„Teatrul „Guguță” este pentru mine prima și cea mai importantă școală de actorie”

Catalin Lungu foto

Interviu cu actorul Cătălin Lungu, câștigător al Premiului pentru cel mai bun actor în teatrul de păpuși la Gala UNITEM 2016

– Spune-mi, te rog, dragă Cătălin Lungu, ai fost aplaudat din copilărie? Urcai pe scaun pentru a recita poezii și a cânta cântece? Făceai și scamatorii?

Într-adevăr, când ești fiu de actori, e imposibil să nu fii pus în situația de a urca pe scaun pentru a recita o poezie. Mama spune că am învățat jumătate din „Luceafărul” lui Eminescu pe la 5-6 ani, probabil atunci am și avut parte de primele aplauze. Am făcut și scamatorii fiindcă într-un timp eram foarte atras de magie, am prins principiile de bază și mă bucur că am făcut-o, pentru că mă ajută și azi.

– Te remarci între colegii-actori prin chipul tău de copil. Cum crezi, este posibil ca un om să-și păstreze trăsăturile copilărești ale feței zeci de ani?

Am avut o perioadă în care eram complexat de faptul că arăt ca un copil, toți cei din jurul meu păreau mult mai maturi, iar eu tot nu aveam barbă. Am reușit nu doar să scap de aceste complexe, ci chiar să mă bucur de cum arăt. Cred că trăsăturile feței vin cumva și din interior. Eu încerc să păstrez copilul din mine, încerc să nu mă las întru totul stăpânit de seriozitatea caracteristică adulților, astfel reușesc să și arăt tânăr. Într-o lume în care toți vor să pară deștepți, apreciez oamenii care nu-și neagă „copilărismele”. Din punctul meu de vedere, asta și este adevărata maturitate – capacitatea de a delimita situațiile în care trebuie să fii copil de acelea când e necesar un comportament adult.

– Decizia de a studia actoria la AMTAP a fost una firească ori te-au ademenit și alte profesii?

La examenul de admitere am fost întrebat: „Unde vei merge dacă nu vei fi acceptat la actorie?” M-am blocat. Nu aveam și nu am nici acum un răspuns. Academia de Arte nu este nici pe departe o instituție de învățământ perfectă. Cu toate astea, dacă frecventezi toate orele, într-un final reușești să înțelegi de ce ai nevoie și de ce nu. Iubesc oamenii, profesorii care încearcă să ne învețe ce știu ei mai bine, care stau cu noi zi și noapte, în pofida salariului de … . Le mulțumesc din suflet. Mă deranjează, în întregul sistem de învățământ de fapt, incapacitatea instituțiilor de a dezvolta personalități. Dar tocmai pentru asta avem cap pe umeri, ca să nu ne lăsăm manipulați chiar tot timpul.

– Când ai început să activezi la Teatrul Municipal de Păpuși ”Guguță”? Cât de exigentă sau blândă e mama ta, Gabriela Lungu, directoarea acestui frumos teatru?

În primul rând, Teatrul „Guguță” este pentru mine prima și cea mai importantă școală de actorie. Activitatea mea ca actor în acest teatru mi se pare total nesemnificativă în raport cu experiența pe care am acumulat-o în culise de-a lungul anilor. Nu joc în foarte multe spectacole. Doamna Gabi nu este nici exigentă, nici blândă, este exact așa cum ar trebui să fie un director și un lider profesionist.

– La Gala UNITEM 2016 ai câștigat Premiul pentru cel mai bun actor în teatrul de păpuși. Felicitări! Ce înseamnă pentru tine acest premiu?

Recunosc că nu știu ce ar trebui să însemne acest premiu. Eu doar mi-am făcut treaba așa cum am crezut mai bine, iar juriul m-a apreciat. Ce m-a amuzat pe mine este că gura lumii ar zice că am luat acest premiu „pe bani”, iar mie, pentru că sunt o fire mai curioasă, îmi apar anumite întrebări: Există oameni care ar plăti pentru un premiu? Păi atunci unde-i farmecul? Care-i plăcerea? Și mai mult, oare cât să coste un premiu UNITEM?

