trebuie să fac nimic”. Întotdeauna îți poți îmbunătăți interpretarea, poți căuta, afla, realiza lucruri noi. Sunt oameni care încep să creadă că nu mai au ce face și asta îi stopează, chiar îi degradează.

Uneori am impresia că violoncelul meu sună destul de bine, dar mai continui să lucrez, mai caut, mai exersez și înțeleg că mai am foarte mult de lucru. E ca un munte, pe care îl ridici. Când ajungi în vârf, te bucuri că ai urcat, dar observi la orizont un munte și mai mare. Nu e atât de important să ajungi pe „ultimul munte” (eu cred că nu există, dar toți încercăm să ajungem la el), ci anume să nu te oprești! Eu sper că violoncelul meu sună destul de bine acum, mai ales că am unul nou, dar trebuie mereu să-l fac să sune și mai bine.

– Cine ți-a fost profesor la Liceul „Ciprian Porumbescu” și care e stilul lui de predare?

La Liceu mi-a fost profesoară doamna Bella Savici. Domnia sa a împlinit anul acesta 80 de ani. Bella Savici face parte din prima promoție a Școlii de Muzică ce a devenit peste ani Liceul „Ciprian Porumbescu”. A studiat apoi la Conservatorul din Kiev și s-a întors la Chișinău unde predă și astăzi. Este exigentă, are cerințe foarte înalte față de elevi. Nu e ușor să înveți la ea, dar eu zic că merită. Acum în Europa nu prea mai găsești profesori atât de devotați și care pot să-ți dea asemenea cunoștințe.

– După absolvirea Liceului „Ciprian Porumbescu” ai fost admis la Conservatorul din Strasbourg. Care a fost lecția de bază, învățată la Strasbourg?

Am învățat în primul rând să mă deschid publicului. Acolo lumea este mai deschisă spre orice, societatea de acolo m-a influențat, încât mi-am schimbat maniera de a cânta.

– Ai participat la finele verii, împreună cu fratele tău, pianistul Valentin Malanetschi, la un festival de muzică din Londra. Despre ce festival este vorba?

Se numește British Island Music Festival, este ca o academie de vară pentru muzicieni. În lume se organizează peste tot festivaluri unde vin tineri muzicieni din diferite țări și fac lecții cu profesorii invitați, de obicei, profesori renumiți de la conservatoare prestigioase, soliști sau muzicieni din cele mai bune orchestre ale lumii. Se dau lecții atât solo, cât și în grup sau cu orchestra. De asemenea, în fiecare zi tinerii muzicieni susțin concerte, uneori câte cinci pe zi. E foarte așteptat și concertul profesorilor, e ceva senzațional. După participarea la o astfel de academie de vară, ești mult mai motivat să lucrezi și să cânți la instrument. Am interpretat la festivalul din Londra trei piese fantastice de Schumann, Trio nr. 5 de Beethoven, alături de fratele Valentin la pian. Am mai cântat și piese de Brahms.

– Cum e să cânți în duet cu fratele, pianistul Valentin Malanetschi?

Este ceva special să cânți cu fratele. Am cântat în duet cu el Sonata de Alexei Stârcea, lucrări de Frank Bridge și încă câteva piese interesante.

– Cum cânți atunci când sunt mama și tata în sală?

Dumneavoastră cum scrieți când vă citesc mama și tata?

- Crezi că Europa poate fi cucerită?

În sens muzical, cred că e mult prea dezvoltată viața muzicală în Europa ca cineva s-o poată cuceri. Și nici nu e necesar s-o cucerim, e bine așa cum este.

– Să revii la Chișinău după studiile în Occident ar fi pentru tine o catastrofă?

Din păcate, într-adevăr nu prea am ce face la Chișinău, dar sper că starea lucrurilor se va îmbunătăți. Și eu, și colgii mei, toți sperăm să se întâmple așa. Au fost inițiate unele proiecte menite să trezească interesul oamenilor pentru muzica clasică. Mă refer la concertul găzduit de Muzeul de Arte sau la concertele Chisinau Youth Orchestra. Ar trebui să fie organizate mai multe concerte de acest fel, încât tinerii muzicieni să aibă mai multe șanse de a se afirma și de a se realiza acasă.

– Mulțumesc și mult succes!

Interviu realizat de Irina Nechit

 

Text foto: Violoncelistul Marius Malanetschi, proaspăt căsătorit cu chitarista Maria Bunea, septembrie 2013

 

The following two tabs change content below.