Ţiganii din România: între teamă şi discriminare

Mesajul preşedintelui Partidei Romilor din Craiova către romii din R. Moldova: „Ţiganii din stânga Prutului trebuie să fie mândri că sunt ţigani, şi nu romi”

„Eu am stat în aceeaşi bancă la şcoală cu o româncă. Am învăţat de la ea să nu mai port unghii mari, să am batistuţă. Nu am avut educaţia de acasă fiu ordonat. Veneam desculţ la şcoală. Eram săraci. Şi dacă eram cu români în clasă, am preluat bunele maniere de la ei”, relatează preşedintele Partidei Romilor Romeo Tiberiade din Craiova. Acesta susţine că problemele romilor din România pot fi soluţionate doar prin implicarea statului. Deşi există programe la nivel naţional de sprijinire a romilor, observă el, această minoritate continuă să fie discriminată în România.

Ilie Gulca  

Ţiganii s-au temut de-a lungul secolelor să-şi recunoască etnia din mai multe motive. Până la mijlocul secolului XIX, romii au fost robi în Principatele Române, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost deportaţi de regimul Antonescu în Transnistria. Aceste tragedii au marcat mai multe generaţii şi, din această cauză, mulţi dintre ei evită astăzi să se declare ţigani. Doar în cazuri în care un lider dintre ei spune că este de etnie romă o fac şi semenii săi.

În consecinţă, în cazul în care autorităţile române colectează date statistice despre romi şi despre activităţile lor, reprezentanţii acestei etnii au o „teamă cumplită” şi ascund adevărul. „Această situaţie este determinată de faptul că instituţiile statului român nu participă eficient la educaţia romilor. Deşi există programe la nivel naţional care au drept scop sprijinirea romilor, structurile statului român nu se implică”, observă Romeo Tiberiade.

„Căsătoria este un pericol”

În opinia acestuia, cel mai important factor care ar putea diminua influenţa negativă a cutumelor ţigăneşti este educaţia. „În neamul căldărarilor, căsătoria prematură este un pericol foarte mare. Reprezentanţii acestui neam îşi căsătoresc copiii începând de la vârsta de nouă ani. Statul român nu se implică, nu întreprinde măsuri pentru a suprima acest obicei. Şi atunci ne întrebăm de ce copiii sunt căsătoriţi la nouă ani?”, afirmă Tiberiade.

În Craiova, există mai multe comunităţi de romi. Faţa Lucii din Craiova este cel mai mare cartier de romi din Europa, 5.000 de locuitori. „Dar mai există şi alte comunităţi, minoritatea romă este dispersată. Neamurile romilor nu locuiesc împreună. Fie vorba de căldărari, ursari, ţigani de vatră, aurari, florari sau lăutari, fiecare neam se deosebeşte după meşteşug, port şi obiceiuri. Reprezentanţii acestor comunităţi nu se căsătoresc între ei. Evident că există excepţii, însă cazurile sunt foarte puţine”, relatează liderul comunităţii romilor din Craiova.

80.000 de romi au fost înregistraţi oficial în judeţul Dolj şi 25.000 în Craiova. După ce au fost dezrobiţi de către Mihail Kogălniceanu în anii 40–50 ai secolului XIX, ţiganii s-au împărţit în neamuri, fiecare şi-a luat drumul său. Unii dintre ei şi-au făcut o vatră şi au rămas acolo, alţii au devenit nomazi.

Reprezentanţii comunităţilor de ţigani subliniază că această separare ce persistă în cadrul etniei îi face pe ţigani vulnerabili, însă acest neajuns este aproape imposibil de depăşit. „Până acum câţiva ani, căldărarii nu colaborau cu noi, cu ţiganii de vatră, crezând că suntem mai răi. Şi noi credeam că ei sunt la fel de răi. Nu ştiam mai nimic despre noi, ne speriam unii de alţii. Însă datorită unei serii de proiecte, cum ar fi programul ‚A doua şansă’ şi programul prelungit la şcoală, prin intermediul mass-media, am pus în valoare calităţile romilor. Am arătat cine sunt căldărarii şi cât de frumoşi sunt, ce se poate face şi cum se poate colabora, care sunt beneficiile educaţiei etc. Oamenii au început să înţeleagă”, a subliniat el.