– Rolul central din spectacolul ”Școala lui Habarnam” pentru care ai obținut Premiul ți s-a dat greu sau ușor? Ce ai învățat de la regizorul ieșean Radu Ghilaș?

Habarnam și Cătălin au trăsături comune, cu toate astea, la repetiții am încercat, împreună cu regizorul și cu colegii de scenă, să-i dăm personajului anumite nuanțe care să-l facă mai interesant decât omul din spatele lui. Repetițiile au fost extrem de obositoare, pentru că lucram de la 9 până pe la 19 în fiecare zi, chiar și duminica. Îi sunt recunoscător lui Radu pentru că avea momente când pur și simplu oprea repetiția ca să ne zică ceva din propria lui experiență, lucruri cu care se ciocnesc actorii, fie pe scenă, fie în afara ei. Îi mulțumesc mult.

Catalin si Malaele cu Caramitru

– Fiind un puști neascultător, neastâmpărat, Habarnam își descoperă până la urmă un talent. Crezi că orice copil e talentat? De ce mulți copii nu-și găsesc vocația?

Da, cred că orice copil e talentat, cred că fiecare își are rostul pe acest pământ, doar că avem un sistem de educație infect, în care suntem puși în situația de a învață „ceea ce trebuie, pentru că trebuie”.

– Faci mult sport? Ce pasiuni mai ai, în afară de actorie?

Fac sport. E greu uneori să mergi la sală, în special când vii de la Academie la ora 10 seara, după o zi în care ai avut Dans, Mișcare Scenică, Actorie și repetiții pentru a doua zi, dar o faci pentru că devine un tabiet. E greu să mai fac și altceva în timpul liber, tocmai din motivul că nu-mi permit să am mult timp liber, încerc să fug cât mai mult, acum, cât pot. Cum spunea profesorul nostru de actorie: „O să va odihniți după moarte”. Umor negru, dar adevărat.

– Ce simți în fața copiilor-spectatori? Te temi că nu te vor înțelege, că se vor plictisi și în sală va porni gălăgia?

E foarte greu să joci pentru copii, am spus-o și o repet. Spectatorul mic nu ține cont de cât de mult muncești tu pe scenă. Dacă nu-i place ce vede, el nu are nici o problema să-ți arate asta. Dacă un adult se plictisește la un spectacol, ori va ieși atent, ori va adormi și în cel mai rău caz va sforăi puțin. Copilul-spectator trebuie „ținut”. E foarte greu să o faci, pe bune. Am început să înțeleg tehnica, iar asta, cu siguranță, mă va ajuta și în spectacolele pentru adulți.

– Știi că Republica Moldova este țara cu cea mai mare rată de scădere a populației din lume? Nu există pericolul ca teatrele pentru copii să rămână fără public?

Există pericolul ca într-o zi țara să rămână fără cetățeni, iar teatrul va fi atunci, din păcate, ultima problemă.

– Te gândești să faci carieră în altă țară?

Poate părea ciudat, dar nu dezvălui nimănui planurile mele, poate și din motivul că nu am chiar o idee fixă despre ce urmează sa fac. Cu toate astea, nu neg că mi-ar plăcea să-mi construiesc o carieră în altă țară, dar mi-ar plăcea și mai mult să pot face pentru teatrul din Republica Moldova, în care încă mai cred. Așa că rămâne un mister…

Interviu realizat de Irina Nechit

În imagini:

Cătălin Lungu, laureat al Galei UNITEM, actor la Teatrul de Păpuși ”Guguță”

Actorul Cătălin Lungu alături de celebrii Horațiu Mălăele și Ion Caramitru, Alba Iulia

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit