Testamentul citit al Liliei Bicec

10354081_10204550666596678_2046217135112919217_n„În Italia, de la spălatul podelelor am revenit la statutul meu de intelectual, pe care-l aveam acasă”

Festivalul diasporei, la prima sa ediţie, a adunat mai mulţi oameni interesanţi şi valoroşi, veniţi acasă din diferite părţi ale lumii. Printre ei am întâlnit-o la eveniment şi pe Lilia Bicec, preşedinta Asociaţiei de promovare socială „Moldbrixia”, jurnalistă şi autoare a cărţii „Testamentul necitit”, stabilită de ani buni în Italia, care a binevoit să-mi relateze istoria afirmării sale departe de familie şi patrie.

Lilia Bicec îmi spune că locuieşte de 15 ani în oraşul Brescia, Italia. „Am încercat să las în urmă atât imboldul de a pleca, cât şi multe alte lucruri. Am hotărât chiar să le dau uitării, or creierul nostru are nevoie să mai uite câte ceva. Dacă totuşi e să vă zic ce m-a determinat să iau calea pribegiei, aş numi lipsurile materiale şi frica pentru viitorul celor doi copii ai mei. Lucram pe atunci ca jurnalistă şi nu puteam să-mi permit să le cumpăr măcar o bicicletă”, îşi aminteşte Lilia.

„Contează cum te ridici!”

La început, în Italia, i-a fost foarte dificil. Ajungând acolo, consideră Lilia, toate femeile trec printr-o „cădere liberă”. Şi trebuie să aibă mare curaj să se poată ridica, căci, în fond, nu contează cum cazi, ci cum te ridici! „Nu vreau să zic că m-am ridicat foarte mult, dar am reuşit să revin la poziţia pe care o aveam în Moldova – să scriu şi să fiu publicată. De la spălatul podelelor am revenit la statutul meu de intelectual, pe care-l aveam acasă. Am fost apreciată şi mi s-a editat o carte într-o ţară străină”, rezumă Lilia Bicec parcursul ei italian.

O carte despre exodul femeilor din Moldova

„Testamentul necitit” e o carte despre exodul femeilor din Moldova, de ce-au plecat, care sunt problemele cu care se ciocnesc acolo, treptele de afirmare printre străini, ce simt ele în condiţiile când îşi lasă copiii acasă, căci soţul este soţ, dorul de copii însă nu se compară cu nimic. Lăsând doi copii acasă, laşi totul! Cartea se constituie din 48 de scrisori dedicate copiilor săi, fiecare scrisoare având o tematică diferită. „Pe paginile ei, relatez cum am pornit de acasă şi am nimerit în închisoare, dar nu uit să fac o paralelă şi cu exilul în Siberia al părinţilor mei. Mi-am urmat imboldul de a lăsa istoria vieţii mele şi a neamului meu copiilor drept testament”, spune Lilia.

După ce a apărut cartea în 2009 la editura „Cartier” din Chişinău, mi-am dat seama, la un moment dat, că trebuie să transmit acest mesaj mai departe, am tradus-o în limba italiană şi am încercat să ajung la inima cititorului din ţara care m-a găzduit. Spre marea mea bucurie, cartea a fost acceptată de una din cele mai prestigioase edituri din Italia, „Einaudi”. Actualmente, cartea mea poate fi găsită în toate librăriile italiene. Am avut acolo peste o sută de lansări de carte. Doar anul trecut au fost vândute patru mii de exemplare şi pentru mine această cifră e foarte importantă, fiindcă e ceva când patru mii de cititori pot înţelege cine sunt totuşi femeile venite din Basarabia şi ce caută în Italia.

„Petrolul” nostru sunt fructele şi legumele”

Lilia Bicec, care e şi preşedintă a Asociaţiei de promovare socială „Moldbrixia”, susţine că participă deja pentru a treia oară la întruniri ale diasporei organizate la Chişinău. „Suntem atât de dispersaţi în toată lumea. Congresul încearcă să ne unească măcar o singură dată pe an pentru a discuta despre problemele noastre şi ale ţării şi despre căile de soluţionare a acestor probleme. Noi, cei care încercăm a lucra cu diaspora în ţările în care ne-am stabilit, o facem în bază de voluntariat şi doar în timpul liber de activităţile noastre de bază.

Cât despre festivalul organizat în premieră, Lilia consideră că avem nevoie de astfel de evenimente nu doar o singură dată pe an. „Suntem o ţară agricolă, trebuie să promovăm ceea ce avem. Şi care ar fi ”petrolul” nostru dacă nu fructele şi legumele pe care le creştem cu mâinile noastre? Urmează să promovăm o cultură a mâncării, să învăţăm a mânca şi cu ochii, a ne alimenta sănătos, a pune un pic de dragoste şi rafinament în ceea ce gătim. Mi-au plăcut foarte mult calităţile acestea la italieni care, când se aşază la masă, fac mai întâi o „prezentare” bucatelor pregătite. Noi am putea să facem la fel deoarece avem tradiţii frumoase şi produse de calitate”, ne îndeamnă Lilia Bicec.