Taximetrista Doina

La 21 de ani, practică una din cele mai periculoase meserii

„Mamă, stai acasă!”, o roagă pe Doina fiul ei de patru anişori în fiecare seară când acele ceasornicului se apropie de ora 20. Următoarele 12 ore tânăra le petrece la volanul unei maşini de taxi, cutreierând străzile Chişinăului nocturn. Atunci când Andrieş este întrebat ce lucrează mămica lui, el răspunde mândru: „Mama prinde bandiţii cu taxiul”.

Svetlana Panţa

Îi place viteza. Păşeşte cu paşi repezi prin viaţă astfel încât la 16 ani a spus da viitorului ei soţ, iar la 18 s-a bucurat de naşterea primului său copil. Însă soarta a accidentat-o puternic. Doina a divorţat de soţ. Astăzi, îşi creşte singură băieţelul şi încearcă să ţină piept greutăţilor pe care i le-a pregătit viaţa. Când prietenii i-au propus să se angajeze la o firmă de taxi, nu a stat mult pe gânduri şi s-a prezentat în faţa şefului. „Am completat o anchetă, în aceeaşi zi, mi-au dat cheile, şi de patru luni sunt la volanul acestei maşini”, Doina ne arată taxiul care stă parcat la câţiva metri de sediul redacţiei JURNAL.

Astăzi este în calitatea neobişnuită pentru ea, de pasager. Andrei, partenerul ei de serviciu cu care lucrează pe aceeaşi maşină, a binevoit să o aducă. „Eu lucrez ziua, iar Doina – noaptea, când traficul este mai lejer. E grea meseria noastră. Mai ales prin faptul că trebuie să-ţi începi ziua de lucru cu gândul că eşti dator”, ne-a împărtăşit Andrei. Tânărul s-a referit la aşa-zisul plan pe care trebuie să-l realizeze taximetristul timp de o tură, faci 360 de lei şi restul banilor ţi-i pui în buzunar.

„Uneori însă, se întâmplă că nu putem realiza planul, dar ne gândim la ziua de mâine că vom reuşi să ducem la locul de destinaţie mai mulţi pasageri, prin urmare, vom acoperi datoria şi ne vom duce şi acasă cu vreo 200-300 de lei în buzunar”, ne spune Doina.

Riscurile meseriei

„Bineînţeles că este periculoasă meseria noastră. Nu ştii niciodată cine va urca în maşina ta. Pasagerii sunt de tot felul. Unii, în stare de ebrietate, alţii, enervaţi sau sub influenţa substanţelor narcotice, cu fiecare trebuie să ştii cum să vorbeşti”, povesteşte Doina. Deşi ezită din start să povestească despre experienţele neplăcute, într-un final, tânăra taximetristă ne spune, ca printre altele, despre un caz în care puţini dintre bărbaţi ar putea să-l relateze atât de calm cum o face Doina. „În maşină au urcat patru indivizi, pesemne proaspăt eliberaţi din locurile de detenţie. Când le-am spus că trebuie să achite călătoria, unul dintre ei a scos cuţitul şi mi l-a pus la gât. Am păstrat calmul şi le-am spus că nu mai e nevoie nici de bani de nimic numai să iasă din maşină. Ei însă nu au reacţionat, atunci am întins mâna spre raţie. Ei s-au speriat că voi chema poliţia şi s-au grăbit să facă ceea ce i-am rugat anterior”, îşi aminteşte Doina despre clipele de groază pe care le-a trăit.

Un alt pasager a încercat să-i facă apropouri taximetristei drăguţe, însă atunci când şi-a permis să pună mâna pe piciorul şoferiţei, s-a pomenit cu o palmă peste faţă. „Doar o singură dată l-am lovit”, se grăbeşte să adauge Doina.

O aşteaptă pe Doina

Toate aceste incidente nu au fost suficiente ca Doina să renunţe la meseria de taximetrist. Apropo, un studiu realizat în România arată că profesia respectivă intră în top 10 cele mai periculoase meserii. Doina a ştiut la ce risc merge, însă nu a avut de ales, are de crescut un copil. „Sunt studentă la Academia de Studii Economice, la Facultatea de Finanţe şi Bănci la ASEM”, spune Doina. Adesea i se întâmplă să-şi vadă colegele de facultate mergând ţanţoş pe stradă, întoarce brusc capul ca să nu fie observată că este la volanul unui taxi. „Este înjositor”, consideră tânăra.

Doina se pare că este incomodată şi în acest moment îi sare în ajutor Andrei. „Şi eu sunt magistru în drept, dar ce folos dacă în RM nu poţi găsi un loc de muncă după specialitate în cazul în care nu ai pile sau cunoscuţi pe undeva. Nu ne rămâne decât să lucrăm taximetrişti. De ce este înjositor? Pentru că mulţi ne privesc ca pe reprezentanţi ai unei pături sociale mai inferioare care sunt obligaţi să-i deservească”, explică Andrei.

Tânărul este deranjat pe faptul că lucrul le ia prea mult timp şi nu le rămâne timp pentru altceva, nici măcar să-şi facă viaţa personală. „Nu sunt căsătorit”, menţionează Andrei. „Mă aşteaptă pe mine”, îl completează Doina. Tânărul zâmbeşte, însă în câteva clipe îi dispare zâmbetul de pe faţă. Doina planifică să se recăsătorească nu mai devreme de 30 de ani. Nu ne spune ce planifică să facă pe viitor, dar ştie cu certitudine că în noaptea de revelion va fi alături de fiul ei drag. „Să mă scuzaţi, dar trebuie să plec. Peste câteva zile, avem matineu la grădiniţă în care fiul meu va avea rolul de omul de zăpadă şi încă nu am reuşit să-i cumpăr costum”, ne spune într-un final Doina. Urcă în taxi şi dispare printre zecile de maşini care stau în ambuteiajul caracteristic pentru orele mesei. La volan s-a aşezat Andrei.

„Taximetriştii nu au nevoie de jucării”

„Maşa”, astfel Andrei îşi dezmiardă maşina de lucru. „Andrei nu-mi permite să agăţ de retrovizor vreo jucărie. Am vrut să-mi pun ursuleţul, însă el mi-a interzis, iar când am lipit un smile, nu l-am mai găsit a doua zi”, povesteşte Doina. Andrei este de părere că toate aceste nimicuri sustrag atenţia de la trafic, deci sunt contraindicate.

O crizantemă pentru Doina

Se grăbea să ajungă la nişte clienţi şi recunoaşte că a încălcat regulile circulaţiei rutiere. Acest moment însă nu a rămas neobservat de agenţii rutieri. „M-au oprit. Trebuia să mă amendeze”, îşi aminteşte taximetrista. Mare i-a fost uimirea când, în loc să întocmească procesul-verbal, poliţiştii i-au dat o crizantemă. Acest gest a făcut-o să fie mai precaută la drum.

Taximetrista „65”

Salariul lunar al Doinei abia ajunge la 4 mii de lei. Pentru aceşti bani, lucrează în fiecare noapte, câte 12 ore, de luni până vineri, de la ora 20.00 la 8 dimineaţa, duminică este la volan 24 de ore şi doar o singură zi e liberă. „Sâmbătă stau acasă cu fiul meu, Andrei. Este foarte energic, dar şi gelos pe bărbaţii care încearcă să se apropie de mine. Sunt mama lui şi gata”, povesteşte Doina. Acasă este mama, prietenii îi spun Doiniţa, iar la serviciu operatorii şi colegii de serviciu o numesc „65”. „Uneori, ne simţim de parcă am fi câini, nu avem nume”, spune supărat un coleg de breaslă de-al Doinei.

The following two tabs change content below.