Teatrul Național din Iași a trecut din nou Prutul

vizita batranei doamne foto

Teatrul Național ”Vasile Alecsandri” din Iași a participat la Reuniunea Teatrelor Naționale de la Chișinău cu două spectacole noi: ”Vizita bătrânei doamne” de Friedrich Dürrenmatt și ”Colivia” de Georges Feydeau. Prezența la Chișinău a Naționalului ieșean e un semn că revenim la normalitate, după ce atâția ani nu s-au făcut schimburi teatrale între două orașe atât de apropiate, geografic, istoric și spiritual.

”În zilele de 27 și 28 martie 2015 am ținut să sărbătorim și ziua Teatrului, dar și Ziua Unirii prin două spectacole importante și foarte deosebite între ele, ale teatrului nostru în capitala Republicii Moldova. Era o replica-rimă a prezenței în 24 ianuarie , alături de întreaga țară, a Teatrului Național din Chișinău, la Iași. Am venit acum cu alte două spectacole, tot foarte deosebite între ele, dar unite de valoarea jocului actorilor teatrului ieșean Sunt o mostră a diversității noastre repertoriale”, a accentuat Cristian Hadji-Culea, directorul Teatrului Național din Iași.

cristian hadji culea

Cristian Hadji-Culea vorbește întotdeauna cu emoții despre rădăcinile sale basarabene: ”De fiecare dată, când sunt la Chișinău, vizitez casa străbunicilor mei de pe strada Armenească, cimitirul unde preotul Mihail Ciachir și soția sa sunt îngropați, Liceul Dadiani al mamei, alte locuri care fac parte din mitologia familiei noastre. Le văd, le fotografiez. I le arăt mamei, care acum, la 95 de ani, mai poate vizita Chișinăul copilăriei și adolescenței sale doar în vis și prin mine”.

Reuniunea Teatrelor Naționale de la Chișinău este, în opinia lui Crisitan Hadji-Culea, o inițiativă foarte inspirată: ”Mi se pare o realizare deosebită organizarea Reuniunii Teatrelor Naționale în Chișinău. Faptul de a reuni atâtea Teatre Naționale române e o întreprindere dificilă, dar a o face în afara granițelor României de azi, e un lucru excepțional. Este excepțională și recunoașterea unei normalități istorice, care așează Teatrul Național din Chișinău printre Teatrele Naționale românești de aproape o sută de ani. Vreau să remarc ambiția, strădania, munca inteligentă depusă pentru a reuși această întrepindere, a lui Petru Hadârcă. Fără domnia sa, sunt convins, Reuniunea nu ar fi!”.

Miliardul a explodat în piesa ”Vizita bătrânei doamne”

Arhiplină, sala Naționalului de la Chișinău a urmărit fascinată ”Vizita bătrânei doamne” de Friedrich Dürrenmatt în regia lui Claudiu Goga, spectacol jucat de actorii ieșeni pe 23 septembrie, la Chișinău. Decorul spectacolului e semnat de Ștefan Caragiu, iar Lia Dogaru a creat costumele.

O producție focusată pe contradicția dintre valori de necontestat precum sunt iubirea, dreptatea, adevărul și așa-zisele bunuri materiale. Ni se spune prin intermediul piesei: nu avem scăpare, totul se cumpără cu bani, puterea banilor e absolută. Actrița Mihaela Arsenescu Werner în rolul ”bătrânei doamne”, Claire Zachanassian ne face să ne înghețe sângele în vine prin duritatea, luciditatea, calmul pietrificat al personajului său, iar Teodor Corban, în rolul lui Alfred Ill ne arată, pe etape, cât de nesemnificativă e viața unui om în fața unui miliard de dolari. Cuvântul ”miliard” se tot repetă în piesă, Dürrenmatt parcă a prevăzut că undeva pe glob, chiar în Europa, și anume în RM!, se vor întâmpla cu-adevărat nenorociri sociale provocate de un miliard asemănător cu cel din piesa lui, scrisă din pură imaginație. Orașul Güllen, inventat de dramaturg, e profund corupt și coruptibil, adică-i foarte pe înțelesul nostru. De aceea, după spectacolul ”Vizita unei bătrâne doamne” a răsunat o explozie de aplauze, valul sonor rostogolindu-se de la parter până sub cupola teatrului.

Pe 24 septembrie, Naționalul ieșean a prezentat ”Colivia” de Georges Feydeau, montată de Cristian Hadji-Culea. În opinia regizorului, aceasta e ”o piesă, ca toate piesele lui Feydeau, foarte exactă. Umorul reiese tocmai din această exactitate”.

Interpreta rolului principal, Haruna Condurache, crede că teatrul are o menire terapeutică: „În ultimă instanță, suntem doctori de suflete, fără să ne ferim de cuvinte mari. Omul vine la teatru să se simtă bine, să uite de ce-i urât. Apropo, în anii 90, imediat după Revoluție, teatrul nostru a venit aici și mama mea, fiind actriță, a sosit la Chișinău. Eu eram elevă și țin minte că am invidiat-o foarte tare. Îmi făceam lecțiile și am spus că trebuie să ajung și eu actriță, să ajung cu turneu la Chișinău. Vă împărtășesc că mi s-a împlinit un vis”.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)