O altă problemă semnalată de către reprezentanţii minorităţii rome este inaccesibilitatea la serviciile medicale. „O femeie ţigancă nu poate să meargă la un ginecolog bărbat, ci obligatoriu la un medic de familie femeie, care să ştie limba ţigănească şi care să o ducă la un medic specialist”, a precizat Tiberiade.

Merg la şcoală doar pentru permis de conducere

„La noi este o cutumă potrivit căreia fetele nu au voie să meargă la şcoală. În cea mai mare parte, merg la şcoala primară ca să ştie să scrie şi să citească, şi atât… Dacă o fată a atins vârsta de 17–18 ani, este o ruşine că nu este căsătorită, că nu are copii. Eu nu mai respect această cutumă. Fetele mele merg la facultate. În opinia mea, cel mai important lucru este educaţia”, a adăugat el.

Conform ultimului recensământ, în neamurile lăutarilor, florarilor, ţiganilor de vatră, procentul de şcolarizare este de 100%. „Doar că după clasele a doua–a treia începe să se piardă, oamenii îşi iau copiii şi pleacă în străinătate din cauza sărăciei. Se înregistrează o creştere a abandonului şcolar. Şi eu am reuşit, datorită programului ‚A doua şansă’ , să putem aduce atât pe părinţii celor mici, cât şi copii la programul after school”, povesteşte Tiberiade despre iniţiativele sale.

La neamul căldărarilor, ţigani tradiţionali, procentul de şcolarizare este de 15 la sută şi, după aia, începând din clasele a patra–a cincea, abandonul şcolar de sută la sută. „Ei merg la şcoală, mă refer la cei din neamul căldărarilor, pentru că au nevoie de patru clase ca să obţină permisul de conducere. Şi atât. Abandonul şcolar are la bază în primul rând lipsa de educaţie la părinţi. Am fost la penitenciarul de minori şi cel de maximă siguranţă cu exemple mele. Avem studenţi/studente, avocaţi, am mers în comunităţi ca să demonstrăm o altă existenţă. Foarte mulţi sunt uimiţi, curioşi, însă foarte puţini dintre ei vor să urmeze aceste exemple”, observă el.

Izolarea, un pericol

Izolarea comunităţilor de romi este un pericol. Nu e bine ca ţiganii să fie o comunitate izolată. Practicile de integrare aplicate în perioada comunismului au dus la diminuarea acestor izolări. „Eu am stat în aceeaşi bancă la şcoală cu o româncă. Am învăţat de la ea să nu mai port unghii mari, să am batistuţă. Nu am avut educaţia de acasă fiu ordonat. Veneam desculţ la şcoală. Eram săraci. Şi dacă eram cu români în clasă, am preluat bunele maniere de la ei. Astăzi, este o şcoală în zona cartierului meu, care este sută la sută de romi. Aceasta nu mi se pare normal, sunt cazuri în care unii copii de romi nu sunt primiţi în alte şcoli din Craiova. Dacă îţi duci copilul la o şcoală bună şi administraţia vede că eşti de etnie romă, îţi spune că nu mai sunt locuri”, spune Tiberiade.

Acelaşi comportament, constată Magda Burdujean, redactor-şef la „Cuvântul Libertăţii” din Craiova, se observă şi în alte localuri publice. Ţiganii nu au voie să intre în baruri, restaurante, sub pretextul că localurile au voie să-şi aleagă clienţii.

Întrebat de unde unii ţigani au case imense, Tiberiade a subliniat, râzând: „Toţi sunt generali. Ţiganii au pretenţia de a se intitula şefi. Toţi vor să fie şefi, dar, de fapt, eu sunt şeful, adică reprezentatul”.

Materialul este realizat în cadrul proiectului „Promovarea drepturilor omului, toleranţei şi diversităţii prin mass-media”, implementat de API cu suportul financiar al Civil Rights Defenders (Suedia).
The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca