Testul care i-a jucat festa

asteptand-la-arlechin-10939A fugit de lângă mire în dimineaţa de după nuntă

A doua zi după nuntă, totul s-a întors cu picioarele în sus. Dimineaţa, mireasa, care nu i-a permis mirelui să se atingă de ea, s-a ridicat din pat, şi-a îmbrăcat blugii, bluza roşie cu decolteu şi a şters putina. A plecat cu primul autobuz la Chişinău, unde o aştepta Daniel, omul ei drag. Iar Grişa, cu sforăitul lui sâcâitor, a rămas în lumea viselor roz. Şi era ca şi cum ceva foarte frumos s-ar fi plimbat prin tot corpul său.

Un fel de dulceaţă circula mai întâi prin creier, apoi şerpuia pe piept până spre josul buricului, rotindu-se în jurul organului neadormit. Când soarele se ridicase pe cer, s-a trezit, şi-a dat cu apă rece pe faţă ca să se dezmeticească pe ce lume se află. Şi n-a putut face absolut nimic, decât să conştientizeze, după ce a citit bileţelul, că în noaptea aceea Liliana s-a aflat într-un pat cu el pentru prima şi ultima dată.

„Băieţelul lui tata”

Liliana a crescut într-un sat de la poale de codru, cu un tată autoritar şi o mamă care nu ieşea din cuvântul tatălui. Era de ajuns numai ca acesta să zică: „Duuusea!”. Dusea apărea iute în faţa lui, întrebând supusă: „Toadere, ai dorit ceva?”. Iar Toader o scurta cu privirea, zicând: „Dusea, de ce raţa ceea din ocol e şchioapă?”. Plecând capul ca în faţa regelui, femeia alerga iute la ocol să vadă ce e cu raţa. Sau: „Duuusea! Ulciorul cu vin să fie pe masă!”. Şi, într-o clipă, Dusea se întorcea cu ulciorul plin de parcă nici nu l-ar fi adus tocmai din beci, ci din camera alăturată unde stătea plin de-a gata. Femeia era o gospodină strălucită şi o mamă grijulie pentru Liliana şi sora ei mai mare.

Liliana îi moştenise pe ambii părinţi, dar era considerată în familie „băieţelul lui tata”. Şi „băieţelul lui tata” creştea şi cu frică, dar şi cu dragoste faţă de părintele autoritar. Lua bătaie atunci când îi ieşea din cuvânt şi era mângâiată atunci când făcea bine cutare sau cutare lucru.

Câte un trandafir în fiecare duminică

La absolvirea şcolii, Liliana era o fată înaltă, subţire, cu părul negru strălucitor lăsat pe spate. Tata a fost cel care a decis ce facultate să facă. Ei bine, Liliana l-a ascultat şi a mers la finanţe. Plecată la studii, a scăpat într-un anume fel de dădăceala de acasă. La Chişinău trăia într-o dimensiune nouă. O ducea bine şi cu cartea, şi cu dragostea. S-a îndrăgostit foarte simplu şi foarte frumos chiar din prima lună de studii de Daniel, un coleg de grupă care avea numai cuvinte alese pentru ea. Erau unul pentru altul – tot ce-şi doreau ambii dintotdeauna. Se descopereau în fiecare zi. A fost dragoste la prima vedere. S-au văzut, s-au plăcut, şi-au făcut declaraţii reciproce, aşa ca toţi îndrăgostiţii lumii şi, după patru ani de poveste frumoasă cu câte un trandafir în fiecare duminică, intenţionau să se căsătorească.

Constrânsă să se mărite cu altul

Numai că autoritarul tată avea alte planuri. Pădurarul şi tatăl lui Grişa au hotărât, la un pahar de vin, că ar fi bine şi frumos să se încuscrească. Şi-au zis: „Liliana termină facultatea, Grişa e cu serviciu la ocolul silvic, numai buni de măritat şi însurat”. Liliana nu avea habar de planurile lui taică-său. A venit acasă cu gândul să le comunice părinţilor să se pregătească de nuntă. Dar n-a reuşit să-şi termine vorba că tata a sărit bucuros: „Păi noi am stabilit şi ziua nunţii, v-am găsit şi naşi. Chiar mâine te duci cu Grişa şi naşii să-ţi alegi rochia de mireasă”. Fata a făcut ochii mari: „Care Grişa? Ce naşi? Nu mă mărit eu cu Grişa. Am venit să vă spun că vreau să mă căsătoresc cu Daniel, cu care mă întâlnesc demult şi alături de care mă simt fericită”.

Autoritarul tată a trântit cu pumnul în masă: „În casa asta eu hotărăsc! Auzi, ea are alt mire. Mare brânză! Ai să te măriţi cu Grişa şi s-a terminat vorba! Ştii tu că nici capra nu merge de voie bună la târg”.

Numai ea ştia ce avea în cap

Şocată de cele auzite, Liliana, ştiindu-i firea, a zis: „Bine, tată, fie voia ta” şi s-a dus în altă cameră să se liniştească. După o noapte de tot felul de gânduri, a doua zi, a plecat la târg. Au cumpărat rochia de mireasă şi costumul de mire şi, spre seară, foarte calmă, s-a întors la Chişinău, lăsându-i pe părinţi să se pregătească de nuntă. Numai ea ştia ce avea în cap. Când a ajuns la cămin, i-a înşiruit toată povestea lui Daniel. Cele auzite l-au făcut să strige: „Doamne!”. A rămas încremenit preţ de câteva minute. Dar după ce Liliana i-a dezvăluit planul pus bine la cale, cei doi s-au îmbrăţişat şi au rostit într-un glas: „Când doi oameni se iubesc, nimic nu poate să-i despartă”.

Cele două săptămâni, până la nuntă, s-au redescoperit în fiecare zi, au primit şi dăruit multă dragoste. În sâmbăta dinaintea nunţii, Liliana a plecat acasă fiind convinsă că va şti să gestioneze fiecare amănunt. Nunta a fost după voia tatălui miresei. Cu lăutari vestiţi şi cu mulţi nuntaşi. Mireasa veselă şi fericită a dansat cu foc, uitându-se în ochii mirelui fără să-l vadă, gândurile îi erau la Daniel.

Când nuntaşii s-au împrăştiat pe la casele lor şi naşii au terminat de numărat banii, bucuroşi, s-au dus la culcare şi socri mici şi socri mari, şi naşii, şi mirele cu mireasa. Liliana i-a zis lui Grişa: „Ţi-am promis că o să-ţi ofer fecioria în noaptea nunţii, dar, cu părere de rău, n-o să putem face dragoste, sunt în sărbători, în zilele critice pentru o femeie”. Înţelegător şi frânt de oboseală, Grişa a adormit, sforăind de se cutremurau pereţii, iar Liliana, folosindu-se de prilejul că şi ceilalţi ai casei dormeau duşi, aşa cum vă spuneam la început, s-a ridicat din pat, s-a îmbrăcat şi a plecat cu primul autobuz la Chişinău…

N-a trecut testul

A fost mare bucluc după aceea, dar, până la urmă, autoritarul tată, care se lăuda la tot satul că nici copiii, nici nevasta nu-i iese din cuvânt, a înţeles că dragoste cu de-a sila nu se face şi a lăsat-o pe Liliana în pace să-şi trăiască viaţa alături de omul drag.

Au trecut vreo 15 ani de atunci. Liliana şi Daniel locuiesc la Chişinău, şi-au creat o familie extrem de frumoasă în care cresc trei copii. Sunt fericiţi. Iar oamenii din sat, până azi, întâlnindu-se la un pahar de vorbă cu nenea Toader, îi spun miraţi: „Tu eşti aşa bărbat neclintit, dar uite că fata nu te-a ascultat. A lăsat frumuseţe de băiat în sat şi a plecat la altul la Chişinău”. Toader are acelaşi răspuns pentru toată lumea: „Nu-i vorba aici de ascultare. Fata mea n-a trecut testul la socru-său. A pus-o să mulgă vaca în 15 minute şi ea, sărmana, n-a reuşit”.

(Auzită de la un coleg de facultate.)

The following two tabs change content below.