„Teatrul din fostele țări comuniste și socialiste, în vizorul festivalului „Demoludy”

Interviu cu regizorul Marcin Zawada, director artistic al Festivalului Internațional de Teatru „Demoludy”, Polonia

Marcin Zawada este directorul artistic al Festivalului Internațional de Teatru „Demoludy”, organizat în fiecare toamnă în orașul Olsztyn, Polonia. În limba poloneză, termenul „demoludy” îi definește pe oamenii din spațiul ex-sovietic, evenimentul axându-se pe discursul teatral din fostele republici comuniste și socialiste. L-am întâlnit pe Marcin Zawada la festivalul „Vara la Varna” din Bulgaria și i-am solicitat un interviu.

– Stimate dle Marcin Zawada, cum a fost creat festivalul „Demoludy” din Olsztyn?

– Prima ediție a evenimentului a avut loc cu șapte ani în urmă, la inițiativa scriitorului polonez Mariusz Sieniewicz. Festivalul „Demoludy” explorează teatrul din fostele țări comuniste și socialiste după tranziție. Avem lucruri în comun sau „uniunea” țărilor surori s-a surpat odată cu URSS-ul? Noi, cei din Est, ne-am schimbat sau am rămas la fel? Sunt întrebări la care am încercat să răspundem cât mai echidistant, fără a glorifica trecutul, dar și fără resentimente. Din păcate, ne confruntăm cu probleme asemănătoare – corupția, șomajul, povara istoriei, minoritățile și multe altele.

– Festivalul „Demoludy” include producții de teatru social sau nu doar?

– Lucrurile se schimbă de la an la an. Inițial, am avut ideea de a arăta spectacole actuale, sociale, dar acum cred că trebuie să mai variem. În 2013, „Demoludy” va aborda tematica divertismentului, cum a fost acesta în trecut și cum este acum. Vrem să avem o ediție mai relaxată, mai veselă, să le spunem oamenilor că totul nu e atât de rău precum ne-am obișnuit să credem. Până la urmă, comunismul este doar un pretext pentru a arăta actualitatea artistică din spațiul central- și est-european. Am invitat trupe din Polonia, Rusia, Bulgaria, Ungaria, România, Cehia și Slovacia. Selecția spectacolelor are loc de obicei în prima jumătate a anului, deoarece finanțatorii noștri, printre care fundația Visegrad, au nevoie de această informație cât mai repede.

– Teatrul din țările ex-sovietice are anumite particularități?

– Cred că foarte mulți artiști din Est încă se confruntă cu istoria. Avem multe de povestit despre război, migrații, e importantă problema Holocaustului. Pe de alte parte, vorbim despre lucruri actuale: tinerii fără perspective, decepția capitalismului. Oricum, peisajul dramatic este divers, tendințele și curentele se schimbă în permanență. Versatilitatea rămâne una dintre cele mai mari calități ale teatrului.

– Există multă frustrare în dramaturgia ex-sovietică?

– Desigur, chiar săptămâna trecută am fost invitat la un festival din Slovenia și am văzut două sau chiar trei spectacole despre decepțiile privind capitalismul. Cu douăzeci de ani în urmă, toate acele lucruri care veneau din Vest – restaurantele, mâncarea, moda, designul, divertismentul – erau noi, strălucitoare, incontestabil bune și frumoase. Ne plăceau, voiam să le avem. Acum vedem și partea întunecată a capitalismului, o simțim pe pielea noastră, fiindcă nu avem de lucru, nu primim destui bani. Este foarte frustrant să înțelegi că te ucide ceea ce ai iubit.

– Cât de actuală este problema ideologizării, a manipulării în stil sovietic?

– Aceasta e încă o frustrare serioasă, dar poate că ea nu transpare cel mai mult din teatru. Lucrăm prost, nu suntem oameni de încredere în afaceri, nu ne pasă de spațiul public. Asta e tot o consecință a regimului comunist. Avem orașe urâte, nu ne interesează frumusețea, funcționalitatea arhitecturii. Dar lucrurile se schimbă puțin câte puțin. De exemplu, în Polonia sunt prea multe monumente care comemorează ceva. Acum apare și sculptura fără o ideologie în spate, care are un scop estetic, de a înviora mediul, și nu unul politic.

– La festivalul „Demoludy” din Olsztyn au participat și teatre din Republica Moldova?

– Nu încă, dar ușile sunt deschise pentru toate țările. Desigur, e limitat numărul de spectacole din festival, pot fi invitate doar câte cinci sau șase producții teatrale anual. Treptat, extindem aria geografică a festivalului. Acum invit multe trupe din România și Ungaria pentru că stilul lor de a face teatru este apropiat de cel polonez. Olsztyn este un oraș relativ mic, cu 175 000 de locuitori, cu destul de puțin public. Respectiv, alegem în special spectacole mainstream, dar de calitate. Nu cunosc foarte bine teatrul din Moldova, dar vreau să învăț, pentru că îmi place să cercetez acest spațiu cultural.

– Cultura central- și est-europeană trebuie să lupte pentru racordarea la tendințele occidentale?

– Nu sunt sigur că integrarea e un lucru bun în acest sens. Nu prea cred. Voi reveni la experiența anilor nouăzeci. Atunci tot ce venea din Vest, era diferit: magazinele, băncile, tehnologia. Acum, totul e la fel peste tot. Teatrul se dezvoltă și se schimbă. În unele țări, acest proces are loc mai rapid și într-o formă radicală. În alte locuri, totul se întâmplă mai încet. Nu aș vrea să forțez pe nimeni, nu cer schimbare cu orice preț. Mie, de exemplu, nu îmi place teatrul rus. Dar publicul de acolo îl adoră, pentru că îi aparține, într-un fel. Oamenii reacționează foarte puternic, plâng și râd alături de personaje. În Polonia, e cu totul altfel și cei mai mulți dintre noi nu simt, nu apreciază estetica rusă. Dar asta nu înseamnă că trebuie să intervenim în vreun fel. E mai bine să așteptăm și să vedem ce se mai întâmplă în jur.

– Vă mulțumesc pentru interviu!

Interviu realizat de Constanța Popa